Cizmarul şi bogatul

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...



A fost odată un cizmar sărac care era mereu vesel. Părea aşa de fericit, încât de dimineaţă până seara cânta de bucurie. Mereu se adunau mulţi copii la fereastra casei sale şi-l ascultau cu atenţie. Uneori se adunau şi păsărelele ca să-l asculte. Lângă el locuia un bogat. Acesta nu dormea toată noaptea, căci mereu îşi număra galbenii. Abia dimineaţa se ducea la culcare. Ziua însă nu putea să doarmă pentru că-l auzea pe cizmar cântând.

Într-o zi îi veni o idee, un gând îi şopti la ureche cum să-l facă pe cizmar să nu mai cânte. Îl invită la el şi, spre marea sa surprindere, îi dărui săracului o pungă cu galbeni. Când cizmarul ajunse acasă, deschise punga. Niciodată nu văzuse atâţia galbeni. Începu să-i numere cu grijă, iar copiii priveau cu atenţie la el. Erau aşa de mulţi încât cizmarului îi era frică acum să-i nu-i fure cineva. De aceea, noaptea îi lua cu sine în pat. Dar şi acolo se gândea la ei şi nu putea să adoarmă. Atunci duse punga cu galbeni în pod, dar nu era sigur nici de acest loc. Dis-de-dimineaţă se sculă şi luă galbenii şi-i duse în coteţul cu găini. Dar nici cu acest loc nu era prea mulţumit şi, după un anumit timp, săpă o groapă şi îngropă punga cu galbeni în pământ. Ştiindu-se bogat, nu mai dormea, nu mai muncea şi nici nu mai cânta, ci era tot timpul cu gândul la comoara sa. Din această cauză era neliniştit, palid şi frământat de gânduri. Nici păsărelele şi nici copiii nu mai veneau să-l viziteze. Aşadar, cizmarul ajunsese tare nefericit. Ce să facă?

Într-una din zile, cizmarul luă punga cu galbeni şi-i duse înapoi bogatului. "Ia, te rog, galbenii înapoi, spuse el. Grijile pentru ei m-au îmbolnăvit şi nici prietenii mei nu mai vor să ştie nimic despre mine. Vreau să fiu din nou un cizmar sărac, cum am fost odinioară".

De atunci fericirea intră din nou în casa cizmarului.

Epistola a doua catre Efeseni a Sfantului Apostol Pavel

                    EPISTOLA CĂTRE EFESENI A SF. APOSTOL PAVEL CU FLORIN BARAN

    MANGAIE-NE, DOAMNE!

Mangaie-ne, Doamne, tu, cununa vietii,
Sfinte, miluieste-ne pe noi,
Vino si ne unge zorii diminetii
Cu Lumina vietii de apoi –
…
Iarta-ne tot raul, da-ne bunatate,
Bunule de suflete Pastor,
Tu esti Viata care viata ne imparte,
Vindeca-ne ranile ce dor –
….
Bunule Parinte, Fiu al celor Sfinte,
Reazama-ne crucea capatai,
Mila da-ne noua, suflet de Parinte,
Si credinta-n Tine, mai intai –
…
Uite, Doamne, cina ce-a jertfit Lumina
Pentru lacomia de arginti,
Mielule pe cruce, n-ai stiut ce-i vina,
Iarta-ne parintii de parinti –
…
Leaga-ne, Prea Sfinte, lacrima de minte,
Inima trezeste-ne-o din somn,
Sa iti fim copiii, tu ne fi Parinte,
Si iubirii, Blandul Nostru Domn –
…
Doamne, o minune, da-ne, rugaciunea
Si rabdarea-n numele Tau Sfant,
Inima cea franta sa iti bea minunea
Fapta sa-ti aduca la Cuvant –
…
Doamne Prea Puternic, suflete cucernic,
Tine-ne ispitele in frau,
Pasii de Lumina sa-ti urmam, si Sfetnic
Vesnic fi in fiii tai de grau –
…
Doamne, ne invata, sa-ti urmam povata,
Scalda-ne in sfantul tau Botez,
Dragostea si mila, Calea Ta si Viata
Sa ne fie dragoste si crez
…
Iti cantam Lumina ce ne spala vina,
Bunule si Sfant Mantuitor,
Mangaie-ne, Doamne, cand ne doare tina,
Si ne e de Tine-atat de dor
…
Suflete, slaveste, Domnul se gateste
Sa iti vina-acum in ajutor,
Suflete mareste si pe romaneste,
Sfintii care vin din viitor
…
Suflete, primeste Domnul Tau, cereste,
Bea din cupa lacrimilor lui,
Rugaciunea-ti fie paine, vin si creste
Slava Tatalui si Fiului
…
Fratilor, din Tata, noi venim in tata,
Si plecam la Domnul intr-un gand,
Sa –si infese turma, pe Lumina, roata
Sa-i mangaie sufletul plapand
…
Fratilor, sa plangem, lacrima cantare
Fie Dumnezeului de Sus,
Slabi de suntem, Doamne, lacrima-nchinare
Fie-Ti, Dumnezeule Iisus

(Liviu-Florian JIANU)

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI ! ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU” TINE ! NU TE MÂNIA PE NOI DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE ....

Grija fata de suflet(Sfantul Ioan Gura de Aur)

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...



Cei care se mândresc cu faptele lor bune şi nu au credinţă în Dumnezeu se aseamănă cu oasele morţilor îmbrăcate în haine frumoase, dar care nu îşi dau seama de frumuseţea lor. La ce-i foloseşte sufletului să fie îmbrăcat în fapte bune, dacă el este mort? Faptele trebuie făcute pentru Dumnezeu, cu nădejdea dobândirii Împărăţiei cereşti. Pentru cine te nevoieşti, dacă nu pentru Cel care are să-ţi dea toate darurile?

Pentru ca omul să poată mânca, el trebuie să fie viu. Dacă omul este mort, el nu mai poate primi mâncare. Tot aşa, pentru a trăi veşnic, omul are nevoie de credinţă în Hristos, credinţă care se hrăneşte şi cu fapte bune. Cine nu crede în Hristos, chiar de ar avea fapte bune, nu poate dobândi Împărăţia cerurilor. Pe când fără fapte, omul poate dobândi viaţa veşnică, dacă are credinţă vie. O să vă dovedesc lucrul acesta în continuare.

Tâlharul care a fost răstignit împreună cu Hristos a câştigat raiul numai prin credinţa lui.

Sutaşul Corneliu a făcut multă milostenie şi s-a rugat mult, dar nu L-a cunoscut pe Hristos. Şi pentru că faptele fără credinţă sunt goale, preabunul şi dreptul Dumnezeu i-a trimis aceluia un înger, care i-a spus: Rugăciunile tale şi milosteniile tale s-au suit, spre pomenire, înaintea lui Dumnezeu (Fapte 10, 4). Poate că sutaşul Corneliu s-a întrebat: „Dacă rugăciunile şi milosteniile mele au fost primite de Dumnezeu, de ce anume mai am nevoie acum ca să fiu drept?” Iar îngerul l-a lămurit: Trimite bărbaţi la Iope şi cheamă să vină un oarecare Simon, care se numeşte şi Petru. El este găzduit la un om oarecare Simon, tăbăcar, a cărui casă este lângă mare. Acesta îţi va spune ce să faci (Fapte 11, 13-14). Dacă sutaşul Corneliu s-a mântuit prin cele ce i-a spus Petru, înseamnă că nu i-au fost de ajuns faptele sale bune pentru mântuire. Mai avea nevoie şi de credinţă.

Se spune despre un filosof închinător la idoli că intrând în casele unui mare dregător şi văzând pereţii îmbrăcaţi în marmură strălucitoare, tavanul poleit cu aur şi podeaua acoperită cu covoare scumpe, s-a întors spre stăpânul casei şi l-a scuipat în ochi. Când a fost întrebat de ce a făcut asta, el a răspuns că nu era cu putinţă să scuipe în altă parte, deoarece casa era împodobită atât de strălucit, aşa că a fost nevoit să-l scuipe pe stăpân în ochi.

Vezi, dar, că ajung de râsul lumii cei care se îngrijesc numai de lucrurile materiale şi stricăcioase şi că sunt dispreţuiţi pentru aceasta de semenii lor. Şi pe bună dreptate, pentru că atunci când împodobeşti pereţii şi podeaua, nu te mai îngrijeşti de sufletul nemuritor şi îl laşi îmbrăcat în zdrenţe, flămând şi rănit, pradă fiarelor celor înţelegătoare. În acest caz, nu eşti tu vrednic să fii osândit? Nu eşti vrednic de râs şi de plâns?

Dacă pierzi bani, poţi să-i faci înapoi. La fel se întâmplă dacă îţi pierzi casa sau orice alt lucru pe care îl ai. Dar dacă îţi pierzi sufletul, un alt suflet nu vei putea dobândi. Şi dacă toată lumea ar fi a ta, dacă ai fi stăpân peste tot pământul, chiar şi dând tot ce ai, nu ai putea cumpăra un suflet.

Chiar de ai purta nu una, ci o mie de coroane împărăteşti şi ai fi stăpân peste multe trupuri sănătoase, atunci când trupul tău este lovit de o boală ce nu cunoaşte vindecare, poţi să dai întreaga ta împărăţie, şi nu vei căpăta din nou sănătatea. Dacă nu poţi face asta pentru trup, o să poţi pentru suflet?

Dumnezeu ne-a dat două mâini, două picioare, doi ochi, două urechi, astfel încât dacă una păţeşte ceva, să ne slujim de cealaltă. Dar dacă pierdem sufletul, de unde mai găsim altul?

Sufletul stăpânit cu totul de o patimă poate cu uşurinţă să spună şi să facă cele care pricinuiesc mânia lui Dumnezeu, pentru că el a devenit sclavul unui alt stăpân, care îl obligă să facă cele potrivnice Domnului său.

Sufletul cuprins de deznădejde în privinţa mântuirii nu este departe de nebunie. După ce dă frâiele mântuirii în mâinile poftelor iraţionale, aleargă fără reţinere peste tot unde se află păcatul, până când se scufundă în adâncurile pierzaniei veşnice.

Când sufletul se obişnuieşte cu păcatul, care este nemilos, boala sa iese la suprafaţă şi este văzută de toţi. Dar aşa cum porcul, atunci când se tăvăleşte în noroi, este mulţumit şi nu mai simte mirosul murdăriei, la fel şi omul, când este robit de obiceiul cel rău, nu-şi mai dă seama de mirosul greu al păcatelor sale, pentru că se obişnuieşte cu ele. Şi aşa cum pământul peste care aruncăm seminţe este cu neputinţă să dea roade dacă nu este udat, la fel se întâmplă şi cu sufletul, care nimic bun nu rodeşte, oricâte cuvinte i-am spune noi, dacă el nu a fost mai întâi udat cu apa vie ce izvorăşte din Sfintele Scripturi. Ce creşte pe pământul care nu este cultivat? Spini şi buruieni. Ce creşte în sufletul care nu este cultivat duhovniceşte? Fapte necurate şi viclene. Cu cât un pământ este mai puţin cultivat, cu atât cresc buruieni mai multe şi mai sălbatice. Cu cât sufletul este mai puţin cultivat, cu atât este cuprins de patimi mai sălbatice, înmulţindu-se păcatele sale, care îl duc la moarte.

Ce lucru curios! Cu toţii urmăresc cu sufletul la gură evenimentele trecătoare ale acestei vieţi scurte, dar la viaţa ce va să fie nici nu le trece prin cap să se gândească. La ospeţe şi prilejuri de îndulcire a trupului mereu sunt primii, dar sufletele lor le lasă să se usuce de foame duhovnicească. Se îngrijesc de trup şi îl înfrumuseţează, însă sufletul le este indiferent. Când se îmbolnăveşte trupul, cheamă doctorul, cumpără medicamente şi cheltuiesc o grămadă de bani, până când se vindecă. Însă atunci când sufletul lor se îmbolnăveşte de boala aducătoare de moarte a păcatului, nu fac nimic. Şi cel mai trist este faptul că, deşi îl îngrijesc cum nu se poate mai bine, trupul lor moare, iar sufletul este osândit la iadul veşnic.

Şi pentru că îmi pare atât de rău de întunecimea gândului oamenilor şi de nebunia lor, aş vrea să am o voce atât de puternică, încât să ajungă până la marginile pământului, şi după ce m-aş urca pe cel mai înalt multe de pe pământ, să strig la toate popoarele şi neamurile, la fel ca proorocul David: Fiii oamenilor, până când grei la inimă? (Ps. 4, 2). Mă doare şi sufăr pentru ce-aţi ajuns. Da, plâng, pentru că ştiţi prea bine că Dumnezeu este îndelung răbdător şi vă aşteaptă să vă îndreptaţi, în loc să vă pedepsească după dreptate, şi cu toate acestea, nu vă îndreptaţi.

Nu trebuie să plângem pentru cel care se zvârcoleşte de durere, atunci când doctorul îi cauterizează rănile, pentru că după durerea pricinuită de ardere va urma vindecarea rănilor sale. Să plângem pentru cel care zace în pat, fără nici o îngrijire din partea vreunui medic, pentru că rănile sale se vor infecta, ceea ce îi va aduce moartea. La fel, în cazul unui suflet rănit de păcat, nu trebuie să ne pară rău atunci când Dumnezeu îi trimite pedepse, pentru că prin acestea, el dobândeşte vindecare. Să plângem şi să jelim acele suflete care păcătuiesc fără să primească nici o pedeapsă, pentru că le aşteaptă pedeapsa veşnică.

Cel care îşi curăţă sufletul de păcat şi îl împodobeşte cu virtuţi se face pe sine casă pentru Hristos. Şi cine este mai fericit decât acela care Îl are în el pe Hristos, Care este Izvorul vieţii, al bucuriei şi al nemuririi?

Omul care este închis pentru ucidere este cuprins de supărare, mai ales în ziua când este luat din închisoare şi dus la judecată. Iar la sfârşitul procesului, când se ridică pentru ca să audă hotărârea de condamnare, el împietreşte de frică şi se aseamănă unui mort. La fel este şi cu sufletul: atunci când săvârşeşte păcate în această lume suferă şi se mâhneşte. Şi cu atât mai mult va suferi şi se va teme atunci când va fi luat din această lume şi dus dinaintea înfricoşătorului tron de judecată al Domnului, unde va da socoteală pentru faptele sale. Din această pricină se teme şi tremură atunci când vede că se apropie ceasul să plece din trupul său. În cealaltă viaţă, fiecare păcat pe care l-a săvârşit va ieşi la iveală şi îl va osândi fără milă.

Să ne îngrijim, aşadar, de sufletul nostru nemuritor, să căutăm mai degrabă cele cereşti, decât cele pământeşti, cele nestricăcioase, decât cele stricăcioase, de care să dea Domnul nostru Iisus Hristos să ne învrednicim cu toţii.

Cine e mai tare?

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

                        Un om trufaş se lăuda mereu că toată puterea e la el şi că lui nu-i trebuie Dumnezeu.
Într-o zi, se îmbolnăvi greu.
Veni la el un prieten credincios, care-i zise:
- "Prietene, de ce nu-ţi laşi sufletul înmuiat de credinţă? Vei vedea ce putere mare vei căpăta.? Cu toate că în duh vedea că prietenul său are dreptate, trufaşul nu voia să se dea biruit. Atunci prietenul său, căzu în genunchi la patul bolnavului şi începu să se roage cu putere pentru cel ce pătimea. Cu cât se ruga, cu atât asupra bolnavului se lăsa o dulce pace. Odată cu această pace, simţea cum îl părăseşte răul ele care suferea.
Când prietenul se sculă, avea faţa scăldată în lacrimi. Bolnavul fu atât de zguduit din pricina aceasta, încât îl podidiră şi pe el lacrimile, şi zise prietenului:
- "Tu, prietene, eşti mai bun şi mai tare decât mine!?
Şi de-atunci, părăsind trufia, omul acela a crezut că toate puterile ne vin de la Dumnezeu.

Un preot la "Filmul blestemat" 20 mai 2006

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

• 
  Un teolog, un reporter, un blocnotes si doua ore si jumatate petrecute in sala de cinema.
  
  Am urmarit cum Tom Hanks sparge "Codul lui Da Vinci" si am inteles de ce filmul nu ii "sparge" pe critici.
  
  Vineri, ora 20.00, Movieplex, Bucuresti. Sala este plina ochi cu oameni care mananca floricele si beau Cola din pahare uriase. Este premiera filmului "Codul lui Da Vinci". Tom Hanks si Audrey Tautou intruchipeaza personajele principale ale filmului: Robert Langdon si Sophie Neveu. Urmariti cu zeci de masini de catre politia franceza, ei scapa de fiecare data cu un pic de ajutor si reusesc sa afle secretul geniului Renasterii.
  
  Printre spectatori se afla si parintele Gheorghe Istodor, lector universitar la Facultatea de Teologie din Constanta si preot misionar la Spitalul "Filantropia". Acesta isi noteaza constiincios, la lumina ecranului, parerile personale despre filmul "Codul lui Da Vinci". E probabil singurul preot prezent la premiera.
  
  "Cu bocancii in sufletele crestinilor"
  
  In opinia parintelui, filmul ataca in primul rand Biserica Catolica: "Este o manipulare a omului postmodern cu privire la raportul dintre Biserica si umanitate. Biserica nu ar fi decat un factor de distrugere a libertatii si a adevarului, implicand prin toate mijloacele - crima, santaj, bani - un mit mincinos despre Dumnezeu si mantuire. Este vizata, in mod evident, Biserica Catolica".
  
  Un alt aspect evidentiat de Gheorghe Istodor este "denaturarea adevarului istoric".
  Sfantul Constantin, sarbatorit astazi de crestini, este prezentat in filmul regizat de Ron Howard ca un necredincios botezat pe patul de moarte.
  
  "Valorile sunt inversate: Sfantul Constantin este un pagan, iar primul sinod ecumenic este o negociere intre diversele secte ce credeau in Iisus", spune preotul Istodor. In timp ce imaginile se succed rapid pe ecran, preotul continua sa scrie: "Eliberarea vine de la un batran neputincios, handicapat si de la o tanara atee, "urmasa" biologica a lui Iisus si a Mariei Magdalena. Registrul acestei fantasme este pur ocult cu exacerbarea misterelor de sorginte pagana".
  
  Va avea succes acest film in Romania, tara unde populatia majoritara se declara ortodoxa? Preotul Istodor: "Succesul unor astfel de productii este garantat datorita desacralizarii si superficialitatii omului postmodern, datorita apetentei acestuia pentru barfa, precum si predispozitia acestuia pentru circ si scandal mediatic."
  
  Pe scurt, parintele spune ce efect are filmul asupra credinciosilor: "Este o intrare brutala a "valorilor" artistice postmoderne in sufletele crestinilor contemporani".
  
  Urmasa lui Iisus
  
  Ora 22.30. Dupa doua ore si jumatate in care au urmarit cu sufletul la gura cum a fost spart codul lui Da Vinci, spectatorii ies din sala.
  Preotul Istodor se asaza la o masa"cu carnetelul in fata. Isi noteaza ultimele impresii despre film. "O idee venita din imaginatia bolnava a autorului, sclav al teoriei conspiratiei" este principala concluzie a parintelui.
  
  "Este intr-adevar o blasfemie. Nu pot crede ca Iisus s-a casatorit cu o fosta prostituata. E absurd sa crezi ca a existat si fiica Fiului lui Dumnezeu", spune Maria Preda, studenta la Drept.
  
  Opinia Bisericii Ortodoxe
  
  In ultima perioada, Biserica Ortodoxa Romana a fost provocata de multe manifestari artistice, considerate sacrilegii.
  "Cutia Pandorei a fost deschisa de ceva vreme prin rastalmaciri blasfemiatorii la adresa lui Iisus: "Ultima ispita al lui Iisus", "Evanghelistii" Alinei Mungiu si acum "Codul lui Da Vinci". Este o diferenta de abordare a umanitatii Mantuitorului. Pana in secolul trecut, Mantuitorul, chiar daca a fost prezentat ca un om, nu era unul ca noi. Iisus era un geniu, profet, intemeietor de religie, cu o moralitate ireprosabila. Iata ca in acest secol, Iisus este vazut ca un om neputincios, biruit de instinctele patimase carnale.
  
  Un om la fel de slab ca majoritatea dintre noi. Acest fapt pune in pericol Biserica Ortodoxa care condamna filmul lui Ron Howard. "Ortodoxia nu a incurajat reprezentarea cinematografica a Mantuitorului Iisus Hristos. Nu s-au realizat filme privind viata lui Iisus, deoarece Ortodoxia nu poate concepe ca un om, chiar daca este un actor consacrat, sa joace rolul lui Dumnezeu. Filmele ce au ca subiect pe Mantuitorul sunt reactii ale unor framantari occidentale despre Iisus."
  NE VORBESTE PARINTELE ISTODOR, URMEAZA LINCUL..
  
  Ora de ştiri: Pelerinaj la moaştele Sfintei Parascheva
  
  Rândul credincioşilor care aşteaptau să ajungă la moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva şi ale Sfântului Maxim Mărturisitorul depăşea, la orele prânzului, un kilometru.
  
  În cele cinci zile de pelerinaj, au trecut pe la Mitropolia din Iaşi peste o sută şaptezeci de mii de credincioşi.
  
  Invitat la Ora de Ştiri: părintele George Istodor.
  http://www.tvr.ro/articol.php?id=90671

Dovada de la IERUSALIM pe care CRESTINISMUL o astepta de 2000 de ani!

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

Pentru atei

Dovada aparuta la Ierusalim da “castig de cauza” crestinilor care cauta dovezi palpabile de mai bine de 2000 de ani, ca sa lege istoriile biblice de existenta lui Iisus si a familiei sale.

http://en.wikipedia.org/wiki/James_Ossuary

O descoperire facuta in Ierusalim ar putea schimba radical balanta. Arheologii au gasit o cutie funerara pe care ar fi inscriptionat urmatorul mesaj:

“Iacob, fiul lui Iosif, fratele lui Iisus”.



Aceasta ar fi prima referinta despre Mesia, care arata ce a fost el pe acest Pamant pentru cei apropiati – frate si fiu.

Iacob cel Drept a fost primul lider al crestinilor din Ierusalim si a fost executat pentru erezie, scrie The Guardian.

Va rog sa intelegem un lucru,pe care unii sectarii il interpreteaza,

Zona aceea ,mai larga in fapt,cultural a fost demult cucerita ,prin asimilare,de greci.Toti oamenii importanti gandeau in stil grecesc,cultura era greaca,scrierea la fel.Deci majoritatea inscriptiilor erau in greaca veche,sau daca era in aramaica,limba vorba de evreii de atunci,pastra aceleasi semnificatii cu limba greaca.
Si aici este toata cheia inscriptiei.Orice dictionar ne va arata ca "frate" in greaca veche,ba chiar cea actuala,inseamna om cu aceleasi afinitati ca si mine.frate in ceva,nu de sange.
Chiar si acum arabii isi spun unul altuia "frate",in cazul acesta referindu-se la islam.
Prietenii turci deja imi spun tot frate,"abe",facand parte din aceeasi breasla a afacerilor.
Deci "frate",nu insemna de sange,ci cu aceleasi afinitati,cu aceleasi preocupari.
In cazul articolului"frate" definiste afinitatea catre crestinism.

Sursa: http://www.theguardian.com/world/2013/dec/25/b...
http://io9.com/this-ancient-burial-box-contain...



O traducere,aproximativa,dar usor de inteles,ce o ofera google translate,a articolului din The Guardian,o ofer mai jos.

Iacov cel Drept a fost primul lider al creștinilor din Ierusalim, după crucificare. El a fost executat pentru apostazie de către instanța de judecată rabinic locale.

La acea vreme, evreii nu au fost îngropate, dar pus într-o peșteră. Oasele au fost colectate după un an și plasat într-un osuar. Mii au fost descoperite, unele dintre ele inscripționate cu nume de identificare a cărui oase care le conțin. Un alt osuar menționează un frate.

"Aceasta este cea mai veche dovada că menționează numele lui Isus Hristos", a declarat Golan, care a cumpărat caseta în anii 1970, dar nu a dat seama semnificația ei până profesor de la Sorbona Andre Lemaire observat în colecția lui Golan. Lemaire a publicat descoperirile sale în 2002 și osuarul a fost afișat pentru scurt timp la un muzeu din Toronto, provocând o senzație la nivel mondial.

Dar scepticii pus la îndoială autenticitatea acestuia. În 2003, Autoritatea de Antichități Israel confiscate osuarului și a numit un comitet de experți care numit-o un fals. Golan a fost arestat și acuzat de forjare menționarea Isus.

După o investigație de 10 ani și proces penal, Golan a fost găsit nevinovat de fals în 2012. În ciuda verdictul, există dubii.

"Din cauza diferențelor în profunzimea și claritatea și kerning [distanța] între prima jumătate a inscripție care menționează Iacov, fiul lui Iosif, și a doua jumătate, aș fi dispus să parieze că a doua jumătate a fost adăugat în timpurile moderne ", a declarat profesorul Christopher Rollston al Institutului Albright de Cercetări Arheologice din Ierusalim.

Dar alți experți sunt de acord.

"Inscripția este scris în script-ul evreiesc, a fost făcut cu un instrument ascuțit și cred că a fost făcut de aceeași mână. Este o inscripție autentic," Prof Gabriel Barkay de la Universitatea Bar-Ilan explicat.

Golan citează dovezi expert de la proces arată patina - o crustă biologic format pe obiecte antice - în interiorul canelurilor inscripției.

"Nu există nici o îndoială că e vechi, iar probabilitatea este că a aparținut fratele lui Isus Hristos", a spus Golan.

Deși proces Golan sa încheiat anul trecut, osuarul a fost returnat în urmă cu doar câteva săptămâni de către autoritățile Israel.

Golan intenționează să-l pună pe afișaj public, împreună cu expertizele din proces, astfel încât oamenii de știință și publicul poate decide pentru ei înșiși dacă această casetă a conținut cu adevărat oasele fratele lui Hristos - o piesa unica de dovezi concrete ale Familia lui Isus.
Am pastrat grafia cu un singur -I- pentru numele lui Iisus,asa cum apare in The Guardian

http://ro.netlog.com/piosmarian/blog/&page=2

"Fiţi înţelepţi ca şerpii... "

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

Un soldat credincios, îşi puse în gând să facă cunoscut camarazilor săi pe Domnul Hristos. Cum ei nu erau în stare a primi deodată lumina adevărului, soldatul se rugă lui Dumnezeu să-i arate calea ce avea de urmat. Şi primi luminată poruncă.
Luă aşadar o carte de poveşti şi, seara, după ce toate se sfârşeau în cazarmă, el începea să cetească celorlalţi, din această carte. Toţi ascultau cu mare plăcere.
Pe nesimţite, după o bucată de vreme, soldatul începu să le cetească nişte cărţi cu povestiri religioase, în care se vorbea despre Domnul Hristos, ca despre cel mai bun prieten al oamenilor necăjiţi. Soldaţii, fără să-şi dea seama, fură prinşi de dulceaţa povestirilor şi ascultau fermecaţi. Şi mai trecu o vreme, după care soldatul cel credincios aduse o Biblie, din care începu să cetească povestirea cea minunată si dumnezeiască.
Soldaţii nu numai că nu se împotriviră, dar cerură camaradului lor să le cetească din ce în ce mai mult din această carte.
Pe urmă, acei soldaţi deveniră cei mai buni din întregul regiment, iar când comandantul întrebă pe căpitan cui se datoreşte aceasta, acesta îi arătă o Biblie şi-i spuse: - "Această carte i-a făcut aşa ...