BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...
de Eliana Popa
Doamne-n ziua răstignirii și a chinurilor grele,
Îți aduc pe drumul Crucii roua lacrimilor mele!
De-aș putea să trec prin vremuri, să-mă-ntorc în timp cu anii,
Aș urca și eu cu Tine în grădina Ghetsimani!
Și în clipa rugăciunii când v-or adormi cu toții,
Eu să priveghez cu Tine și să-Ți simt fiorul morții!
Ochii mei să-și plângă ruga, lânga ruga Ta fierbinte,
Mâna mea de lut să prindă, Mâna Ta, Ceresc Părinte!
Plânge-n ruga Ta și frunza ca o șoaptă de litanii
Numai Iuda,vânzătorul, zornăie în pungă banii!
Când Te-or duce fariseii și poporul în Gabata,
Când striga-vor : ,, Răstigneste-L" către Pilat toată gloata,
Să mă furișez aproape și să-Ți strig cu ființa-mi toată:
,, - Milostiv ne fii ,Iisuse , când vom sta la judecată!"
Când Te vor lovi cu biciul și durerile Te-or arde,
Să mă pun cu trupu-mi scut, să le curm la jumătate.
Și să strig către aceia ce-Ți smulg barba ca netoții:
,, - Domnul va călca pe moarte și prin El și noi...cu toții!"
Înspre Pilat să-mi fac loc și să-i glăsui cu durere :
,, - Toate apele din lume, acest sânge n-o să-l spele!
Judecata ta-i nedreaptă pentru Cel ce-i Spicul lumii
Răsărit ca o mlădiță să hrănească trupul humii!"
Dar nedreapta-Ți judecată îl va pironi pe Cruce
Și prin Jertfa Lui de sânge lângă Tatăl ne va duce!"
Voi porni apoi cu Tine, strecurându-mă in gloată
Pân' la locul răstignirii unde ura lor Te poartă!
Și-oi striga către mulțimea ce te-mproașcă cu scuipați:
,, - Unde sunteți voi aceia, ieri leproși, azi vindecați?
Unde sunteți voi aceia ce-ați fost muti și surzi și orbi?
Aruncați și voi cu pietre croncănind ca negrii corbi?
Unde sunteți cei ce ieri Îl primeați cu osanale,
Fâlfâind spre El cu ramuri, așternându-i flori pe cale?
Ieri țineați în mâini finice, astăzi țineți grele pietre
Firea voastră schimbătoare vrea cu sânge să se-mbete?
Dar și piatra ce-L lovește și-apoi cade-n praful humii,
Va striga mereu prin veacuri c-ați lovit Stăpânul lumii! "
Când Te-or răstigni, Hristoase, cu tâlharii la un loc,
Aș sădi in jurul crucii un mănunchi de busuioc.
Și când stropi din sfântu-Ți sânge vor cădea pe frunza lui,
Să se-nalțe, să cuprindă Trupul Tău cu răni de cui!
Aș striga atunci spre-aceia ce Ți-au pregătit tortura :
,, - Ia priviți cu toți la floarea ce i-a îmbrăcat Făptura!
Nu-i simțiți în nări mirosul ? Cu ea tămâiază vântul
Și sămânța ei rodi-va an de an in tot pământul.
Ea va sta mereu la Cruce, în biserici și-n căscioare
Fie verde sau uscata, la icoane și-n altare!"
După ani și veacuri multe de când Te-ai jertfit pe Cruce,
Vreau și eu ca păcătoasa, mir și lacrimi a-Ți aduce.
Mir nu am să-Ți torn pe creștet, dar am lacrimi ca să plâng
Și când versul înflorește, Crucea Ta la piept o strâng!
de Eliana Popa
Doamne-n ziua răstignirii și a chinurilor grele,
Îți aduc pe drumul Crucii roua lacrimilor mele!
De-aș putea să trec prin vremuri, să-mă-ntorc în timp cu anii,
Aș urca și eu cu Tine în grădina Ghetsimani!
Și în clipa rugăciunii când v-or adormi cu toții,
Eu să priveghez cu Tine și să-Ți simt fiorul morții!
Ochii mei să-și plângă ruga, lânga ruga Ta fierbinte,
Mâna mea de lut să prindă, Mâna Ta, Ceresc Părinte!
Plânge-n ruga Ta și frunza ca o șoaptă de litanii
Numai Iuda,vânzătorul, zornăie în pungă banii!
Când Te-or duce fariseii și poporul în Gabata,
Când striga-vor : ,, Răstigneste-L" către Pilat toată gloata,
Să mă furișez aproape și să-Ți strig cu ființa-mi toată:
,, - Milostiv ne fii ,Iisuse , când vom sta la judecată!"
Când Te vor lovi cu biciul și durerile Te-or arde,
Să mă pun cu trupu-mi scut, să le curm la jumătate.
Și să strig către aceia ce-Ți smulg barba ca netoții:
,, - Domnul va călca pe moarte și prin El și noi...cu toții!"
Înspre Pilat să-mi fac loc și să-i glăsui cu durere :
,, - Toate apele din lume, acest sânge n-o să-l spele!
Judecata ta-i nedreaptă pentru Cel ce-i Spicul lumii
Răsărit ca o mlădiță să hrănească trupul humii!"
Dar nedreapta-Ți judecată îl va pironi pe Cruce
Și prin Jertfa Lui de sânge lângă Tatăl ne va duce!"
Voi porni apoi cu Tine, strecurându-mă in gloată
Pân' la locul răstignirii unde ura lor Te poartă!
Și-oi striga către mulțimea ce te-mproașcă cu scuipați:
,, - Unde sunteți voi aceia, ieri leproși, azi vindecați?
Unde sunteți voi aceia ce-ați fost muti și surzi și orbi?
Aruncați și voi cu pietre croncănind ca negrii corbi?
Unde sunteți cei ce ieri Îl primeați cu osanale,
Fâlfâind spre El cu ramuri, așternându-i flori pe cale?
Ieri țineați în mâini finice, astăzi țineți grele pietre
Firea voastră schimbătoare vrea cu sânge să se-mbete?
Dar și piatra ce-L lovește și-apoi cade-n praful humii,
Va striga mereu prin veacuri c-ați lovit Stăpânul lumii! "
Când Te-or răstigni, Hristoase, cu tâlharii la un loc,
Aș sădi in jurul crucii un mănunchi de busuioc.
Și când stropi din sfântu-Ți sânge vor cădea pe frunza lui,
Să se-nalțe, să cuprindă Trupul Tău cu răni de cui!
Aș striga atunci spre-aceia ce Ți-au pregătit tortura :
,, - Ia priviți cu toți la floarea ce i-a îmbrăcat Făptura!
Nu-i simțiți în nări mirosul ? Cu ea tămâiază vântul
Și sămânța ei rodi-va an de an in tot pământul.
Ea va sta mereu la Cruce, în biserici și-n căscioare
Fie verde sau uscata, la icoane și-n altare!"
După ani și veacuri multe de când Te-ai jertfit pe Cruce,
Vreau și eu ca păcătoasa, mir și lacrimi a-Ți aduce.
Mir nu am să-Ți torn pe creștet, dar am lacrimi ca să plâng
Și când versul înflorește, Crucea Ta la piept o strâng!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu