miercuri, 27 august 2014

DESPRE IUBIRE, MILĂ SI MILOSTENIE

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

* Sfântul Apostol Ioan, ucenicul iubit al lui Hristos, a luat dragostea lui Hristos si a vorbit despre
dragoste. A împărtit dragostea, a răspândit-o în lume si lumea s-a îmbogătit prin cunoasterea iubiriide
 Dumnezeu. Ne spune: 
“Iubitilor, să ne iubim unii pe altii, pentru că dragostea este de la Dumnezeu si
oricine iubeste este născut de Dumnezeu si cunoaste pe Dumnezeu. Cel ce nu iubeste n-a cunoscut pe
Dumnezeu pentru că Dumnezeu este iubire“.

* Când dragostea există între oameni, îi uneste, le uneste inimile. Vrei să vezi dacă-L iubesti pe
Dumnezeu? Vezi asta din cât îl iubesti pe fratele tău. Dragostea adevărată se vede când aproapele tău
  nu  se poartă bine cu tine, când te învinuieste. Atunci se dovedeste cât îl iubesti tu pe acest om.

* Dumnezeu, pe omul care pleacă de lângă El si trăieste departe, în păcat, îl vizitează în diferite
feluri, ca să-l aducă aproape de El si să-l miluiască. Dacă nu facem si noi la fel, nu avem dragoste în
sufletul nostru, nu suntem ai lui Dumnezeu.

* Omul care iubeste nu suferă. Suferă acela care urăste, care simte răutate, care este întunecat de
rele, care este cuprins de invidie si gelozie. Răutatea este apăsătoare, dragostea si virtutea sunt usoare.
Dragostea lui Dumnezeu este odihnă duhovnicească.

* Să ne rugăm la Dumnezeul iubirii să intre în noi, să-L simtim si, când Îl simtim pe Dumnezeu, ne
vom dărui si noi fratelui nostru... Pentru a ne izbăvi de datoria păcatelor noastre trebuie să ne dăruim
aproapelui nostru...

* Omul crestin trebuie să măsoare, să cântărească iubirea lui Dumnezeu si să ia pozitia cuvenită.
Răspunsul omului la iubirea lui Dumnezeu este să-L multumească pe Dumnezeu. Dumnezeu este
multumit când omul face voia Lui, adică atunci când împlineste poruncile Lui. Porunca dragostei si
porunca smereniei. Când omul are smerenie si dragoste rămâne în Dumnezeu si Dumnezeu în el.
Smerenia si iubirea lui Hristos trebuie să ne cutremure si să ne învete. Dacă Dumnezeu cel fără de
păcat S-a smerit într-atât, din iubire pentru noi, încât a murit pe cruce, noi, care suntem din fire umili,
oameni de lut, cât ar trebui să ne smerim si să urmăm exemplul Lui mântuitor?

* Iubirea către Dumnezeu si către aproapele sunt cele două mari virtuti pe care se sprijină tot
edificiul duhovnicesc. Dacă lipsesc aceste două mari virtuti, toate celelalte nu au nici un fundament.

* Când harul lui Dumnezeu aprinde inima, omul duhovnicesc simte dragoste nesfârsită pentru
fratele său. Simte înlăuntrul său că îi îmbrătisează pe toti, si frati, si prieteni, si dusmani, si toată  zidirea  neînsufletită.

* Dragostea cere efort la început, dar pe urmă dă multă odihnă... Când un om are îndelungă răbdare
si bunătate, acestea arată că are iubire în el. Iar când nu are îndelungă răbdare, milă si bunătate, este
   lipsit   de dragoste, lipsit de Dumnezeu. Sfântul Cosma Etolianul ne spune: “Am văzut două iubiri
    care  mântuiesc si acestea sunt iubirea către Dumnezeu si iubirea către aproapele“.
Ce ne cere Dumnezeu? Să-L iubim cu toată inima, puterea si fiinta noastră; să-l iubim pe aproapele
nostru ca pe noi însine. Să ne schimbăm purtarea si Acela ni se dăruieste nouă, ne deschide raiul. Si
 totusi   nu facem asta, si ne chinuim.

* De aceea noi, crestinii, prin iluminarea lui Dumnezeu, putem multe. Putem face multă milostenie
si îndeosebi milostenie sufletească, care are o valoare uriasă. Trebuie să începem toti o nouă cruciadă
de   milostenie pentru aproapele nostru. Să-l ajutăm pe aproapele nostru nu atât pe plan economic, cât
duhovnicesc.

* Milostenia se răsplăteste în această lume, iar în cealaltă ni se dă înapoi însutită. Să ne îngrijim
mereu de săraci si să-i ajutăm, căci ei mijlocesc pentru noi la Dumnezeu. Milostenia are mare putere.
Suntem datori să facem mai întâi milostenie sufletească, să arătăm iubire către oameni, si apoi, cu
sinceritate, dragoste si discernământ, să-i ajutăm pe ei.

* Oamenii lui Dumnezeu trebuie să aibă dragoste. Dragostea are limbajul ei, limbajul lui Hristos, si
cine îl are pe acesta este bine călăuzit în lucrările lui.

* Milostenia formală nu are mare însemnătate. Însemnătate are când mila contine în ea dragoste si,
miscată de această dragoste, îl miluieste pe sărac.

* Domnul nu dă importantă lucrului mult sau putin, ci intentiei pentru milostivire, si pe aceasta o
preamăreste.

* Milostenia noastră trebuie să izvorască din iubirea de oameni, care au nevoie nu numai de lucruri
materiale, ci si de ajutor sufletesc. Să-i ajutăm si duhovniceste. Când îi dăm curaj si putere unui om
deznădăjduit să continue lupta sa, greaua lui încercare, si în felul acesta îl scăpăm de primejdia unei
catastrofe, această milostenie este foarte mare. De aceea orice oferim aproapelui nostru să izvorască
din inima noastră si să nu fie o faptă formală. Să cunoastem bine că răsplata milosteniei noastre, de la
Insusi Dumnezeu, este însutită. Dăruiesti ceva si Dumnezeu îti dă de o sută de ori mai mult. Orice
daruim  săracilor ni se va da înmultit în ceruri; si, când sufletul o să plece din această viată, îsi va ridica răsplata milosteniei lui.

* Noi suntem tinuti în viată de mila lui Dumnezeu. Zi si noapte cerem milă si iertare. Le vom primi
atunci când si noi le vom înfăptui la rândul nostru.

* Milostenia urcă până la tronul lui Dumnezeu. Face să coboare mila lui Dumnezeu la om. Milă
face, milă găseste. Iubire răspândeste, iubire primeste.

* La a Doua Venire, Hristos va preamări si va osândi. Îi va preamări pe cei de-a dreapta, deoarece
au arătat iubire si milostenie celor înfometani si însetani, străinilor, bolnavilor si întemnitatilor, si îi
va   osândi pe cei de-a stânga, pentru că nu au avut aceste virtuti.
Să cerem asadar de la Dumnezeu să ne dea duh de iubire, căci cel care are iubire stie cum să
miluiască.

* Noi toti să-i miluim pe semenii nostri si îndeosebi pe cei care sunt îndepărtati de Dumnezeu...
Nimic în lume nu poate sta în fata valorii si mântuirii unui suflet. Să ne străduim să-i miluim pe  oamenii care sunt săraci la suflet, si răsplata noastră va fi foarte mare înaintea lui Dumnezeu. Să-l
  ajutăm pe   aproapele nostru cât putem, pe plan material si duhovnicesc.

* Durerea preschimbă sufletul omului, îl face sensibil, si astfel primeste să asculte cuvântul lui
Dumnezeu. Asadar când durerea face pregătirea si se apropie de un om al lui Dumnezeu, ajută la
mântuirea lui...

* Milostenia nu constă doar în cele materiale, ci mai mult în cele duhovnicesti. V-ati gândit
vreodată să vă rugati pentru sufletele care sunt în asteptarea osândei lui Dumnezeu? Pentru acele
suflete   cine se va ruga? Aici este marea milostenie. Această milostenie este cea mai mare pe care o poate înfăptui crestinul.

* Hristos a murit pe cruce pentru fiecare suflet si cere pricină ca să-i miluiască pe acesti oameni.
Dumnezeiasca dreptate caută să găsească pricină pentru scăparea omului de la osândă. Iar noi,
  oamenii,    întunecati de păcat, de nestiintă, nu dăm nici un motiv pentru care iubirea lui Hristos să miluiască aceste suflete.

* Dumnezeu iubeste milostenia din sufletul omului mai mult decât orice altă virtute. Milostenie
faci? Milostenie vei găsi.
Deoarece nu avem iubire, nu havem milostenie în suflet. Să cerem de la Dumnezeu să ne dea
iluminarea, harul si puterea. Să ne dea harul milosteniei, ca să miluim acele suflete care sunt în cealaltă lume. Si dacă noi nu le vom uita, nici pe noi nu ne va uita Hristos...

* Când cineva dăruieste celuilalt din putinul lui, asta are valoare. Cei doi bănuti ai văduvei au fost
lăudati, nu cei multi pe care i-au dat altii. Si dacă din tnostru dăruim celuilalt, Dumnezeu este
drept, odihna si bucuria acelor suflete ne vor aduce nouă folos. Aceia îsi află odihnă, noi primim răsplată.

duminică, 24 august 2014

CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE T A I N A S F Â N T U L U I M A S L U

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

                                                                                                   
      Articol primit de la  Preot Ioan , imagini de la Biserica VIILE TIMISOARA ,unde in fiecare zi de miercuri la ora 18 se tine slujba Sfantului Maslu...


                                             
                                                           Ce este Sfântul Maslu?

        Sfântul Maslu este o slujbă, una din cele 7 Sfinte Taine ale Sfintei Biserici Ortodoxe, în care, prin rugăciunile preoţilor şi ungerea cu untdelemn sfinţit de aceştia, se împărtăşeşte harul cel dumnezeiesc, tămăduitor de toată boala sufletească şi trupească.

 De unde vine numele?

 Cuvântul maslu este de origine slavă, din cuvântul maslo care înseamnă untdelemn sfânt. Se mai întrebuinţează şi denumirea de eleoungere - ungere cu untdelemn, denumire provenită din limba greacă.

În Vechiul Testament, se practica ungerea?

 Da şi în Vechiul Testament se practica ungerea:

 ► A făcut de asemenea mir pentru sfânta ungere şi tămâie mirositoare, curate şi cu iscusinţă alcătuite de pregătitorii de aromate (Exod 37:29).
 ► Să îmbraci pe Aaron în sfintele veşminte şi să-l ungi şi să-l sfinţeşti, ca să-mi fie preot (Exod 40:13).
► Pentru aceasta Dumnezeul tău, a turnat peste tine untdelemnul bucuriei (Psalm 44:8).
► Aflat-am pe robul meu David şi cu mirul meu cel sfânt lam uns (Exod 58:20). ► Să se curăţească preotul, care este uns ca să se preoţească (Levitic 16:32).
 ► Şi obştea trebuie să mântuiască pe ucigaş din mâinile răzbunătorului de sânge vărsat şi să-l întoarcă în cetatea lui de scăpare, unde a fugit el, ca să trăiască acolo până la moartea marelui preot, care este miruit cu mir sfinţit (Levitic 35:25).
 ► Duhului Domnului peste mine pentru că m-a uns ca să binevestesc săracilor; m-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc celor robiţi slobozire (Isaia 61:1).

 Mărturii despre ungerea un untdelemn sfinţit în Noul Testament 

● Şi scoteau afară demoni mulţi şi ungeau cu untdelemn pe mulţi bolnavi şi-i făceau sănătoşi (Marcu 6:13).
● Duhului Domnului peste mine pentru că m-a uns ca să binevestesc săracilor; m-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc celor robiţi slobozire (Isaia 61:1).
● Adică despre Iisus din Nazaret; cum L-a uns Dumnezeu cu Duhul Sfânt şi cu putere şi cum a umblat din loc în loc, binefăcând şi vindecând pe toţi cei asupriţi de diavol pentru că Dumnezeu era cu El (Faptele Apostolilor 10:38).
● Este cineva bolnav între voi? Să cheme preoţii Bisericii şi să se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn, întru numele Domnului. Şi rugăciunea credinţei va mântui pe cel bolnav şi Domnul îl va ridica şi de va fi făcut păcate se vor ierta lui (Iacov 5: 14-15).

Când se poate face Sfântul Maslu?

 Slujba Sfântului Maslu se poate face oricând este nevoie, dar se obişnuieşte să se facă în zile de post, pentru ca fiecare credincios să fie mai pregătit sufleteşte.

Cine sunt săvârşitorii acestei Sfinte Taine? 


     Săvârşitorii acestei Sfinte Taine sunt preoţii Bisericii după cuvântul Sfântului Iacov: - Este cineva bolnav între voi? Să cheme preoţii Bisericii şi să se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn, întru numele Domnului. Şi rugăciunea credinţei va mântui pe cel bolnav şi Domnul îl va ridica şi de va fi făcut păcate se vor ierta lui (Iacov 5: 14-15).

Numai bolnavilor li se face Sfântul Maslu? 


           Nu numai bolnavii au nevoie de Sfântul Maslu ci şi cei sănătoşi trupeşte, pentru tămăduirea sufletului (iertarea păcatelor) şi pentru ajutor de la Dumnezeu. În vechile Pravile Bisericeşti, se menţiona că nu trebuie să li se facă Sfântul Maslu celor ce li s-a legat limba, pruncilor până la 7 ani şi nebunilor până ce nu-şi vin în fire.

Toţi bolnavii cărora le se face slujba Sfântului Maslu se tămăduiesc? 

            Nu toţi bolnavii cărora li se face Sfântul Maslu se tămăduiesc; unii nu primesc vindecare poate din pricina nevredniciei lor, alţii poate sunt înscrişi în alt plan dumnezeiesc. Există cazuri de oameni înduhovniciţi care cer de la Dumnezeu boală pentru ca prin răbdarea lor să se mântuiască. Însă, oricum ar fi primitorul slujbei la sfârşitul ei, prin mila lui Dumnezeu, suferindul primeşte o nouă stare sufletească.

 Cum ne pregătim pentru această slujbă şi unde se săvârşeşte? 

     Este foarte bine dacă înaintea slujbei primitorul Sfintei Taine a Sfântului Maslu se curăţeşte trupeşte şi se spovedeşte curat de toate păcatele sale; apoi cheamă 7 preoţi sau 3 preoţi iar la mare nevoie se poate sluji chiar cu 2 preoţi. Tradiţia Sfintei Biserici Ortodoxe spune că, Sfântul Maslu nu se poate săvârşi de un singur preot, decât în condiţii deosebite.
 Dacă este suferind, preoţii sunt chemaţi acasă, la bolnav, unde pe o masă, se pregăteşte un vas cu apa curată pentru aghiazmă, căţuia cu tămâie, lumânări, un pahar cu ulei şi 7 beţişoare cu vată pentru ungere. Dacă sunt cazuri speciale, preoţii vor face în zile de post, Sfântul Maslu de obşte, adică atât pentru cei bolnavi cât şi pentru cei sănătoşi, în Sfânta Biserică. Acasă la bolnav, preoţii se îmbracă în epitrahil şi felon, aşează Sfânta Evanghelie pe masă şi fac mai întâi Sfeştania (aghiasma mică).

 Când se face sfinţirea uleiului? 

După începerea Sfintei Taine preoţii citesc de 7 ori rugăciunea de sfinţire a untdelemnului, moment în care, fiecare preot binecuvântează untdelemnul sfinţindu-l.

 Când se face ungerea?

 În timpul slujbei se citesc 7 Apostoli, 7 Evanghelii şi 7 rugăciuni, după care la sfârşitul fiecărei rugăciuni se face ungerea cu untdelemn sfinţit.

Cum se încheie slujba? 



Slujba se încheie prin deschiderea Sfintei Evanghelii de către slujitori, pe capul bolnavului şi citirea ultimei rugăciuni urmată de o ectenie întreită, după care se face sfârşitul slujbei, cu formula:

BOLNAVUL: Binecuvantaţi părinţi sfinţiţi şi mă iertaţi pe mine, păcătosul! 

Preoţii: Dumnezeu să te ierte şi să te binecuvânteze, sănătate trupească şi sufletească să-ţi dăruiască. 

Ce rugăciuni se mai fac unite cu această slujbă?

       Se obişnuieşte ca, odată cu această slujbă a Sfântului Maslu, să se mai facă rugăciuni de dezlegare sau chiar moliftele Sfântului Vasile cel Mare.

 Ce facem cu untdelemnul şi cu făina sfinţită?

    Untdelemnul se foloseşte la ungerea celui bolnav, iar din făină se fac turtiţe pe plită care se pot consuma cu evlavie de credincioşi.

De câte ori trebuie făcută această slujbă? 

    Această slujbă se obişnuieşte a se face de trei ori la patul suferindului, dar nu poate fi vorba de o limită; ea poate fi săvârşită ori de câte ori este necesar. Sunt Sfinte Biserici unde se face în fiecare vineri, sau în mănăstiri se săvârşeşte chiar mai des.

De Ce numărul 7 este folosit atât de des la această slujbă?

Numărul 7 este un număr simbolic, care în Vechilul Testament reprezenta plinătatea, împlinirea, astfel:
 ■ de 7 ori a fost înconjurată cetatea Ierihonului când au cucerit-o israeliţii.
■ de 7 ori s-a rugat proorocul Ilie pe muntele Carmel ca să vină ploaia.
 ■ de 7 ori s-a cufundat în Iordan, Neeman Sirianul, când s-a curăţit de lepră. De altfel, repetarea de 7 ori a rugăciunilor arată o insistenţă, pentru că, boala este de foarte multe ori o experienţă la limita dintre viaţă şi moarte.

 De ce Sfântul Maslu pentru tămăduirea bolilor? 

         Noi ştim că boala este o ispită grea venită peste om, care de multe ori îl deprimă, îl descurajează şi de multe ori mijloacele omeneşti nu sunt îndeajuns pentru a lupta. În multe cazuri, cel credincios se gândeşte că boala lui are cauza în păcatele săvârşite de el şi adeseori este şi adevărat lucrul acesta. De aceea ne gândim că, boala este un prag destul de greu, iar îngrijorarea este alimentată de faptul că omul suferind se gândeşte că poate muri în orice clipă, fără a mai putea săvârşi binele. De aceea, trebuie să credem că, mai întâi de toate, Dumnezeu este cel care a pus la îndemână posibilitatea săvârşirii acestei Taine din dorinţa divină, ca: ... nimeni să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.
Această Sfântă Taină deşi vindecă şi sufletul prin curăţirea păcatelor, ea este o Taină a trupului. 

Cum lucrează Harul lui Dumnezeu asupra trupului?

          Harul lui Dumnezeu lucrează asupra trupului, lucrând mai întâi în sufletul omului, ridicându-i păcatele şi liniştindu-i conştiinţa.

Ce trebuie să facă bolnavul în timpul slujbei?



        Bolnavul, în timpul slujbei trebuie să se roage, ca voinţa lui unită cu voinţa slujitorilor, să pogoare mila lui Dumnezeu. De aceea preotul se întemeiază pe această credinţă că, de la Dumnezeu sunt toate şi prin El se pot toate, credinţă pe care trebuie să o aibă şi bolnavul. Nu poţi face nimic singur ca slujitor, dacă, suferindul nu participă activ prin încordarea simţurilor către divinitate; degeaba îl ungi cu untdelemn sfinţit dacă acesta nu conştientizează şi nu vrea să creadă că acel untdelemn poartă pecetea sfinţeniei dumnezeieşti, având putere vindecătoare. Taina Sfântului Maslu ajută adeseori pe bolnavi Toţi creştinii ortodocşi care au cerut ajutorul lui Dumnezeu, pot să mărturisească în faţa tuturor necredincioşilor, că Dumnezeu ne dă orice lucru spre folos, când îl cerem cu credinţă; adeseori se fac adevărate minuni. Câţi credincioşi n-au venit aduşi pe targă, în agonie, la Moaştele vreunui Sfânt, la vreo icoană făcătoare de minuni sau la Biserica unui sat neînsemnat şi după ce li s-a făcut Sfântul Maslu, s-au întors acasă sănătoşi uneori chiar în aceeaşi zi în care au plecat bolnavi de acasă.

 Sfatul Sfintei Scripturi (Înţelepciunea lui Iisus fiul lui Sirah) Fiule! În boala ta nu fi nebăgător de seamă; ci te roagă Domnului şi El te va tămădui. Depărtează păcatul şi întinde mâinile spre fapte drepte şi de tot păcatul curăţeşte inima ta. Dă miros cu bună mireasmă şi pomenire făină de grâu şi junghie jertfe grase, pe cât te ajută puterile. Şi doctorului dă-i loc că şi pe el l-a făcut Domnul şi să nu se depărteze de la tine, că şi de el ai trebuinţă. 

Că este vreme când şi în mâinile lui este miros de bună mireasmă. Că şi el se va ruga Domnului, ca să dea odihnă şi sănătate spre viaţă.

Iubiţi credincioşi, Iisus Hristos, intrând în casă la Zaheu - vameşul (de fapt şi în alte locuri amintite în Noul Testament), ne descoperă, în mod personal, motivul întrupării Sale: „Am venit să caut, să mântuiesc pe cel pierdut“ (Luca 19:10). Toţi creştinii ortodocşi trebuie să ştie că mântuirea se dobândeşte numai în Sfânta Biserică întemeiată de Domnul nostru Iisus Hristos prin Jertfa de pe Cruce, prin Înviere şi prin pogorârea Sfântului Duh peste Apostoli, la Cincizecime. Iar harul Sfântului Duh se dă credincioşilor spre mântuire, de către slujitorii Bisericii - EPISCOPI ŞI PREOŢI - prin cele 7 Sfinte Taine: Botezul, Mirungerea, Spovedania, Împărtăşania, Preoţia, Nunta şi SFÂNTUL MASLU. 
Dumnezeu - Iisus Hristos n-a trecut cu vederea nici suferinţele sufleteşti, nici pe cele trupeşti ale fiinţei umane. De aceea, bolnavi fiind, să ne amintim că Dumnezeu ne-a lăsat din nemărginita-i iubire pentru noi, doi doctori: UNUL PENTRU SUFLET - „Duceţi-vă şi vă arătaţi preoţilor“ (Luca 17:14) şi UNUL PENTRU TRUP - „Cinsteşte pe doctor, cu cinstea ce i se cuvine, că şi pe el l-a făcut Domnul“ (Sirah 38:1).

Trebuie să nu uităm însă, ordinea: 



TOTDEAUNA, MAI ÎNTÂI SĂ MERGEM LA DOCTORUL DE SUFLET (preot) ŞI APOI LA DOCTORUL DE TRUP (medic).
 Taina Sfântului Maslu mai este numită în mod sugestiv Taina Mângâierii, Taina Vindecării, uneori chiar Oleo-Ungere şi se săvârşeşte în Biserica Ortodoxă pentru vindecarea bolnavilor, după învăţătura Sfântului Apostol Iacov: „Este cineva în suferinţă? Să se roage ..., Este cineva bolnav între voi? Să cheme preoţii Bisericii şi să se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn în numele Domnului. Şi rugăciunea credinţei va mântui pe cel bolnav, şi Domnul îl va ridica, şi de va fi făcut păcate se vor ierta lui“ (Iacov 5:13-15).

Din aceste cuvinte rezultă că nu este vorba de o ungere  simbolică, ci de o Sfântă Taină, pentru că ungerea se face ÎN NUMELE DOMNULUI şi de aceea, în mod obişnuit, putem să-i dăm următoarea definiţie Sfântului Maslu: este Taina în care creştinul bolnav este uns cu untdelemn sfinţit, dobândind astfel prin rugăciunile preoţilor harul vindecării de boli trupeşti şi sufleteşti. „Mărturisirea ortodoxă“ a Sfântului Petru Movilă spune: „CHIAR DACĂ NU URMEAZĂ TOTDEAUNA VINDECAREA TRUPULUI, LA CEL CARE SE CĂIEŞTE CU SINCERITATE, URMEAZĂ TOTDEAUNA IERTAREA PĂCATELOR SUFLETULUI“. „Şi rugăciunea credinţei va mântui pe cel bolnav şi Domnul îl va ridica, ŞI DE VA FI FĂCUT PĂCATE SE VOR IERTA LUI“ (Iacov 5:15). Sfântul Maslu se face de obicei în zilele de post, cu şapte, cinci sau trei preoţi şi în cazuri de extremă necesitate, chiar şi numai cu un preot. Se citesc la Sfântul Maslu şapte pericope din Evanghelie, şapte din Apostol, şapte rugăciuni, şi se fac şapte ungeri, după însemnătatea numărului şapte în Biblie.

Elisei a trimis la Neeman pe sluga sa, să-i zică: „Du-te şi te scaldă de şapte ori în Iordan, că ţi se va înnoi trupul tău şi vei fi curat!“ (IVRegi 5:10); se vorbeşte în Noul Testament de şapte peceţi (Apocalipsă 5:1), de şapte stele (Apocalipsă 7:16), de şapte coarne (Apocalipsă 5:7), de şapte îngeri (Apocalipsă 8:2).
         Pentru ca bolnavii care participă la această Sfântă Slujbă să fie miluiţi şi vindecaţi de Domnul Hristos, trebuie îndeplinite următoarele condiţii obligatorii: credinţă dreaptă (ortodoxă), spovedanie, rugăciune multă unită cu post, împăcarea cu toţi, părăsirea definitivă a păcatelor mari de moarte. Dacă nu, Sfântul Maslu şi rugăciunile de vindecare şi de izgonire a duhurilor rele nu-şi ating pe deplin scopul, iar bolnavii se întorc acasă doar uşuraţi.

      Citind Evanghelia despre vindecarea slăbănogului de 38 de ani, vedem că el era bolnav din cauza păcatelor sale din tinereţe. De aceea, când zăcea bolnav, Domnul L-a întrebat: „Voieşti să te faci sănătos?“ Iar el i-a răspuns: „Doamne, nu am om să mă arunce în scăldătoare...“ (Ioan 5:6-7). Azi, „scăldătoarea bolnavilor“ este Sfânta Spovedanie, numită şi „al doilea botez“. Iar omul prin care ni se poate spăla sufletul în această „scăldătoare“ este preotul. El este dator, ca duhovnic, să spovedească pe cei ce aşteaptă vindecare, şi numai după mărturisire aceştia să participe la slujba Sfântului Maslu cu multă credinţă, cu evlavie şi cu post.  OBIŞNUIT, Sfântul Maslu se oficiază prin mănăstiri şi în zilele de hram, în prezenţa a numeroşi credincioşi care vin în pelerinaj cu acest prilej. După ce mai întâi se face slujba de sfinţirea apei, mai mulţi preoţi săvârşesc taina Sfântului Maslu şi miruiesc pe toţi bolnavii credincioşi, stropindu-i cu aghiasmă. La urmă, fiecare duce acasă untdelemn sfinţit, aghiasmă şi făină de grâu binecuvântată, din care se fac turtiţe pe care le mănâncă bolnavii şi cei din casă, pentru sănătate, binecuvântare şi ajutor de la Dumnezeu. 
TIMPUL cel mai potrivit pentru săvârşirea Sfântului Maslu, este perioada postului, adică atât cele patru posturi, cât şi zilele de miercuri şi vineri. Cel mai bine ar fi ca acei creştini care participă la Sfântul Maslu să postească până seara, să se roage mult şi să fie mai întâi de toate spovediţi.
CEL MAI SOLEMN Sfânt Maslu în Biserica Ortodoxă, se săvârşeşte în sfânta zi de miercuri în săptămâna Sfintelor Patimi, în amintirea femeii păcătoase, care a uns cu mir picioarele Domnului, înainte de mântuitoarele Sale patimi (Matei 26:7-13). 
În această zi se face Sfântul Maslu solemn şi în Biserica Sfântului Mormânt cu şapte mitropoliţi în frunte cu patriarhul Ierusalimului, în prezenţa a mii de pelerini din toată lumea.
 ÎN TIMP DE SECETĂ se face Sfântul Maslu, dar se adaugă cele şapte rugăciuni speciale pentru ploaie. În asemenea cazuri, se rânduiesc zile speciale de post, se adună cât mai mulţi credincioşi cu preoţii lor şi merg în procesiune pe câmp, cu icoane şi cu Sfânta Cruce, de mai multe ori până dă Dumnezeu ploaie pe pământ. ÎN TIMP DE SECETĂ FOARTE MARE se face Sfântul Maslu cu şapte preoţi şi se scot în procesiune prin sate, icoanele făcătoare de minuni şi Sfintele Moaşte existente în ţară. În aceste cazuri, Dumnezeu face totdeauna minuni de vindecare a bolnavilor şi dă ploaie pe pământ. Şi este adevărat pentru că, atunci când a fost secetă mare în Oltenia şi s-au adus moaştele Sfântului Grigorie Decapolitul de la Mănăstirea Bistriţa, totdeauna, a doua sau a treia zi a plouat. Dreptmăritori creştini, cele mai multe vindecări le-a făcut Însuşi Fiul lui Dumnezeu cât a stat pe pământ. După înălţarea Sa la cer, şi după pogorârea Duhului Sfânt, a dat această putere de vindecare a bolilor, de izgonirea diavolilor, Sfinţilor Apostoli şi, prin ei, episcopilor şi preoţilor: „MERGEŢI ÎN TOATĂ LUMEA ŞI PROPOVĂDUIŢI EVANGHELIA LA TOATĂ FĂPTURA. CELOR CE VOR CREDE, LE VOR URMA ACESTE SEMNE: ÎN NUMELE MEU VOR IZGONI DEMONI, ÎN LIMBI NOI VOR GRĂI, ŞERPI VOR LUA ÎN MÂNĂ, ŞI DE VOR BEA CEVA DE MOARTE NU-I VA VĂTĂMA; PESTE BOLNAVI ÎŞI VOR PUNE MÂINILE, ŞI SE VOR FACE SĂNĂTOŞI“ (Marcu 16:15-18). Deci, se poate constata cu uşurinţă că Maslul este o Sfântă Taină instituită de Iisus Hristos. Domnul Hristos a vindecat pe cei bolnavi care cereau aceasta cu credinţă, atât ei cât şi rudele sau însoţitorii lor. Cel bolnav de lepră se ruga lui Dumnezeu zicând: „Doamne, dacă voieşti poţi să mă curăţeşti!“ iar Mântuitorul i-a răspuns: „Voiesc, curăţeşte-te! Şi îndată s-a curăţit de lepra sa“ (Matei 8:2-3).
Doi orbi strigau şi cereau vindecare, iar Fiul lui Dumnezeu i-a întrebat: „Credeţi că pot să fac Eu aceasta? Da Doamne!“ au răspuns ei. „După credinţa voastră, fie vouă!“ (Matei 9: 28-29). Şi s-au vindecat ochii lor. PRIN ATINGERE cu mâna de ochii celui orb din naştere, şi prin ungere cu tină l-a vindecat de întunericul orbirii (Ioan 9:2-7).
Prin atingere cu mâna de veşmintele Domnului, s-a vindecat de curgerea sângelui, femeia bolnavă de 12 ani. Aceeaşi putere a Duhului Sfânt iese din Hristos şi o primim tainic, şi chiar văzută în noi, când ne atingem cu credinţă de El - de Sfintele Icoane, de Sfânta Cruce, de Sfânta Evanghelie şi de Sfintele Moaşte, când primin Sfânta Împărtăşanie. Trebuie să amintim cel puţin câteva nume de sfinţi: Sfântul Nicolae şi Sfântul Spiridon, mari făcători de minuni, care vindecau prin rugăciune, prin binecuvântare şi prin atingerea bolnavilor de veşmintele lor. Sfinţii Mucenici şi doctori fără de arginţi Cosma şi Damian, Chir şi Ioan, Pantelimon şi Ermolae, Samson, Diomid, Anichit, Talaleu şi Trifon tămăduiau pe cei bolnavi prin rugăciuni şi medicamente făcute de ei din ierburi. Sfântul Grigorie Decapolitul ale cărui sfinte moaşte se află la Mănăstirea Bistriţa, judeţul Vâlcea, a făcut şi face numeroase minuni de vindecare. Odată a venit la el un creştin bolnav şi l-a rugat să-l vindece, dar cuviosul nu voia (îi încerca doar credinţa).
 Atunci, el a intrat pe ascuns în chilia sfântului, s-a culcat în patul lui şi îndată s-a făcut sănătos. Moaştele Sfintei Parascheva de la Iaşi, de asemenea au făcut şi fac nenumărate minuni  de vindecare. O femeie bolnavă, a fost consultată de medici la spital şi aceştia i-au spus că are cancer. Înainte de internarea pentru operaţie, femeia s-a închinat la racla Sfintei Parascheva şi a citit cu lacrimi acatistul ei, ca să scape cu bine. După internare, la ultima consultaţie a fost găsită sănătoasă şi s-a întors acasă, mulţumind lui Dumnezeu şi Sfântei Parascheva.  
        La moaştele Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava, s-au vindecat nenumăraţi bolnavi printre care şi un profesor care avea mâinile paralizate, în urma iradierii în laboratorul în care lucra. La moaştele Sfântului Calinic de la Cernica s-au vindecat mulţi creştini bolnavi printre care şi o copilă născută oarbă. CREŞTINII POSEDAŢI DE DIAVOL (DEMONIZAŢII) dintotdeauna au format o categorie specială de bolnavi, căci produc tuturor frică şi emoţie. Nimeni, în afară de Dumnezeu, nu ştie de ce intră diavolul în unii oameni. ACEASTA RĂMÂNE O TAINĂ DIVINĂ.
 Nici Mântuitorul nu ne spune din ce cauză a fost posedată fiica femeii cananeience (Matei 15:22-28), de ce au intrat o legiune de diavoli în cei doi oameni din ţinutul Gadarenilor (Matei 8:28-34), sau de ce a intrat în copilul lunatic (Matei 17:14-21). UN LUCRU ŞTIM: că diavolul intră în om numai cu îngăduinţa lui Dumnezeu, pentru unele păcate mari, personale sau ale întregii familii şi că nu are voie să se atingă de sufletul omului, ci numai să-l chinuiască în trup cu dureri nevăzute şi greu de suportat. Dar, nici scoaterea diavolilor din oameni nu se face fără voia şi porunca lui Dumnezeu. Numai Sfinţii pot izgoni pe diavoli din oameni cu mai multă uşurinţă. Ei au fost dintotdeauna cei mai tari în credinţă, în rugăciune, în smerenie şi post, căci erau plini de harul Duhului Sfânt. Venind odată la Sfântul Antonie cel Mare un om demonizat, el l-a trimis să-l vindece ucenicul lui, Cuviosul Pavel cel smerit care, a postit o săptămână, repetând mereu această rugăciune: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile cuviosului Antonie, izgoneşte demonul din zidirea Ta!“ Şi diavolul a ieşit din om, ca un balaur uriaş şi s-a făcut nevăzut. Sfântul Vasile cel Mare este cunoscut ca cel mai mare exorcist şi izgonitor de diavoli din Biserica lui Hristos. Odată, a fost adus la el un tânăr care s-a lepădat de Hristos prin declaraţie scrisă, pentru fiica stăpânului său, pe care a luat-o de soţie. Sfântul Vasile cel Mare l-a închis într-o cameră la rugăciune şi post aspru mai multe zile, fiind cumplit chinuit de diavoli. Sfântul Vasile venea uneori la el şi îl  îmbărbăta: „Nu te teme, fiule! Numai să crezi în puterea lui Hristos!“. Apoi l-a dus în Biserică cu mult popor, cântând cu toţii „Doamne miluieşte!“. Satana răcnea cumplit împotriva Sfântului Vasile, sfâşiindu-i veşmintele cu ghiarele şi strigând: „Mă nedreptăţeşti Vasile! El a venit la mine şi s-a lepădat de Hristos!“ Iar Sfântul Vasile zicea către popor: „Înălţaţi mâinile voastre în sus şi strigaţi: Doamne miluieşte!“.
          După multă rugăciune, a căzut din văzduh scrisoarea tânărului prin care se lepădase de Hristos şi aşa a scăpat de diavol. Un sfânt părinte a fost rugat să izgonească demonul dintr-un tânăr. Dar diavolul nu voia să iasă, ba chiar îi zicea: „Dacă mă scoţi de aici, intru în tine!“ Iar cuviosul i-a zis: „Ieşi din el şi intră în mine!“ Şi astfel s-a vindecat tânărul, iar cuviosul părinte s-a ostenit mult cu rugăciunea şi cu postul până a fugit demonul din el.
 Într-o zi, la slujba Sfântului Maslu am întâlnit un vechi prieten, pe care nu-l mai văzusem de foarte mulţi ani. Văzându-mă îmbrăcat în reverendă, a fost plăcut impresionat de faptul că acum sunt preot şi, după ce m-a felicitat, şi-a manifestat dorinţa de a-mi povesti cum l-a întors Dumnezeu pe el şi familia lui la credinţă, printr-o mare minune săvârşită de Maica Domnului în anul 1995. Jucându-se pe balcon, fetiţa lor, în vârstă de numai 5 ani, a căzut de la etajul patru pe cimentul din faţa blocului. Părinţii au fugit cu ea imediat la spital şi i-au făcut toate analizele posibile. În timp ce i se făceau analizele, părinţii fetei stând în genunchi pe culoarul spitalului, cu lacrimi în ochi, şi cu mâinile ridicate către cer, s-au rugat la Dumnezeu aşa: „Doamne, te rugăm, ajută-ne să nu moară fetiţa noastră şi îţi promitem solemn, că de acum înainte ne vom ruga în fiecare dimineaţă şi seară, ne vom pune câte o icoană în fiecare cameră, ne vom cumpăra o candelă în casă, nu vom mai lipsi Duminica de la Biserică, vom posti toate miercurile şi vinerile, inclusiv şi în cele patru posturi mari ale anului, ne vom spovedi şi ne vom împărtăşi cel puţin de patru ori pe an, vom face sfeştania casei, o să spunem rugăciuni înainte şi după masă“.   După câteva ore de aşteptare a apărut un medic cu fetiţa în braţe şi le-a spus părinţilor: „Oameni buni, aceasta nu poate fi decât o minune, fetiţa este perfect sănătoasă, nu are nici măcar o zgârietură !!!“. După ce au plecat de la spital, părinţii şi fetiţa au intrat în Catedrala „Sfântul  Dumitru“, au aprins trei lumânări şi, când au ajuns la icoana Maicii Domnului de la altar, fetiţa i-a spus tatălui ei: „Tată, eu o cunosc pe femeia aceasta!“. Şi el a întrebat-o: „De unde o cunoşti, tată?“ Iar ea i-a răspuns: „M-a ţinut în braţe când am căzut de la etaj, şi m-a pus uşor pe ciment să nu mă lovesc, iar pe mâna cealaltă avea un copil nespus de frumos!“ (Desigur aţi înţeles că acel copil nespus de frumos pe care-l ţinea Maica Domnului în braţele sale nu putea fi altcineva decât Iisus Hristos). Atunci au înţeles părinţii că aceasta a fost într-adevăr o mare minune săvârşită de Maica Domnului, iar copilul de pe mâna cealaltă, era Însuşi Iisus Hristos Dumnezeul nostru. Părinţii fetei îşi ţin şi astăzi promisiunile făcute lui Dumnezeu, iar fetiţa care a împlinit 12 ani, în afară de şcoală, nu are altă bucurie mai mare decât să picteze icoane reprezentând pe Maica Domnului cu pruncul în braţe.
 Câteva soluţii biblice pentru vindecare - rugăciunea bolnavului (Psalm 29:2;40:4); - închinarea bolnavului (Matei 8:14;Marcu 5:5); - rugăciunea şi închinarea bolnavului (Luca 5:12); - lauda lui Dumnezeu şi credinţa în El (Psalm 55:1-4); - credinţa bolnavului (Marcu 5:25-34); - frica Domnului (Înţelepciunea lui Sirah 1:11); - să nu ţină mânie (Înţelepciunea lui Sirah 1:11); - rugăciunea comunităţii (Fapte 4:29-30); - punerea mâinilor (Marcu 6:5); - prin atingere (Matei 20:30-34); - prin post (Matei 17:14-21); - recunoaşterea greşelilor, pocăinţa, îndreptarea (Psalm 40:4); voinţa bolnavului de a se face sănătos (Ioan 5:12-16); - chemarea lui Iisus (Luca 13:11-17); - rugăciunea familiei (Matei 15:22-28); - propovăduind Evanghelia Împărăţiei (Matei 9:35); - prin aducerea bolnavilor la El (Matei 8:16-17); pentru că bolnavii îl urmau (Matei 19:2); - prin smerenia celor care cer vindecarea (Matei 8:5-13); 14 - prin rugăciunea omului lui Dumnezeu (proorocului), care a îmblânzit faţa Domnului (3 Regi 13:4-6); - prin ajutorarea săracilor (Psalm 40 :1-4)... 


                                          Iubiţi credincioşi,

 Să alergăm deci cât mai des la Sfântul Maslu şi să ne plecăm capetele şi inimile cu nădejde şi credinţă tare în puterea rugăciunilor acestei Sfinte Taine şi vom simţi harul Duhului Sfânt care coboară asupra noastră, aducându-ne pace şi smerenie în suflet, şi alinarea suferinţelor trupeşti şi sufleteşti. Amin !

BIBLIOGRAFIE: Biblia, E.I.B.M., Bucureşti,1994; Preot. Dr. Neculai Grosu, „Temeiuri ale dreptei credinţe“; Arhimandrit Ilie Cleopa, „Călăuză în credinţa ortodoxă“; Arhimandrit Ioanichie Bălan, „Sfântul Maslu“; Conf. Univ. Dr. Pavel Chirilă, Preot dr. Mahai Valică, Spitalul Creştin, Editura Cristiana, Bucureşti, 2004.

CUM SA NE RUGAM

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...


De ai păcătuit spune cu umilinţă şi zdrobire de inimă: “Milueşte-mă Dumnezeule după mare mila Ta…”

De vrei greşi cu ceva în faţa lui Dumnezeu (şi noi greşim cu prisosinţă în fiecare zi), spune îndată în inimă, cu credinţă în Domnul, îngemănând strigătul inimii cu o conştiinţă smerită şi cu asumarea păcatelor, Psalmul 50 “Milueşte-mă Dumnezeule, după mare mila Ta”, spune-l până la capăt. Dacă după ce l-ai spus o dată n-ai simţit nimic, încearcă a doua oară, dar rosteşte-l cu şi mai multă căldură a inimii, cu şi mai mare simţire şi îndată ţi se va umple sufletul de lumină, de mântuire şi pace de la Domnul.

Fă aşa mereu, cu inimă zdrobită. Este un mijloc de toateă nădejdea, experimentat, de a te împotriviă păcatului. Dacă nu vei primi uşurare, înseamnă că tu eşti de vină, că nu te-ai rugat cu inimă zdrobită, cu smerenie, că n-ai fost ferm convins că Dumnezeu îţi va da iertare păcatelor şi că eşti slab, nu te poţi dezlega de păcat.

Doamne, fac mărturie înaintea Ta că energia şi sănătatea, vigoarea fizică şi spirituală nu pot fi obţinute trăind tot timpul într-o casă de vacanţă sau în pădure, ci la Tine, în biserică şi mai cu seamă în timpul Liturghiei şi prin Dătătoarele de viaţă Tale Taine! O, suprema fericire a Sfintelor Taine! O, minunată şi veşnică pronie dumnezeiască, cea care dai mântuire şi îndumnezeire prin Sfintele Taine! O, preaînchipuire a vieţii veşnice prin Sfintele Taine!

Câte binefaceri nu mi-a adus până acum credinţa în Hristos! Nu le ştiu numărul şi nu voi vorbi despre fiecare în parte, ci numai despre una: de câte ori nu mi-a adus linişte, nu mi-a scos sufletul din tulburare, nu mi-a alungat patimile! De câte ori nu mi-a îndreptat pornirile strâmbe ale inimii, de câte or nu m-a curăţat de păcate, nu mi-a scăpat sufletul de moarte! Cât de apropiat este Domnul de omul credincios! El ne este ca aerul, ca respiraţia inimii şi a sufletului nostru.
(Sfântul Ioan de Kronstadt – Viaţa mea în Hristos)

sâmbătă, 23 august 2014

Panza si sufletul

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...


Un preot se plimba pe malul unui râu.
La un loc, întâlni pe o credincioasă de-a lui, spălând în râu.
O întrebă:
 - "Ce ai înţeles, femeie, din propovăduirea mea de duminica trecută?"
Femeia răspunse sincer:
- "N-aş putea lămuri..."       
Preotul se mâhni şi-i zise:
- "Atunci am vorbit zadarnic pentru d-ta..."
Femeia, care era o bună credincioasă, îi răspunse, arătând pânza ce spăla:
- "Pânza pe care apa o face aşa de curată, ştie ea ceva de apă? De ajuns că apa trece prin ea şi-o face albă... Aşa şi cu predica sfinţiei tale ... De ajuns că trece prin sufletul meu şi îl curăţă ...
Preotul se înveseli şi lăudă pe femeia credincioasă.

DACA VREI SA ASCULTI...PORNESTE...

ICOANE M.D.


Loading...

Sfantul Isaac Sirul

Zi si noapte sa nu inceteze in inima ta aceasta rugaciune:
"Doamne,izbaveste-ma de intunericul sufletului"..
Caci acesta este scopul intregii rugaciuni proprii treptei cunoasterii.Un suflet intunecos e un al doilea iad(seol),dar o inteligenta luminoasa e tovarasa serafimilor.

Ruga catre Dumnezeu

Previzualizaţi

Doamne, Da-le tuturor celor care mi-au vrut raul, atata fericire pe masura raului pe care ei mi l-au dorit.
Doamne, Da-la celor care nu ma plac, atata placere pe masura neplacerilor pe care ei mi le doresc.
Doamne, Da-le celor care m-au crezut prost, atata intelepciune functie de cata prostie au crezut ca am eu.
Doamne, Fie-ti mila de cei care nu mi-au aratat ce e mila.
Doamne, Da-le celor care mi-au refuzat dragostea, toata dragostea pe care eu nu am putut sa le-o ofer.
Doamne, Te mai rog ca tuturor celor pe care eu i-am intristat sa le dai numai lucruri vesele de care sa se bucure cat mai mult.
Doamne, tuturor celor care m-au lovit, mangaie-i si iarta-i, pentru ca eu i-am iertat demult, si nu lasa sa fie loviti de nimeni.
Doamne, celor care ma urasc, da-le numai iubire pentru ca ura ii duce la pierzanie.
Doamne, nu ma lasa sa urasc pe nimeni, indiferent de cat de mult ma displace celalalt.
Doamne, daca nu te superi, te mai rog ceva, desi stiu ca sunt doar un biet pacatos care de multe ori uita de Tine. Te mai rog ca toti cei cu care ma voi intalni in acest an sa aibe parte numai de noroc, fericire, iubire si sanatate si sa fie mereu plini de energie si iubiti de toti.

CUM SA NE RUGAM

Intrebat-au unii pe avva Macarie, zicand: cum suntem datori sa ne rugam? Le-a zis lor batranul: nu este trebuinta a vorbi multe, ci a intinde adeseori mainile si a zice – Doamne, precum vrei si precum stii, miluieste! Iar de le sta razboi asupra, ziceti - Doamne, ajuta-mi! Si El stie ce e de folos si face cu noi mila.





O IARTA-MI TE ROG ,DOAMNE


O, iarta-mi te rog Doamne, atatea rugaciuni
Prin care-Ti cer doar paine si paza si minuni
Caci am facut adesea din Tine robul meu
Nu eu sa ascult de Tine, ci Tu de ce spun eu
In loc sa vreau eu, Doamne, sa fie voia Ta
Iti cer, Iti cer intr-una sa faci Tu voia mea,
Iti cer sa alungi necazul, sa-mi lasi un loc in rai
Si sa-mi slujesti in toate sa-mi dai, sa-mi dai, sa-mi dai
Gindindu-ma ca daca Iti cint si Te slavesc
Am drept sa-Ti cer intr-una sa faci tot ce-mi doresc
O, iarta-mi felul acesta nebun de-a ma ruga
Si invata-ma ca altfel sa stau in fata Ta
Nu tot cerindu-Ti Tie sa fii tu robul meu
Ci Tu cerindu-mi mie, iar robul sa fiu eu
Sa inteleg ca felul cel bun de a ma ruga
E sa doresc ca-n toate sa fie voia Ta!