Preot Vasile Spătaru Predica de pe 29 noiembrie 2020

PUTEREA RUGACIUNII ...

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE... 

   Bucuria mea, iata ce spune Sfantul Parinte, Arsenie Boca: "Dumnezeu este indelung rabdator si mult milostiv, dar nepedepsit nimic nu lasa." Una din rugaciunile pe care le spune el este aceasta:Doamne, Iisuse Hristoase, ajuta-ma ca astazi toata ziua sa ma lepad de mine insumi, ca cine stie din ce nimicuri mare vrajba am sa fac si astfel, tinand la mine, sa Te pierd pe Tine”.

 Iata ce ne spune Sfantul Parinte, Paisie Aghioritul despre puterea rugaciunii: “In anul 1860, povesteste Parintele Paisie Aghioritul, manastirea Iviron de la muntele Athos a fost invadata de turci. Atunci toti calugarii au fugit, luand cu ei și sfintele odoare, sfintele moaste. Nu a ramas nici un calugar. Numai un singur calugar a avut curajul mucenicesc de a veni sa faca curat in biserica, si sa mature. Desi afara, cat si in interior era plin de soldati turci inarmati.

 El se ruga Maicii Domnului plin de durere, spunand: "Maica Domnului, oare ce va fi?"

 Intr-o zi, cu durere rugandu-se Maicii Domnului, a vazut-o pe Preasfanta stralucitoare, cu fata stralucind. Ea i-a luat matura din mana, si i-a spuns: "Nu stii sa maturi bine. Voi matura si eu" A inceput sa mature, apoi a disparut in interiorul altarului. Dupa 3 zile toti turcii au plecat. Maica Domnului i-a alungat!”. 

   🙏 CREDINTA, NADEJDE, DRAGOSTE, POST, RUGACIUNE, DREAPTA SOCOTEALA, SMERENIE, BLANDETE, RABDARE, MILOSTENIE si BUCURIE ca toate cele din jurul nostru se intampla doar cu voia lui Dumnezeu! NIMIC DIN CEEA CE NU VREA DUMNEZEU NU SE VA INTAMPLA! 

   🙏 Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze! Amin si Aliluia!

                                                                                                                              Preot Ioan 🛎.

Psaltirea Proorocului si Impăratului David - cu Preot Ioan

LACATUL si CHEIA ...

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

   Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze, sa-ti de sanatate, PACE Sfanta, BUCURIE Sfanta si IUBIRE Sfanta, sa te intareasca in credinta ca pe Iisus Hristos sa-L marturisesti pana la sfarsitul vietii si sa te mantuiesti! Sa fii totdeauna cu inima buna. Tristetea, preocuparea cu nimicul nu sunt bune. Pentru ceea ce se intampla in tara si in lume, ASA NE TREBUIE PENTRU PACATELE NOASTRE!

         Dar tu, sa ai CREDINTA, NADEJDE si DRAGOSTE, fiindca, El are un plan de mantuire pentru fiecare dintre noi! Pe nimeni nu are de pierdut! Fiecare dintre noi, suntem foarte importanti in opera de mantuire a lui Dumnezeu. De aceea sa nu uiti, ca El nu trimite peste noi ispite mai mari decat le putem duce. Este stiut ca oricine face un lacat, va face si o cheie. Tot la fel si Dumnezeu nu-ti va da niciodata probleme fara sa-ti ofere si solutii

. Cu Hristos, hai ca poti! Sa fii ca 🌲 bradul, fiindca, bradul se frange dar nu se indoaie, altfel ne va intreba Hristos ca si pe Sfantul Apostol Petru: “Pentru ce te-ai indoit putin credinciosule?” Mai bine striga catre Dumnezeu: “Doamne, ajuta necredintei mele! (adica, putinei mele credinte).

   🙏 Dumnezeu sa fie cu tine si nimeni impotriva ta! 

                                                                                                                            Amin si Aliluia!

                                                                                                                                Preot Ioan 🛎.

MULTI CHEMATI, PUTINI ALESI, TU CE FACI? INTRI SAU IESI?

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

     (Autor necunoscut)

„Multi chemati, putini alesi, 

Multi roditi, putini culesi, 

Multi porniti, putini ajunsi, 

Multi atinsi, putini patrunsi. 

   Multa cale, putin drum, 

Jar putin si prea mult fum,

 Multe ziceri, putin har, 

Putin dulce, mult amar.

   Multa fala si mandrie, 

Prea multa idolatrie.

 Prea mult fum, prea multa ceata,

 Putini frati schimbati la fata.

   Multe rugi, putina ruga, 

In genunchi, prea mult pe fuga, 

Suflet gol si fara haina, 

Fara Cina cea de Taina.

   Ratacire, multa ura, 

Foc aprins, fara caldura,

 Randuieli fara porunca, 

Castiguri fara de munca.

   Crediciosi fara credinta,

 Uitatori de umilinta, 

Prea putina vesnicie, 

Si prea multa erezie.

   Cuvantul fara ecou,

 Prea putini nascuti din nou, 

Multi chemati, putini alesi, 

Tu ce faci, intri, sau iesi?”

   🙏 Bucuria mea, scris este: “Omul ca floarea se ofileste si ca visul trece” si iarasi: “La glasul trambitei, pamantul se va cutremura si toti mortii vor invia” pentru intampinarea lui Hristos.

      Cand se va deschide poarta veacului viitor si cand se va nimici lumea aceasta, atunci se va face restabilirea firii noastre in starea primara. “Domnul va schimba chipul trupului smereniei noastre, ca sa fie asemenea Trupului slavei Sale” (Filipeni 3:21).

 Cu cata iubire parinteasca spune Domnul nostru Iisus Hristos: “Parinte, voiesc ca unde sunt Eu sa fie impreuna cu Mine si aceia pe care Mi i-ai dat, ca sa vada slava Mea pe care Mi-ai dat-o” (Ioan 17:24). 

Doamne ajuta, sa fim si noi acolo unde Ingerii se infricoseaza si nu indraznesc sa se apropie! Amin si Aliluia!

                                                                                                                                     Preot Ioan 🛎.

CAND ESTI TRIST (Preot Cristian Alexandru)

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

“Cand esti trist si apasat,

De ispite-nconjurat,

O, crestine de ce stai,

Si nu iei, calea catre Rai?

Spera, roaga-te mereu,

Sa te-ajute Dumnezeu,

Ca prin mila Sa, in dar,

Sa vii la duhovnic iar!

El te-asculta rabdator,

Si se roaga Sfintilor,

La icoana ne-ncetat,

Plange pentru-al tau pacat!

El te-ndeamna sa te rogi,

Si cand simti ca nu mai poti,

Lui Iisus, Blandul Pastor,

Da-i povara grijilor!

Mare plata vei avea,

De asculti povata sa,

Caci prin Sfanta mana Lui,

Lua-vei Harul Domnului!

Toti acum sa ne rugam,

De Hristos sa ascultam!

Ca da Har dumnezeiesc,

Celor ce se spovedesc!”

🙏 Bucuria mea, sa te pazesti de duhul tristetii, fiindca, de la el incep toate relele. Homer spune asa: “Cine a ratacit si a patimit mult in lume, isi gaseste bucurii chiar si in durere”. Iar Marc Aureliu zice: “Sa te superi pe lume ar fi o prostie; ei nu-i pasa de asta”. Sfantul Parinte, Varsanufie spune ca: “Exista doua feluri de tristete. 

Prima este FIREASCA si provine din slabiciune, iar cealalta PROVINE DE LA DIAVOLI. Tu insa nevoieste-te prin rugaciune si vezi-ti de lucrarea ta, cu rabdare. Atunci, vrajmasul diavol vazand ca te rogi indeosebi pentru asta, se departeaza, fiindca, nu vrea sa-ti dea pricina de rugaciune”. Noi suntem nonculori si doar prin ceilalti devenim culori! Viata noastra capata culoare si profunzime doar prin prisma aproapelui.

 ZAMBESTE! ALUNGA TRISTETEA! ZAMBESTE!

 Chipul tau sa straluceasca, De bucurie duhovniceasca! 

                                                                                                                      Amin si Aliluia!

                                                                                                                          Preot Ioan 🛎.

http://mesajecrestinortodoxedelaparinteleioanclopotel.co.ro/author/admin/

DUMNEZEU ESTE “FOC MISTUITOR”

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

   Bucuria mea, in Canonul de Impartasanie se spune ca Dumnezeu este “FOC MISTUITOR”, si vai de cei ce se impartasesc cu nevrednicie, fiindca, ii arde pe toti. Celui vrednic ii arde insa pacatele. Dumnezeu, pe de o parte lumineaza si mangaie pe cel vrednic, pe de alta parte il arde pe cel nevrednic. 

         De aceea, crestinul ortodox care s-a spovedit si a primit de la duhovnic, binecuvantare sa se impartaseasca, s-ar cuveni sa se apropie de Sfantul Potir, cu capul putin plecat, cu mainile sub forma de cruce pe piept, cu inima infranta si zdrobita, cu lacrimi in ochi si zicand in gandul lui: “Doamne, Iisuse Hristoase, eu sunt adancul pacatului, sunt cel mai pacatos om din lume si de aceea nu sunt vrednic sa iau Sfanta Impartasanie, dar o primesc facand ascultare de parintele meu duhovnic”. 

Ascultarea de parintele duhovnic este VIATA (mantuirea sufletului), iar neascultarea este MOARTE (osanda sufletului).

 Iata un exemplu de ascultare: “In Manastirea Sfantul Pavel, din Sfantul Munte Athos, in seara Invierii, un calugar care se afla langa parintele staret, a primit ascultare sa mearga la osuarul fratilor adormiti si sa le spuna si acestora: “HRISTOS A INVIAT!. A plecat imediat la osuar, a intrat cu lumanarea aprinsa in mana si le-a spus mortilor: “Parinti si frati, staretul m-a trimis sa vestesc cu glas din cer ca HRISTOS A INVIAT! Si minune! 

Toate oasele si tigvele Sfintitilor parinti si ale fratilor calugari, s-au ridicat la un metru inaltime. Au ramas pentru careva minute nemiscate  si au revenit dupa aceea la locul lor. Iata o minune a credintei crestin ortodoxe si prevestirea invierii mortilor”. 

   🙏 Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze. Har, mila si pace sufletului tau! Dumnezeu sa fie cu tine si nimeni impotriva ta! Amin si Aliluia!

                                                                                                                           Preot Ioan 🛎

P O R U N C A I U B I R I I

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

   Bucuria mea, Sfantul Parinte, Maxim Marturisitorul, caruia i s-a taiat limba sa nu mai propovaduiasca si mana dreapta sa nu mai scrie, spune asa: “Iubirea, este dispozitia buna a sufletului, care-l face pe om sa nu prefere nimic altceva mai mult, decat sa-L cunoasca pe Dumnezeu. Sa implinesti porunca iubirii, pentru ca prin aceasta vei deveni fiul lui Dumnezeu, in timp ce incalcand-o te vei face fiul gheenei.

Cel care-L iubeste pe Dumnezeu nu este cu putinta sa nu iubeasca pe orice om ca pe sine insusi.

 Cel care-L iubeste pe Dumnezeu, duce pe pamant viata ingereasca. Posteste si privegheaza, inalta cantari, se roaga si cugeta intotdeauna binele pentru fiecare om. Lucrarea iubirii inseamna facerea de bine din tot sufletul fata de aproapele nostru si indelunga rabdare pe care o aratam fata de el. 

Lupta-te pe cat poti sa iubesti pe orice om. Daca nu poti sa faci aceasta, macar sa nu urasti pe nimeni. Cel care are iubire desavarsita, nu face deosebire intre oameni. El stie ca toti avem fire omeneasca, si de aceea ii iubesti pe toti la fel, fara exceptie”. 

Sfantul Apostol Pavel, in “Imnul iubirii”, zice: Dragostea indelung rabda; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se lauda, nu se trufeste. Dragostea nu se poarta cu necuviinta, nu cauta ale sale, nu se aprinde de manie, nu gandeste raul. Toate le sufera, toate le crede, toate le nadajduieste, toate le rabda” (1 Corinteni 4-7). 

   🙏 Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze, sa-ti umple sufletul de iubire si sa nu uiti ca, in toate faptele noastre, Dumnezeu cerceteaza scopul pentru care le savarsim.

                                                                                                                            Amin si Aliluia!

                                                                                                                                 Preot Ioan 🛎.

CAND ESTI TRIST ....

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

(Preot Cristian Alexandru)

“Cand esti trist si apasat,

 De ispite-nconjurat,

 O, crestine de ce stai, 

Si nu iei, calea catre Rai?

Spera, roaga-te mereu,

 Sa te-ajute Dumnezeu,

 Ca prin mila Sa, in dar, 

Sa vii la duhovnic iar!

El te-asculta rabdator,

 Si se roaga Sfintilor, 

La icoana ne-ncetat, 

Plange pentru-al tau pacat!

El te-ndeamna sa te rogi,

 Si cand simti ca nu mai poti,

 Lui Iisus, Blandul Pastor, 

Da-i povara grijilor!

Mare plata vei avea, 

De asculti povata sa, 

Caci prin Sfanta mana Lui, 

Lua-vei Harul Domnului!

Toti acum sa ne rugam, 

De Hristos sa ascultam!

 Ca da Har dumnezeiesc,
Celor ce se spovedesc!”

🙏 Bucuria mea, sa te pazesti de duhul tristetii, fiindca, de la el incep toate relele. Homer spune asa: “Cine a ratacit si a patimit mult in lume, isi gaseste bucurii chiar si in durere”. Iar Marc Aureliu zice: “Sa te superi pe lume ar fi o prostie; ei nu-i pasa de asta”. Sfantul Parinte, Varsanufie spune ca: “Exista doua feluri de tristete. 

Prima este FIREASCA si provine din slabiciune, iar cealalta PROVINE DE LA DIAVOLI. Tu insa nevoieste-te prin rugaciune si vezi-ti de lucrarea ta, cu rabdare. Atunci, vrajmasul diavol vazand ca te rogi indeosebi pentru asta, se departeaza, fiindca, nu vrea sa-ti dea pricina de rugaciune”. Noi suntem nonculori si doar prin ceilalti devenim culori! 

Viata noastra capata culoare si profunzime doar prin prisma aproapelui. ZAMBESTE! ALUNGA TRISTETEA! ZAMBESTE! Chipul tau sa straluceasca, De bucurie duhovniceasca! Amin si Aliluia!
                                                                                                                               Preot Ioan 🛎.

DOMNUL ESTE AJUTORUL MEU

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

Dragii mei: 

Sa va fie ZIUA, Ca O SARBATOARE, 

Iar IN SUFLET, Insusi, DOMNUL SA COBOARE,

 Sa v-aduca PACE, Sa v-aduca HAR,

 Sa va fie SPRIJIN, Sa va fie FAR, 

Sa va fie HRANA, Sa va fie MIR, 

Sa va dea din nou, SUFLET DE COPIL, 

Si sa va sopteasca Cu a Sa iubire:

 ,,Eu sunt langa Tine, Cheama-Ma copile!”

Cum sa-L chemi?

    Iti spun eu: sa-L chemi prin “Rugaciunile diminetii”, “Rugaciunile serii”, prin Rugaciunea lui Iisus, “Acatistul Domnului nostru Iisus Hristos”, “Paraclisul Maicii Domnului”, Acatistul oricarui Sfant, iar cand vine ispita peste tine sa spui cu fata vesela si cu mare Nadejde: “In necaz am chemat pe Domnul si m-a auzit si m-a scos intru desfatare. "Domnul este ajutorul meu, si nu ma teme de ce-mi va face mie omul. Nu ma voi teme de rau, pentru ca Tu cu mine esti (Psalm 117:5-7). 

Ca Tu esti Dumnezeule, intarirea mea, Stapanitor tare, Domn al pacii, Tata al veacului ce va sa fie, si Imparatia Ta este Imparatie vesnica. Ca a Ta, a Unuia, este Imparatia si puterea si slava, impreuna cu Tatal si cu Duhul Sfant, acum si pururea si in vecii vecilor. 

                                                                                                                               Amin si Aliluia!

                                                                                                                                      Preot Ioan .

O frumoasa rugaciune,...

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...
                         

                                     Dumnezeu sa va asculte rugaciunile 

Doamne, norii negri ai nefericirilor se gramadesc asupra capului meu si intristarile chinuitoare ma ingrozesc. Dar, desi sufar, nu cartesc impotriva Ta, Preabunule, caci Tu esti totdeauna sprijinitorul meu si piatra cea neclintita, pe care sunt intemeiate nadejdile mele. Tu cunosti, Dumnezeule, pricinile nefericirilor si intristarilor mele si ingrijesti de soarta mea. Desi sufar, dar stiu ca Tu ma iubesti si aceasta incredintare ma incurajeaza. Plin de nadejde in dragostea si in bunatatea Ta, nu voi lasa sa ma biruiasca impotrivirile soartei, ci ma voi lupta cu curaj si cred, ca avand ajutorul Tau voi iesi biruitor. Cel ce carmuiesti lumea si soarta muritorilor, carmuieste si corbia vietii mele, cea izbita de valurile ispitelor, spre liman linistit. Intelepciunea ta sa ma povatuiasca pururea in calea binelui si a fericirii, pentru rugaciunile tuturor Sfintilor Tai si ale Preacuratei Maicii Tale.

                                                                                                                                    AMIN!
                                   

... FACA-SE VOIA TA ...

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...FACA-SE VOIA TA ...

  Bucuria mea, daca n-am mai pacatui dupa Botez, am ramane pururea Sfinti, fara de pacat, spalati de orice necuratie a trupului si a sufletului, am ramane Sfinti ai lui Dumnezeu. Dar, pe masura ce inaintam in varsta, spre deosebire de DOMNUL nostru IISUS HRISTOS, Care SPOREA IN HAR si SE INTAREA CU DUHUL, noi dimpotriva, pacatuim mult (cf. Iacov 3:2), ne umplem de intinaciune si atunci Harul lui Dumnezeu se indeparteaza de noi. Insa, trebuie sa dam SLAVA LUI DUMNEZEU, ca ne-a lasat cele doua Sfinte Taine: SPOVEDANIA si IMPARTASANIA, fara de care, dupa cuvantul tuturor SFINTILOR PARINTI, nu se mantuieste NIMENI. 

Bucuria mea, fara post si fara rugaciune, nu ne putem pastra credinta. TOTI CEI CARE NU POSTESC, cel putin MIERCUREA si VINEREA, nu pricep nimic din CREDINTA CRESTIN ORTODOXA, nu au INTELEGERE DUHOVNICEASCA! Credinta, este purtata prin POST, este intarira prin RUGACIUNE si este desavarsita prin ASCULTARE DE PARINTELE DUHOVNIC si TAIEREA VOII. Sfantul Apostol Pavel, ne indeamna asa: “Rugati-va neincetat” (1 Tesaloniceni 5:17), pentru ca ispitele ne urmaresc neincetat. Te rog sa nu uiti ca o rugaciune tare placuta lui Dumnezeu, este: FACA-SE VOIA TA! DOAMNE, PRECUM VREI si PRECUM STII, MILUIESTE! DACA SUNT PE O CALE GRESITA, INDREAPTA-MA TU PE CEA BUNA! Cel care duce o viata Sfanta, isi pregateste un VIITOR de SFINTENIE (adica, mantuirea sufletului). 

MANCA-TE-AR RAIUL! 

   🙏 Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze, bucuria mea. 

   🙏 Har si pace sufletului tau!

                                                                                                                 Amin si Aliluia!

                                                                                                                    Preot Ioan 🛎.

DOBANDIREA LUI HRISTOS

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

   Bucuria mea, inainte de culcare te indemn sa citesti un minunat cuvant de invatatura de la Sfintitul Parinte, Savatie Bastovoi: "Mori putin, macar din cand in cand. Omoara nevoia de a te plange cuiva. Aceasta nevoie e pricina de mare tulburare. Sufletul e ca un fruct care trebuie sa se coaca inainte de a fi daruit. Daca cineva nu te intelege atunci cand taci, te va intelege si mai putin daca vorbesti. Daca privesti in urma, vei vedea ca toate necazurile vin din revarsarea necugetata a sufletului. Nimic nu trezeste mai mult decat ceasul in care omul intelege ca e singur. Iti este de ajuns sa asculti necazurile altora ca sa intelegi ca nu are nici un rost sa te plangi. Singurul lucru pe care il asteapta oamenii de la noi este iubirea”.

 Sfantul Parinte, Ignatie Teoforul ne marturiseste asa: “Sa vina peste mine foc si cruce, haite de fiare, taierea carnii, impartirea trupului, risipirea oaselor, strivirea madularelor, macinatul intregului trup, relele chinuri ale diavolului. 

                                                                 Sa vina toate, numai sa dobandesc pe Hristos!

                                                                                       Amin si Aliluia!

                                                                                                          🙏 NOAPTE BUNA!

                                                                                                          🙏 SOMN USOR!

                                                                                                         🙏 ODIHNA PLACUTA!

                                                                                                             Preot Ioan 🛎.

NU-S VINOVAT FATA DE TARA MEA ❤️💛💙

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

Versuri de Andrei Ciurunga

   La ora cand cobor, legat in fiare, 

Sa-mi ispasesc osanda cea mai grea, 

Cu fruntea-n slava, strig din inchisoare: 

“NU-S VINOVAT FATA DE   TARA MEA!”

  

   NU-S VINOVAT, ca mai pastrez acasa,

 Pe-un raft, intaiul meu abecedar,

 Si ca ma-nchin cand ma asez la masa,

 Cuviincios, ca preotu-n altar. 

   NU-S VINOVAT, ca i-am iubit lumina, 

Curata cum in suflet mi-a patruns, 

Din via data-n parg sau din gradina, 

In care-atatia serpi i s-au ascuns. 

   NU-S VINOVAT, ca-mi place sa se prinda, 

Rotunda ca o tara, hora-n prag,

 Sau c-am primit colindatori in tinda, 

Cum din bunic in tata, ne-a fost drag. 

  NU-S VINOVAT, ca toamnele mi-s pline, 

Cu tot belsugul, de la vin la grau, 

Si c-am chemat la praznic pe oricine, 

Cat m-am stiut cu cheile la brau. 

   Dac-am strigat ca haitele ne fura, 

Adancul, codrii, cerul stea cu stea,

 Si sfanta noastra paine de la gura, 

NU-S VINOVAT FATA DE TARA MEA. 

   NU-S VINOVAT, c-am indarjit sacalii, 

Cand am racnit cu sufletul durut, 

Ca nu dau un Ceahlau, pe toti Uralii, 

Si ca urasc, hotarul de la Prut. 

   Pamantul meu, cum spune si-n izvoade,

 L-a scris pe harta lumii, Dumnezeu, 

Si cati prin veacuri au venit sa-l prade, 

Il simt si-acum pe piept cat e de greu. 

   De-aceea cand cobor legat in fiare, 

Impovarat de vina cea mai grea,

 Cu fruntea-n slava gem din inchisoare:

 NU-S VINOVAT FATA DE TARA MEA”.

   🙏 Doamne, Doamne, cauta din cer si vezi si binecuvanteaza, poporul roman binecredincios, crestin ortodox de pretutindeni! 

   🙏 Har si pace sufletului tau!

   🙏 Dumnezeu sa fie cu tine si nimeni impotriva ta! 

                                                                                    Amin si Aliluia!

                                                                                         Preot Ioan 🛎.

  

Sfaturi crestine

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE..

sursa:

Ovidiu Florin

Mulţi părinţi îşi smintesc proprii copii purtându-se cu neruşinare faţă de ei. Unii se dezbracă
în faţa copiilor lor şi fac chiar glume proaste în faţa lor, sau dorm amestecaţi şi fără de nici o
grijă, fără să gândească cum gânduri urâte şi viclene încolţesc în mintea şi inima acestor copii.
Nu este îngăduit unui tată să doarmă cu fiica sa în pat după 7 ani, sau unei mame să doarmă cu
fiul ei după vârsta aceasta şi nici fraţi cu surori, fiindcă copiii veacului acestuia au simţurile foarte
dezvoltate şi ajung la păcate grele, pentru care părinţii vor da seama înaintea lui Dumnezeu.

            Mare dezastru sufletesc a reuşit diavolul să facă în sufletul tineretului prin fel de fel de
filme, teatre şi distracţii imorale. Diavolul a învăţat chiar pe unele femei să-şi vândă trupul şi sunt
sigur că astfel de femei nu ştiu ce e păcatul şi nu s-au spovedit niciodată. Tot un păcat mare
este să ţineţi în casă reviste cu poze imorale care nu sunt altceva decât icoanele curvarilor. În
casa unde se află astfel de tablouri, Dumnezeu nu ascultă rugăciunea şi vai de casa aceea în
care rugăciunea nu e primită. 

          Iată idolii moderni ai veacului de pe urmă. Multe mame vin cu copiii speriaţi, damblagiţi,
plini de bube, slăbiţi şi cu lacrimi în ochi spun că aşa mari cum sunt, copiii lor urinează în pat. Se
întreabă de unde au această spaimă, fără să se gândească că copilaşii lor când sunt pe
întuneric în casă şi apar la televizor scene îngrozitoare, ei ţipă şi tremură de frică. Urmările apar
mai târziu. Iată de ce femeile însărcinate n-au voie să privească astfel de scene, că de aceea se
nasc copii cu duh de frică şi chiar îndrăciţi.

     Mulţi tineri şi tinere şi-au îmbolnăvit corpul şi şi-au otrăvit sufletul cu astfel de blestemăţii pe
care duhurile necurate le-au scos la iveală pe faţa pământului. Acestea sunt cursele diavolului,
undiţele lui ca să atragă tineretul din cea mai fragedă vârstă.

      Să ia aminte părinţii că vor da seama de sufletele tineretului nostru ajuns bolnav cu trupul
şi mort cu sufletul de aceste păcate care-l frământă şi-l chinuiesc tot timpul. De aceea mulţi îşi
mint părinţii, îi înşeală şi îi fură. Mulţi creştini cred că de aceste păcate pot scăpa uşor, plătind
câte un pomelnic sau aprinzând lumânări. E uşor să facă omul lucrul acesta, mai ales acum
când toată lumea are bani, dar să nu ne înşelăm şi să ştie toată lumea că nu există mântuire
fără pocăinţă şi fără oprire de la fărădelegi precum şi fără împlinirea sfintelor canoane aplicate
celor păcătoşi spre îndreptare.

        Dacă nu ne căim din inimă şi nu plângem păcatele noastre, încă nu suntem întorşi de pe
calea morţii şi a pieirii veşnice. Să ne întoarcem la mama noastră care este Sfânta Biserică, şi
să ascultăm glasul Mântuitorului care ne strigă pe toţi să ne întoarcem la El.

Rautatea nu invinge cu nimic rautatea...

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

Bucuria mea, Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze, in toata ziua si in tot lucrul tau. Azi, si in fiecare zi a vietii tale sa nu ai rautate in suflet, fiindca, spunea avva Pimen: “Rautatea nu invinge cu nimic rautatea, dimpotriva, daca cineva iti face rau, tu sa-i faci bine, ca sa biruiesti raul prin bunatate”. Iar Dumnezeu, prin Sfantul Apostol Pavel ne indeamna asa: “Nu rasplatiti nimanui raul cu rau. Purtati grija de cele bune inaintea tuturor oamenilor. Daca se poate, pe cat sta in puterea voastra, traiti in buna pace cu toti oamenii. Nu va razbunaţi singuri, iubitilor, ci lasati loc maniei (lui Dumnezeu), fiindca, scris este: "A Mea este razbunarea; Eu voi rasplati, zice Domnul". 

Deci, daca vrajmasul tau este flamand, da-i de mancare; daca ii este sete, da-i sa bea, caci, facand acestea, vei gramadi carbuni de foc pe capul lui. Nu te lasa biruit de rau, ci biruieste raul cu binele” (Romani 12:17-21). 

                                                                                                                                    Amin si Aliluia!

                                                                                                                                         Preot Ioan.

Viata Sf.Mare Mucenic Mina

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

Sfântul Mina era de neam egiptean şi creştin de mic copil. Ajungând la vârsta cerută pentru militărie s-a făcut ostaş şi a fost trimis să-şi facă slujba în Asia Mică, în provincia Frigiei. Oraşul în care slujea era păgân şi dedat unei grosolane închinări de idoli, din care cauză nu se putea împăca cu viaţa de aici şi mai ales cu camarazii, care se închinau la idoli. În acest timp, domnea peste marele şi întinsul imperiu al romanilor, Diocliţian (284 - 305), om ridicat de jos, dar bun militar şi înzestrat cu bune însuşiri de împărat. Imperiul lui întinzându-se de la Oceanul Atlantic şi până la India, având sub stăpânirea sa atât de multe neamuri şi atâta întindere de pământ, înconjurat de pretutindeni de popoare vrăjmaşe, a ajuns însuşi la convingerea că este prea greu să guverneze singur. De aceia în anul 285 a împărţit coroana cu camaradul său de arme Maximian Hercule, iar peste câtva timp şi-a mai luat încă două ajutoare: pe Constanţiu Clor şi Maximian Galeriu. Deci Diocliţian cu Galeriu, care I-a devenit ginere, domneau peste Imperiul de Răsărit iar Maximian cu Constanţiu Clor domneau peste Imperiul de Apus. Timp de douăzeci de ani, Diocliţian s-a ocupat să dea ţării sale o bună şi puternică organizare. Deşi numărul creştinilor se tot mărea şi viaţa lor curată şi frumoasă strălucea pretutindeni, el n-a dat atenţie la aceasta. Nu tot aşa guverna Galeriu. Acesta fiind un bărbat plin de energie şi de îndrăzneală, nu suferea creştinii pentru că stăruiau să nu fie la fel cu păgânii, mai ales după ce s-a împrietenit bine cu filozoful păgân Ieroclis, un mare vrăjmaş al creştinilor. Întâmplându-se ca palatul imperial din Nicomidia să se aprindă şi să ardă, Galeriu a dat vina pe creştini şi a poruncit să se ia împotriva lor cele mai crude măsuri. În acelaşi timp stăruia să încredinţeze pe bătrânul său socru că creştinii sunt o nenorocire pentru imperiu şi trebuiesc nimiciţi. Diocliţian iubea mult pe Galeriu, întâi pentru că îi era ginere, al doilea pentru că în lupta împotriva Perşilor din 296 - 297 a ieşit învingător. 

Şi ca să¬i împlinească dorinţa a dat în numele tuturor celor patru, un edict de prigonirea creştinilor din întreg imperiul roman. În edict se poruncea ca creştinii din armată sau să lepede credinţa creştină şi să aducă jertfă zeilor romani ( idolilor ) sau să părăsească serviciul militar. Creştinii au părăsit armata. Sfântul Mina a părăsit şi el armata şi nevoind să se întoarcă în Egipt, în patria sa, s-a dus în munţii Frigiei şi aici în singurătate, în linişte şi tăcere, petrecea timpul cugetând la Dumnezeu, la învăţăturile lui Hristos şi la cele sufleteşti. Înarmat cu postul şi cu rugăciunea, după îndemnul Mântuitorului, poartă o luptă puternică cu omul său cel dinlăuntru pentru a-l supune sufletului şi deplinei ascultări de Hristos şi poruncile Lui şi pentru a căpăta libertatea ca în voie să trăiască numai pentru Dumnezeu. Văzând că măsura luată n-a dat roadele aşteptate, Diocliţian şi Galeriu au poruncit să ardă şi să dărâme biserica din Nicomidia şi alte biserici mai mici de prin alte părţi, iar printr-un nou edict a poruncit persecutarea creştinilor şi să fie supuşi la moarte în chip public. În adevăr, creştinii au fost prinşi şi aruncaţi în temniţe cu sutele, batjocoriţi şi ucişi; zilnic erau lipsiţi de viaţă 10, 20 şi uneori şi 60 de creştini, în tot răsăritul şi în Egipt. În acest timp greu pentru creştini s-a coborât Sfântul Mina din munţi şi a venit în oraşul Cotuania din Frigia, unde auzise că va avea loc o mare sărbătoare păgânească. În piaţa oraşului se adunase multă lume. Sfântul Mina luase cunoştinţă de poruncile împărăteşti şi văzând ce se petrece în oraş, a luat curaj şi deschizându-şi gura a început să predice mulţimii pe adevăratul Dumnezeu, pe Hristos şi învăţătura Sa, îndemnând lumea să se lepede de păgânism, să primească sfântul botez şi să se facă creştini buni. De poruncile împărăteşti care pot lipsi pe om de trup, dar mai mult nici un rău nu pot să-i facă (Matei 10,28), să nu se teamă. Să ia aminte la cuvintele Sfântului prooroc Isaia care zice:

"Pe Mine m-au găsit cei ce nu Mă căutau şi M-am descoperit celor ce nu întrebau de Mine" (65,1). Îndată a fost luat din mijlocul mulţimii şi dus la mai marele oraşului, la Pirrus, care după ce s-a uitat lung la el, l-a întrebat:

- Cine eşti tu? - "Sunt robul lui Hristos, Care domneşte în cer şi pe pământ, a răspuns Sfântul Mina". - Din acest oraş eşti sau din altă parte a ţării? Şi cum de ţi-ai luat atâta îndrăzneală ca să vorbeşti în public cu glas mare? Sfântul Mina n-a răspuns nici un cuvânt dar un soldat din cei de faţă l-a cunoscut şi a spus guvernatorului cine este. - Adevărat spune acesta, că tu ai fost ostaş sub conducerea lui Firmilian? - "Cu adevărat, am fost ostaş dar văzând nelegiuirile ce se fac în oraşe şi mai ales închinările la zeii cei mincinoşi, am părăsit oastea şi am plecat în pădure unde am trăit fericit cu Domnul vieţii mele. Şi auzind de sărbătoarea ce aţi pornit, am venit să îndrept orbirea voastră, predându-vă pe Dumnezeu cel adevărat, Care ţine cerul şi pământul şi pe voi toţi şi să vă învăţ a cunoaşte pe Hristos, lumina cea adevărată, care luminează şi sfinţeşte pe tot omul ce se apropie de El." Ascultând acestea în linişte, guvernatorul a poruncit să-l închidă pe Sfântul Mina în temniţă, până va trece serbarea, nevoind ca să o tulbure şi nici să stânjenească petrecerea şi plăcerea poporului prin judecata şi osânda lui.

Tot timpul cât a stat în temniţă, Sfântul Mina se ruga şi cânta lui Dumnezeu imnuri de slăvire. Îndată după sărbătoare, Sfântul Mina a fost adus înaintea lui Pirrus, care I-a cerut cu tărie să se lepede de Hristos şi de credinţa în El şi să aducă jertfă zeilor ţării (idolilor), făgăduindu-i nu numai punerea lui în libertate dar să-i dea şi daruri. Cu linişte şi hotărâre la tot ce ar putea veni peste el, Sfântul Mina respinge propunerea şi făgăduinţa, chiar dacă mai marele oraşului îl ameninţă cu chinuri ca cele pe care le-a îndurat atâţia alţii creştini, sfârşind cu moartea. - Nu mă tem nici de chinuri şi nici de moarte, răspunde vitejeşte Sfântul Mina. La auzul acestora guvernatorul furios a dat poruncă călăilor să-l supună la chinuri fără milă, ceea ce au făcut fără întârziere. Sub ochii lui, Sfântul Mina a fost dezbrăcat şi bătut cu vine de bou până la sânge, care curgea şiroaie pe trupul lui umplut de răni.

Martirul însă nu scotea nici un vaiet, nici un suspin, parcă nu trupul lui era lovit şi rănit. Un privitor cu numele de Pegas, cutremurându-se de ceea ce vedea s-a apropiat de Sfântul Mina şi I-a spus: "Omule, fie-ţi milă de tine şi supune-te guvernatorului mai înainte ca trupul tău să fie zdrobit. Pleacă-te zeilor în faţa lui iar după ce scapi închină-te Dumnezeului tău, care pentru atâta lucru nu se va supăra pe tine, cred eu"

- Fugi dinaintea mea! Nu voi grăi minciună, chiar de ar fi să mor, iar jertfă voi aduce numai Dumnezeului meu. Numai El este nădejdea mea. Pirrus care sta de faţă la toate acestea zâmbea şi râdea de Sfântul Mina şi de credinţa şi de învăţăturile lui Hristos, ceea ce îl făcea pe Sfântul Mina să fie şi mai răbdător. Apoi l-au legat cu trupul gol de un copac. L-au scrijelat cu nişte piepteni de fier şi l-au frecat cu o bucată de stofă ţesută din păr. Drept răspuns la aceste noi chinuri, Sfântul Mina a început să cânte imnuri obişnuite în adunările creştine. Mânia lui Pirrus a crescut fără măsură şi răstindu-se la Sfântul Mina I-a strigat: - Lasă vorbăria şi alege una din două: ori devii al nostru şi încetăm a te chinui ori fii al lui Hristos pe care ÎL tot pomeneşti şi noi te ucidem. - A lui Hristos am fost, sunt şi voi fi, a răspuns Sfântul Mina. Faţă de acest răspuns hotărât, Pirrus a căzut pe gânduri apoi i-a spus: Îţi las două - trei zile de gândire. - Nu două, nici trei, răspunse Martirul, dar ani de zile şi încă mulţi şi nu-mi voi schimba gândul ce mă stăpâneşte de când sunt creştin devotat lui Hristos. Şi niciodată nu voi lepăda credinţa în adevăratul Dumnezeul meu, iar alt răspuns de la mine nu mai aştepta. De Dumnezeul meu nu mă lepăd, dracilor voştri nu mă jertfesc, înaintea idolilor voştri fără viaţă şi fără simţire, nu voi pleca genunchii mei. Aceste cuvinte hotărâtoare au făcut pe Pirrus să scapere de mânie, adeverind cuvintele Psalmistului: "Domnul împărăţeşte, popoarele tremură". (Ps. 98.1). Un ofiţer apropiindu-se de Pirrus I-a spus: "Nu este taină pentru luminarea ta, creştinii nu se tem şi nici nu fug de chinuri iar moartea o socot o băutură dulce. Deci nu te tulbura şi nici nu te amărî degeaba, ci mai bine porunceşte să săvârşim cu acest creştin împietrit". Guvernatorul ascultând acest sfat a dat următoarea poruncă: "Pentru că Mina ostaşul a căzut în nelegiuitul creştinism şi nu vrea să se supună poruncii împărăteşti de a aduce sacrificii zeilor, poruncim să I se taie capul cu sabia iar corpul să I se ardă".

Soldaţii au pus mâna pe Sfântul Mina, l-au târât afară din oraş, I-au tăiat capul şi I-au aruncat corpul în foc. Dar creştinii au venit în jurul focului imediat ce ostaşii au plecat şi au scos din foc bucăţi din trupul sfântului, le-au spălat, le-au uns cu arome şi le-au îngropat într-un loc ştiut.

După anul 318 când împărăţea Constantin cel Mare, creştinii au scos moaştele sfântului din pământul Frigiei şi le-au dus în patrie, în Egipt şi anume în Alexandria. Pe locul unde au fost îngropate, după câtăva vreme s-a zidit o biserică în cinstea Sfântului Mina în care multe minuni s-au săvârşit, dăruindu-se creştinilor multe vindecări şi mult ajutor. Sfântul Timotei, episcop al Alexandriei, ne istoriseşte multe din aceste minuni.

Scriem şi noi aici trei din ele: Un negustor creştin de prin alte părţi a venit la Alexandria cu corabia să cumpere mărfuri, având pentru aceasta asupra lui o mare sumă de bani. Cum a ajuns în oraş cel dintâi lucru pe care l-a făcut a fost să meargă la biserica Sfântului Mina să se închine. Auzise multe minunăţii despre sfânt şi biserica lui. Cu această ocazie s-a rugat pentru ajutorul lui şi a făcut bisericii un dar. A doua zi s-a urcat iarăşi în corabie şi a plecat spre localitatea Loxoneta, unde a ajuns pe seară. Aici coborând din corabie s-a dus să-şi caute gazdă şi a găsit la un om care din când în când găzduia pe câte cineva. Culcându-se să se odihnească, a pus capul pe pernă şi a adormit. Un săculeţ cu aur, văzut la el, a făcut pe gazdă să-şi pună în minte să-l omoare ca să-i poată fura aurul. Zis şi făcut. Pe la miezul nopţii sculându-se, a strâns de gât pe negustor şi I-a ascuns corpul. Apoi I-a luat săculeţul cu aur. După câteva nopţi apare Sfântul Mina călare pe un cal înaintea gazdei şi la întrebat: - Unde-ţi este călătorul? - Nu ştiu nimic de el, a răspuns gazda. Sfântul a coborât de pe cal şi s-a dus unde era mortul ascuns, l-a scos din groapă şi l-a înviat spunând: dă slavă lui Dumnezeu. Călătorul venindu-şi în fire L-a slăvit pe Dumnezeu şi i-a mulţumit Sfântului Mina pentru binele ce i-a făcut. Sfântul Mina a luat şi aurul de unde l-a ascuns gazda şi i l-a dat călătorului spunându-i: mergi cu pace în drumul tău. Gazda a căzut în genunchi şi s-a rugat de iertare înaintea Sfântului Mina. Sfântul după ce l-a mustrat s-a rugat lui Dumnezeu să-i dea iertare şi spunându-i rămas bun s-a suit pe cal şi a plecat. Gazda s-a uitat lung după el până ce nu l-a am văzut.

Un bogat creştin din Alexandria, numit Eutropie a făgăduit să dăruiască bisericii Sfântului Mina un vas de aur. Pentru acest scop a poruncit argintarului să facă două vase; unul pentru biserică şi unul pentru el. Argintarul a împlinit porunca şi făcând vasele, pe unul a scris numele Sfântului Mina iar pe celălalt numele celui care poruncise să le facă. Trebuind să plece în călătorie cu corabia, a luat amândouă vase cu sine şi le-a privit îndelung, cu care ocazie i s-a părut mai frumos vasul însemnat cu numele sfântului Mina. La masă a poruncit să se pună mâncare în acest vas iar pe cel cu numele său l-a destinat bisericii. După masă, servitorul se aşează la marginea corăbiei să spele vasele de mâncare. Pe când le spăla sub ochii stăpânului, servitorul scapă vasul cu numele sfântului în mare.

