BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...
Bucuria mea, crestinul ortodox trebuie sa fie un om al pacii si al bucuriei, asadar, nu-i este strain rasul, cand ii vine sa rada, poate sa rada. Rasul in sine nu este un pacat, numai sa nu rada neoprit, pana la lacrimi si sa nu rada de oameni: „Bucurati-va cu cei ce se bucura, plangeti cu cei ce plang” (Romani 12:15).
Daca rasul nostru de zi cu zi este batjocoritor, e semn ca zidim in noi rautatea. Sfantul Apostol Luca zice: „Fericiţi cei ce plangeti acum, ca veti rade” (Luca 6:21).
Asadar, RASUL NEOPRIT sau PANĂ LA LCRIMI este pacat, este “RĂSUFLAREA DIAVOLULUI”.
Si cum diavolul nu doarme, in rautatea sa, cauta sa se foloseasca si de ras ca sa-l castige pe om. RASUL, UCIDE FRICA, iar fara frica, nu poate fi credinta. In Sfanta Evanghelie, Mantuitorul nu a ras deloc, dimpotriva a plans la moartea lui Lazar, a plans pentru pacatele mele, pentru pacatele tale, pentru pacatele intregului neam omenesc. Intr-una din rugaciunile de seara, chiar il rugam pe Dumnezeu sa ne ierte daca am ras nefiresc: "…sau nebuneste am ras…".
De cate ori rade cineva fara dreapta socoteala, i se va intampla ceva rau: diavolul isi cere tributul (dreptul), pentru ca i-a fost facuta voia lui.
Spre exemplu: Am fost la tara la munca. Sotia mea si nasa mea, din ceva hazliu, au inceput sa rada cu lacrimi si nu se mai puteau opri.
Le-am rugat: “Gata, ajunge, opriti-va din ras, ca sa nu se intample ceva rau!” Nu s-au oprit decat atunci cand au tras de fata de masa, toate vasele (farfurii, pahare...) au cazut jos si s-au spart. Si atunci s-au oprit si mi-au spus: “Ai avut dreptate!”
Asadar, sa fii ca un imparat in inima ta, sezand pe tronul inalt al Smereniei tale si poruncind rasului neoprit, sau pana la lacrimi: "DU-TE!" si el se va duce si poruncind plansului dulce de pocainta: "VINO!", si el va veni, iar slugii tale, tiranul trup: "FĂ ACEASTA!" si el va face. Amin si Aliluia!
Preot Ioan
Bucuria mea, crestinul ortodox trebuie sa fie un om al pacii si al bucuriei, asadar, nu-i este strain rasul, cand ii vine sa rada, poate sa rada. Rasul in sine nu este un pacat, numai sa nu rada neoprit, pana la lacrimi si sa nu rada de oameni: „Bucurati-va cu cei ce se bucura, plangeti cu cei ce plang” (Romani 12:15).
Daca rasul nostru de zi cu zi este batjocoritor, e semn ca zidim in noi rautatea. Sfantul Apostol Luca zice: „Fericiţi cei ce plangeti acum, ca veti rade” (Luca 6:21).
Asadar, RASUL NEOPRIT sau PANĂ LA LCRIMI este pacat, este “RĂSUFLAREA DIAVOLULUI”.
Si cum diavolul nu doarme, in rautatea sa, cauta sa se foloseasca si de ras ca sa-l castige pe om. RASUL, UCIDE FRICA, iar fara frica, nu poate fi credinta. In Sfanta Evanghelie, Mantuitorul nu a ras deloc, dimpotriva a plans la moartea lui Lazar, a plans pentru pacatele mele, pentru pacatele tale, pentru pacatele intregului neam omenesc. Intr-una din rugaciunile de seara, chiar il rugam pe Dumnezeu sa ne ierte daca am ras nefiresc: "…sau nebuneste am ras…".
De cate ori rade cineva fara dreapta socoteala, i se va intampla ceva rau: diavolul isi cere tributul (dreptul), pentru ca i-a fost facuta voia lui.
Spre exemplu: Am fost la tara la munca. Sotia mea si nasa mea, din ceva hazliu, au inceput sa rada cu lacrimi si nu se mai puteau opri.
Le-am rugat: “Gata, ajunge, opriti-va din ras, ca sa nu se intample ceva rau!” Nu s-au oprit decat atunci cand au tras de fata de masa, toate vasele (farfurii, pahare...) au cazut jos si s-au spart. Si atunci s-au oprit si mi-au spus: “Ai avut dreptate!”
Asadar, sa fii ca un imparat in inima ta, sezand pe tronul inalt al Smereniei tale si poruncind rasului neoprit, sau pana la lacrimi: "DU-TE!" si el se va duce si poruncind plansului dulce de pocainta: "VINO!", si el va veni, iar slugii tale, tiranul trup: "FĂ ACEASTA!" si el va face. Amin si Aliluia!
Preot Ioan
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu