Autorul articolului: Marina Glodici Articol publicat la data de: 17.01.2011
Undeva, cu o oarecare ocazie, s-a pus întrebarea, oare de ce ar trebui să-I mulţumim cel mai mult lui Dumnezeu? Unii au răspuns că pentru viaţă, alţii pentru sănătate, pentru bani, pentru roadele pământului. Alţii pentru protecţie.
Eu însă cred că cel mai mult trebuie să-I mulţumesc cu o nemărginită reverenţă şi recunoştinţă pentru că s-a îndurat de mine şi mi s-a descoperit. Şi asta în situaţia în care fiind copil mă îndoiam de existenţa Lui, dar Îl căutam cu ardoare şi din toată inima mea zdrobită sub greutatea necunoaşterii şi rebeliunii din cauza atâtor răutăţi şi nedreptăţi pe care le vedeam deja în jurul meu, încă de la o vârstă fragedă. În bunătatea Lui înnoitoare şi în iubirea Lui veşnică m-a cuprins şi pe mine în planul Său de mântuire şi mi s-a descoperit ca TATĂ, FIU şi DUH SFÂNT într-o manieră de MÂNTUITOR ŞI DOMN în cer şi pe pământ.
Mulţi au pretenţia că ÎL cunosc, dar sunt departe de El şi nu L-au cunoscut niciodată. E o mare graţie din partea Lui Dumnezeu să se facă cunoscut unei fiinţe umane în toată complexitatea, dar şi simplitatea harului Său nemărginit care îl împarte cu generozitate oricui care Îl caută din toată profunzimea inimii. A-l cunoaşte pe Dumnezeu este cea mai mare onoare şi bucurie. E drept că înseamnă a te despărţi de lumea asta prin adoptarea unui nou sistem de valori care conferă un statut de mântuit şi salvat de sub puterea carnală. O viaţă al cărui volant este Duhului Sfânt.
Când vezi cât eşti de privilegiat şi purtat pe braţe când alţii cad sub povara neprimirii şi neacceptării jertfei Lui Isus Hristos, suferi mult şi nu poţi tăcea. Nu poţi să nu spui ce viaţă minunată şi echilibrată îţi oferă Dumnezeu.
După ce Dumnezeu se face cunoscut, apoi îţi arată planul Său sacru în ansamblul lui şi apoi calea ta proprie pe care trebuie să mergi şi lucrarea şi rolul tău în lucrul împreună cu El pentru salvarea vieţilor de pe pământ.
Şi acum veţi spune, poate, ce înseamnă acest lucru? Poate vă veţi întreba, oare în ce măsură îl cunoaşteţi pe Dumnezeu
Poate ar trebui mai des să ne facem bilanţul binecuvântărilor primite de la Dumnezeu. Şi să vedem ce mare onoare e să-ţi vorbească Creatorul. Să oprească deznădejdea să te înfăşoare când toţi în jurul tău caută să te distrugă şi să te arunce în hăul deşertului şi al disperării. Ce fericire e să ceri ceva de la Dumnezeu şi El să te asculte şi să te ia mai în serios decât tu însuţi. Să vegheze asupra ta şi să te protejeze de uneltirile celor răi şi să le răstoarne planurile mârşave ca să arate mereu că EL este Dumnezeu. El deţine puterea absolută şi nu oamenii.
Ce relaxant este faptul că, deşi, treci uneori prin grele încercări ştii că ai un Tată care veghează şi transformă eşecurile în biruinţe, clipele triste în bucurii nespuse, nevoile pământeşti în plinătatea harului prin daruri duhovniceşti care te împlinesc şi te maturizează pe calea credinţei. Da. Ce greu e să priceapă aceste lucruri cei care trăiesc pentru a-şi satisface capriciile aici pe pământ şi uneori chiar sub anumite feţe religioase. Cât de bun e Dumnezeu care are nespus de mare răbdare cu toţi să ne transformăm, să ne întoarcem de prin pribegiile cugetului nesfinţit de dorinţi carnale care murdăresc nobila noastră făptură creată pentru viaţă divină.
Îngenunchiezi cu umila mea făptură şi mulţumesc, Doamne, că mi Te-ai revelat prin Duhul Tău Sfânt care mă înfăşoară şi apoi mă inundă mereu să ador cerul în care Eşti din care cobori să mă sprijineşti mereu! Şi asta o faci nu numai pentru mine ci pentru toţi oamenii din lume! Mulţumim cu mare smerenie şi recunoştinţă veşnică!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu