Bunicul unei fetițe avea un obicei prost, seara se ducea pe câmp și fura tot ceea ce găsea, punea în căruță și venea acasă.
O dată a luat-o și pe nepoata sa pentru a ține calul. Pe câmp, bunicul luă ce găsi, apoi veni către căruță uitându-se în dreapta și în stânga să nu îl vadă cineva, dar nepoata sa, din căruță îl întrebă:
-În sus te-ai uitat? Atunci bunicul s-a gândit îndelung la cuvintele nepoatei sale și, de atunci nu a mai furat niciodată.
Ce frumos ar fi dacă la o simplă mustrare ne-am îndrepta privirile în sus precum bunicul din povestea de mai sus.
Uităm să privim în sus de nenumărate ori în viața noastră făcând orbește fel de fel de răutăți. Căutăm să nu fim descoperiți de oameni – în fața cărora ne rușinăm – dar de Dumnezeu, Cel ce vede toate, nicidecum. Câte măsuri de precauție ne luăm pentru a nu ne rușina pe lumea aceasta de tot ceea ce facem și cum omitem să privim în sus și să ne întrebăm de fiecare dată: „Doamne, Ție îți place ceea ce fac eu acum, binecuvintezi Tu faptele mele?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu