BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...
● „A nu da săracilor din averea înseamnă a o prăda. Poate că vă miraţi de acest cuvânt, dar nu vă îndoiţi, căci tot ce avem noi nu este proprietatea noastră, ci este a Domnului Dumnezeu, ori în ce chip am primit-o. Dacă noi ajutăm cu ea pe cei nevoiaşi, vom dobândi, prin aceasta, mare binecuvântare; şi de aceea ţi-a dat Dumnezeu o avere mai mare, nu ca să o cheltuieşti la necurăţenie, la beţie, la îmbuibare, la haine scumpe şi la altă moleşire, ci ca să împarţi la cei lipsiţi; aşa şi bogatul este numai un administrator al comorii celei hotărâte pentru săraci, pe care el trebuie să o împartă soţilor săi, celor lipsiţi. Dacă tu eşti avut, însă cheltuieşti mai mult decât este neapărat nevoie, veşnic vei da seamă despre comorile ce ţi s-au încredinţat. Căci tu ai primit mai mult decât alţii, nu pentru ca să întrebuinţezi pentru tine, ci pentru ca să dai şi pentru binele altora“ (Sfântul Ioan Gură de Aur).
● Izvorul milei şi al milostivirii este Iisus Hristos şi Evanghelia Lui. Cine L-a primit cu credinţă pe Iisus Hristos şi cine crede cu adevărat în El, aceluia nu-i mai trebuie nici o cateheză despre milă, pentru că el caută el însuşi în toate împrejurările să facă milă şi milostivire.
● „Fericit cel ce caută la sărac şi la sărman; în ziua cea rea îl va izbăvi pe Domnul. Domnul să-l păzească pe el şi să-l vieze şi să-l fericească pe pământ şi să nu-l dea în mâinile vrăjmaşilor lui. Domnul să-l ajute pe el pe patul durerii lui; în aşternutul bolii lui să-l întărească“ (Psalm 40:1-2-3).
● Milostenia trebuie să se facă cu dreaptă socoteală, după măsura puterii fiecăruia. Nimeni nu are voie să ia o nevoinţă mai presus de puterea lui. Sfântul Vasile cel Mare spune: „Măsura înfrânării se ia după puterea fiecăruia. Nu toţi pot să postească la fel, sau să facă metanii la fel, sau să facă milostenie“.
● Cel mai important sentiment pe care trebuie să-l dezvolte părinţii în sufletul copiilor este mila.
● Zgârcenia îl face pe om piatră, poftele cele lumeşti şi beţia îl fac dobitoc, iar mândria îl face diavol.
● Dincolo de faptul că cel ce face milostenie sporeşte duhovniceşte, cel îşi ţine inima închisă în portofel se jefuieşte pe sine. Refuzând să miluiască pe cineva care cerşeşte, îi provoacă aceluia o grea suferinţă. În el poate răbufni ura, poate pieri credinţa şi se pot trezi în el sentimente de revoltă împotriva celor bogaţi, a celor sătui dar şi a celor religioşi.
● Sărăcia spirituală nefericeşte mai mult decât sărăcia materială. Îndurarea cu răbdare a pierderii comorii este echivalentă cu dăruirea de bunăvoie a milosteniei.
● Cu cât este mai preţios sufletul faţă de trup, cu atât mai înaltă este milostenia duhovnicească decât cea trupească.
● Rugăciunea a opta a Sfântului Ioan Gură de Aur (din rugăciunile dimineţii) spune: „Doamne, trimite mila Ta întru ajutorul meu, ca să preaslăvesc Prea Sfânt numele Tău“.
Iar în psalmul 88:3: „Că pe veci ai întemeiat mila şi ai aşezat în ceruri adevărul Tău“.
● „A nu da săracilor din averea înseamnă a o prăda. Poate că vă miraţi de acest cuvânt, dar nu vă îndoiţi, căci tot ce avem noi nu este proprietatea noastră, ci este a Domnului Dumnezeu, ori în ce chip am primit-o. Dacă noi ajutăm cu ea pe cei nevoiaşi, vom dobândi, prin aceasta, mare binecuvântare; şi de aceea ţi-a dat Dumnezeu o avere mai mare, nu ca să o cheltuieşti la necurăţenie, la beţie, la îmbuibare, la haine scumpe şi la altă moleşire, ci ca să împarţi la cei lipsiţi; aşa şi bogatul este numai un administrator al comorii celei hotărâte pentru săraci, pe care el trebuie să o împartă soţilor săi, celor lipsiţi. Dacă tu eşti avut, însă cheltuieşti mai mult decât este neapărat nevoie, veşnic vei da seamă despre comorile ce ţi s-au încredinţat. Căci tu ai primit mai mult decât alţii, nu pentru ca să întrebuinţezi pentru tine, ci pentru ca să dai şi pentru binele altora“ (Sfântul Ioan Gură de Aur).
● Izvorul milei şi al milostivirii este Iisus Hristos şi Evanghelia Lui. Cine L-a primit cu credinţă pe Iisus Hristos şi cine crede cu adevărat în El, aceluia nu-i mai trebuie nici o cateheză despre milă, pentru că el caută el însuşi în toate împrejurările să facă milă şi milostivire.
● „Fericit cel ce caută la sărac şi la sărman; în ziua cea rea îl va izbăvi pe Domnul. Domnul să-l păzească pe el şi să-l vieze şi să-l fericească pe pământ şi să nu-l dea în mâinile vrăjmaşilor lui. Domnul să-l ajute pe el pe patul durerii lui; în aşternutul bolii lui să-l întărească“ (Psalm 40:1-2-3).
● Milostenia trebuie să se facă cu dreaptă socoteală, după măsura puterii fiecăruia. Nimeni nu are voie să ia o nevoinţă mai presus de puterea lui. Sfântul Vasile cel Mare spune: „Măsura înfrânării se ia după puterea fiecăruia. Nu toţi pot să postească la fel, sau să facă metanii la fel, sau să facă milostenie“.
● Cel mai important sentiment pe care trebuie să-l dezvolte părinţii în sufletul copiilor este mila.
● Zgârcenia îl face pe om piatră, poftele cele lumeşti şi beţia îl fac dobitoc, iar mândria îl face diavol.
● Dincolo de faptul că cel ce face milostenie sporeşte duhovniceşte, cel îşi ţine inima închisă în portofel se jefuieşte pe sine. Refuzând să miluiască pe cineva care cerşeşte, îi provoacă aceluia o grea suferinţă. În el poate răbufni ura, poate pieri credinţa şi se pot trezi în el sentimente de revoltă împotriva celor bogaţi, a celor sătui dar şi a celor religioşi.
● Sărăcia spirituală nefericeşte mai mult decât sărăcia materială. Îndurarea cu răbdare a pierderii comorii este echivalentă cu dăruirea de bunăvoie a milosteniei.
● Cu cât este mai preţios sufletul faţă de trup, cu atât mai înaltă este milostenia duhovnicească decât cea trupească.
● Rugăciunea a opta a Sfântului Ioan Gură de Aur (din rugăciunile dimineţii) spune: „Doamne, trimite mila Ta întru ajutorul meu, ca să preaslăvesc Prea Sfânt numele Tău“.
Iar în psalmul 88:3: „Că pe veci ai întemeiat mila şi ai aşezat în ceruri adevărul Tău“.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu