Dragii mei, unii oameni cauta la sfarsit cu disperare, ceea ce au pierdut in viata, in zadar! Viata omului, este ca un pumn de pietricele colorate! Se spune ca: “Un om a gasit o punga mare cu pietricele colorate pe tarmul unei ape. A luat-o si mergand spre casa, a inceput sau arunce pietricele in apa, tintind pasarile care treceau pe deasupra, se amuza aruncandu-le aiurea. In momentul in care mai avea in punga doar doua, trei pietricele, pe care se pregatea sa le arunce si pe acelea fara rost, s-a intalnit cu un vecin, care s-a uitat la pietricele si care i-a zis: “De unde ai pietricelele acestea, fiindca, sunt foarte pretioase!”
Afland asta, omul nostru a plecat disperat sa caute pietricelele auncate aiurea, dar, i-a fost greu sa mai recupereze ceva. Asa trebuie sa facem si noi cu zilele vietii noastre: SA RASCUMPARAM TIMPUL (1 Tesaloniceni 5:17). Fiecare zi a omului, fiecare saptamana, fiecare luna, fiecare an, sunt “comori” care trec (o zi, o saptamana, o luna, un an, pot fi traite decat o singura data, nu de mai multe ori). Este imposibil sa le mai recupereze cineva, pentru ca TIMPUL ESTE IREVERSIBIL.
De aceea trebuie sa folosim bine TIMPUL MANTUIRII NOASTRE, cu intelepciune, iubire si cu masura, in lumina, atunci cand il primim, cand il avem, ca sa fim bine placuti lui Dumnezeu”.
🙏 Bucuria mea, toate acestea se intampla fiindca, daca cineva are o credinta slaba, nu poate izbuti nimic. Sfintii Apostoli L-au intrebat pe Iisus, de ce ei n-au putut vindeca pe copilul lunatic. Si El le-a raspuns: “Pentru putina voastra credinta”. Sfantul Apostol Petru, mergand pe apa si indoindu-se, a inceput sa se afunde si atunci a fost mustrat de Domnul Iisus Hristos: “Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?” (Matei 14:31). Sa zicem ca tatal copilului lunatic: “Cred, Doamne! Ajuta necredintei mele” (Matei 9:24). “Ajuta necredintei mele”, inseamna: Ajuta, putinei mele credinte, inmulteste-mi credinta, intareste-ma in credinta!
🙏 Bucuria mea, toate acestea se intampla fiindca, daca cineva are o credinta slaba, nu poate izbuti nimic. Sfintii Apostoli L-au intrebat pe Iisus, de ce ei n-au putut vindeca pe copilul lunatic. Si El le-a raspuns: “Pentru putina voastra credinta”. Sfantul Apostol Petru, mergand pe apa si indoindu-se, a inceput sa se afunde si atunci a fost mustrat de Domnul Iisus Hristos: “Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?” (Matei 14:31). Sa zicem ca tatal copilului lunatic: “Cred, Doamne! Ajuta necredintei mele” (Matei 9:24). “Ajuta necredintei mele”, inseamna: Ajuta, putinei mele credinte, inmulteste-mi credinta, intareste-ma in credinta!
Si nu uita: PREGATESTE-TE SA TE INTALNESTI CU DUMNEZEUL TAU!” (Amos 4:12).
Amin si Aliluia!
Preot Ioan
Preot Ioan
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu