Integrame
Timpul vieţii scurt fiind, Cine are-nţelepciune, Îl petrece doar făcând Fel de fel de fapte bune. Dar să vezi ispită mare: Copilaşi, tătici şi mame Timpiul liber şi-l omoară Absorbiţi de integrame. La birou, în tren vezi oameni Concentraţi stând ziua-ntreagă Şi dezleagă integrame, Dar, pe ei cine-i... dezleagă ? |
Desfrânata de pe masă
O proorocire spune Că, la vremea de apus, Desfrânata o să joace La creştin pe masă, sus. Desfrânata, din păcate, Este, clar, televizorul Care,-n filme desfrânate, Întinează tot poporul. Cei mai mulţi creştini, ia seama, L-au fixat la răsărit Să le fie şi icoană, Căci alt loc n-au mai găsit. |
Sacoşile de plastic
Azi sacoşile de plastic, După cum băgăm de seamă, Au un rol drăcesc fantastic: Fac păcatelor reclamă. Căci pe ele vezi pozate Băuturi din Occident, Domnişoare dezbrăcate Sau ţigări Marlboro, Kent. Mulţi le poartă, chiar cu fală; Ca nişte bolnavi isterici; Ba, mai mult, cu îndrăzneală Vin cu ele şi-n biserici. |
In loc de icoană
În maşini, autobuze, Am văzut, nu doar odată, Atârnat lângă icoană Şi o poză "deocheată". Iată câtă rătăcire La creştinii de acum Care-amestecă-n neştire Ce e rău cu ce e bun. Cui te-nchini iubite frate ? Ori Măicuţii Preacurate, Ori femeii necurate ? La doi domni, ştii..., nu se poate. |
O creştină postitoare
Dacă ajunezi, cumva, Să n-o faci, nicicând, cu fală; Fii voios, nu te-ntrista, Unge-ţi faţa şi ţi-o spală ! Se întâmplă, (nu prea des), La vecernie, spre seară, Când e vineri, mai ales, S-auzi câte-o surioară: "N-ai anaforă părinte ? Căci, eu, azi am ajunat !". Iată cum astfel de "sfinte" Plata lumii şi-au luat. |
Horoscopul
Mulţi creştini citesc ziarul Urmărind un singur scop: Ca să-şi afle viitorul Prevestit de horoscop. Dar să vezi ce păcăleală Pentru cei naivi de tot, Căci nu sunt două ziare Cu acelaşi horoscop. Totuşi au ceva comun: Nici un horoscop sfătos Nu îndeamnă pe creştin Să urmeze lui Hristos ! |
Potcoava salvatoare
Vezi la unii pe maşini, Ori în faţă, ori în spate , Că îţi vine să suspini, O potcoavă agăţată. Scopul ei îl ştiţi prea bine: Să le-aducă mult "noroc" De-or intra-n coliziune Sau de ia maşina foc. Când doreşti ca o potcoavă Să te scape de la moarte, Asta e o boală gravă, Căci de Domnul eşti departe ! |
Extremă
Unele creştine, frate, Ca s-arate că-s smerite, Umblă-n negru îmbrăcate, Pân' la ochi îmbrobodite. Prin biserici fac metanii Chiar şi-n zilele oprite Şi se gudură când unii Le zic "maici" acestor "sfinte". Nici la modă, nici aşa, Nu ne mântuieşte portul, Iar căinţa-n casa ta, Dacă... ăsta-ţi este scopul. |
Dezlegare
Dacă moare vreun creştin, Babele au grijă mare Să nu uite, precum ştim, Ca să-l lege de picioare. Cel mai mult pe mort ajută Rugăciunea de iertare, Ce de preot e făcută, Şi-i numită dezlegare. Dat mi-a fost s-aud cândva Că aceea-i dezlegare Când dezleagă cineva Piedica de la picioare. |
Inscripţii pe tricouri
Nu mai ştie tineretul, Astăzi, cum să se îmbrace; Că-i înşeală rău "şiretul" Care are şi mijloace. La mulţi tineri, pe tricouri, Ai să vezi imagini triste: Sigle, steaguri, stranii chipuri Sau inscripţii sataniste. Şi cum scrisu-i în engleză, Ei, ce sunt creştini, ia seama, Fac de fapt, în astă speţă, Propagandă lui... satana. |
Guma de mestecat
Vezi părinţi şi copilaşi Mestecând absenţi o gumă, Iar când scot vreun balonaş, Îţi fac scârbă, zici că-i spumă. Ambalajul unei gume Are rol "educativ" Căci, prin poze de renume, Îl corupe pe naiv. Mestecatul ăsta, frate, Seamănă a rumegat Şi, deşi, nu-i scris în Carte, Nu-i departe de... fumat. |
Ca lumea
Omul are trei vrăjmaşi: Lumea, diavolul şi trupul, Care-l luptă pe "ostaş" Toată viaţa şi-n tot timpul. Lumea - crâncenă ispită - Fără de nici un temei, E mereu nemulţumită Că nu faci pe placul ei. Pentru asta mulţi îţi spun, C-a ieşit o vorb-acuma, Că un lucru-i foarte bun Dacă e făcut... "ca lumea". |
Politeţe
După raţiuni ştiute Drept ar fi, aşa-i lăsat, Ca femeia să sărute Mâna dreaptă, la bărbat. Însă lumea s-a schimbat, A-mbrăcat o nouă haină, Căci l-auzi azi pe bărbat: "Săru' mâna, scumpă doamnă !" Dar când preotul zăresc Spun un "Sărut mâna", greu, Unii chiar îl ocolesc Ca... să nu le meargă rău. |
Handicap
Când se supără-ntre ei Tinerii, nu ştiu de ce, Zic aşa, fără temei: "Măi, handicapatule !" Când i-auzi te-apuci de cap Şi te-ntrebi cu indignare: Despre care handicap Este vorba, frăţioare ? Totuşi e adevărat, Tinerii cam au dreptate; S-au născut c-un handicap: Educaţia, măi, frate ! |
Parastasul modern
Pentru unii, parastasul E o slujbă de iertare, Căci în viaţă răposatul A greşit, ca fiecare. Însă pentru mulţi din semeni E comemorare doar Şi-un prilej pentru rudenii Să se întâlnească, iar. De aceea uneori, După ce se infierbântă, O fac lată, până-n zori, Şi pun muzica de cântă. |
-
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu