Sfânta Treime

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...




Un om simplu călătorea pe un drum de ţară, în tovărăşia unui
preot. Vorbind ei de una de alta, omul şi-a arătat o nedumerire:
- Cuvioase părinte, nu pot înţelege cum de în Sfânta Treime sunt
trei Persoane care formează Una singură. Cum de Tatăl, Fiul şi Sfântul
Duh sunt trei persoane unite, nedespărţite, dar fără a se amesteca una
cu cealaltă?
- Fiul meu, îi răspunse cu răbdare preotul, sunt şi lucruri mai
presus de gândirea noastră păcătoasă, însă ceea ce spui nu este atât de
greu de priceput. Să privim, de exemplu, soarele! Să zicem că sfera de
foc, ce dăinuieşte acolo de veacuri, este Tatăl. Apoi, să spunem că
lumina care ne vine de la soare este Fiul, lisus Hristos, Ce a venit să
ne lumineze viaţa şi să ne scape de păcate. Apoi, căldura, care vine tot
de la soare pentru a ne încălzi, să zicem că ar fi Sfântul Duh, Care, cu
dragostea Sa, ne încălzeşte mereu sufletele îngheţate de răutate. Vezi
tu, fiul meu, soarele cu lumina şi cu căldura lui nu sunt unul şi acelaşi
lucru şi, cu toate acestea, cele trei rămân diferite când vorbim despre
fiecare? La fel şi în Sfânta Treime, Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh sunt
Unul şi Acelaşi Dumnezeu, Căruia noi, credincioşii, ne închinăm.
Omul, ca şi toate celelalte vietăţi şi lucruri, este creat de
Dumnezeu din iubirea sa infinită. Dar omul este doar o creatură şi
înţelepciunea sau puterile sale nici nu pot fi comparate cu cele ale
Domnului, însă oamenii mândri păcătuiesc îndrăznind să creadă că
nimic nu este mai presus de ei şi că toate, mai devreme sau mai târziu,
le sunt accesibile. Omul credincios ştie însă, că nu mintea şi nici puterea,
ci doar iubirea le poate cuprinde pe toate.
„Nădejdea mea este Tatăl, Scăparea mea este Fiul,
Acoperământul meu este Duhul Sfânt. Treime Sfântă, mărire
Ţie!” (Sfântul Ioanichie).



0