Nestând pe gânduri, servitorul s-a aruncat în mare după vas. Stăpânul a început să se vaiete că pierde şi sluga şi vasul şi căzând în genunchi se ruga lui Dumnezeu să-i scape servitorul, făgăduind să mai facă un vas pentru biserică sau să dea bisericii o sumă de bani egală cu preţul vasului pierdut. Corabia a tras la mal şi bogatul creştin umbla pe ţărm de colo până colo plângându-se şi aşteptând să vadă unde va arunca marea trupul servitorului înecat. Cât de mare a fost mirarea lui şi a celor din corabie când au văzut pe servitor ieşind viu la ţărm şi ţinând vasul Sfântului Mina în mână. Bogatul creştin a căzut în genunchi şi a mulţumit lui Dumnezeu, slăvindu-L că I-a scăpat sluga. Apoi l-a întrebat pe servitor cum de a rămas viu. Servitorul a povestit că după ce s-a aruncat în mare, I-a ieşit înainte un bărbat frumos îmbrăcat, însoţit de alţi doi şi l-au luat şi l-au dus pe mare toată noaptea şi a doua zi, până când l-au scos în acest loc. Eutropie a înţeles că acel bărbat a fost Sfântul Mina. Întorcându-se acasă a mers de îndată la biserica Sfântului Mina, a dăruit vasul şi îngenunchind a dat mulţumire lui Dumnezeu pentru tot ce a făcut pentru el.

Un evreu din acelaşi oraş, având a pleca într-o lungă călătorie, a dat în păstrarea unui prieten al său creştin o lădiţă cu o mie de galbeni, bani de aur, până la întoarcerea sa a zăbovit destul evreul pe unde s-a dus dar în acest timp creştinul şi-a pus în minte să nu-i mai întoarcă evreului aurul, ci să şi-l păstreze pentru el. Întorcându-se evreul din călătorie s-a dus la prietenul său creştin şi a cerut lădiţa sa cu aur. Creştinul a spus că nu are a-i da nimic deoarece evreul nu i-a lăsat nimic şi că nu înţelege ce vorbeşte acesta. Evreul auzind acestea s-a întristat foarte tare şi cuprins de deznădejde i-a spus creştinului: frate, nimeni nu ştie ceea ce ţi-am lăsat în păstrare în afară de bunul Dumnezeu şi dacă tu spui că nu ai primit de la mine nimic, să mergem amândoi la biserica Sfântului Mina şi acolo să te juri că nu ai luat din mâna mea lădiţa cu mia de galbeni. Creştinul a fost de acord şi au mers amândoi la biserică încălecând pe cai. Aici creştinul a jurat că nu a primit de la evreu lădiţa cu bani pentru păstrare. După jurământ au încălecat iarăşi amândoi pe cai şi au pornit spre casă. Pe drum calul creştinului a început a se înfuria şi a fugit rupând frâul, aruncându-l pe stăpânul său jos. În cădere creştinul a pierdut o cheie mică din buzunar şi un inel de pe mână. Cu mare greutate a potolit calul şi a putut să se suie călare. Într-un loc plăcut, creştinul l-a poftit pe evreu să descalece şi să stea puţin să se odihnească la umbră pe iarbă, dând drumul şi cailor să pască ceva. Evreul s-a învoit. După puţin timp simţind că dintr-o latură a drumului vine cineva, şi-a îndreptat privirea acolo. Creştinul s-a umplut de spaimă: venea servitorul lui de acasă cu inelul şi cheiţa într-o mână iar în cealaltă cu lădiţa cu bani. - Ce este asta? întreabă creştinul pe servitor. - Un ostaş tare impunător a venit călare la stăpâna mea şi i-a dat cheiţa aceasta spunându-i să trimită cât mai degrabă lădiţa cu bani la evreu pentru ca nu care cumva vreo primejdie să te ajungă pe tine stăpâne. Şi mi-a dat mie acestea, poruncindu-mi să ţi le aduc. Şi creştinul şi evreul s-au înspăimântat de acestea şi înţelegând că acestea s-au petrecut prim bunătatea şi amestecul Sfântului Mina, s-au întors la biserică şi căzând în genunchi amândoi, au mulţumit lui Dumnezeu pentru minunea petrecută în ochii lor.

Creştinul s-a umplut de bucurie că s-a izbăvit de păcat iar evreul s-a umplut de bucurie că şi-a văzut în mâini lădiţa sa cu aur. Creştinul s-a rugat să-i dea iertare iar evreul să fie botezat şi primit în rândul credincioşilor lui Hristos, prin care a venit în lume adevărul şi dreptatea. Creştinul s-a pocăit pentru că a călcat legea lui Dumnezeu iar evreul s-a creştinat ca să îmbrăţişeze această lege, ce scapă de la păcat şi de la moarte, când o păzeşti cu credinţă. Amândoi şi-au văzut dorinţele împlinite şi neîncetat au slăvit pe Dumnezeu, Care face minuni prin Sfinţii Săi şi oile rătăcite le aduce în turma lui Hristos, Căruia fie-I slava în veci, Amin.

Sursa: Marian Pios - Artă si religie

POCAINTA si BUNATATE

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

            Bucuria mea, mare este milostivirea lui Dumnezeu si nimic nu se poate asemana cu ea. Doar POCAINTA sa fie si FRANGEREA INIMII, iar adevarata pocainta este plina de bucurie. Dumnezeu, Iisus Hristos, n-a venit sa-i mantuiasca pe cei drepti, ci, pe noi pacatosii si sa ne aduca la POCAINTA. Mereu sa porti in sufletul tau starea de POCAINTA si PLANSUL (pentru pacatele savarsite). Daca esti nepasator pentru caderile si pacatele mici, sa fii sigur ca nepasator te vei arata si in fata celor mari. Inceputul MANTUIRII este inceputul POCAINTEI. Inceputul POCAINTEI este DEPARTAREA DE PACAT. Inceputul DEPARTARII DE PACAT este BUNA INTENTIE (ii mai zicem noi: INCEPUT BUN).

Si pentru ca Dumnezeu, este Atotbun, atunci si tu trebuie sa fii macar bun: 

FII BUN, cu cei ce te ranesc,

 FII BUN, cu cei care-ti gresesc, 

FII BUN, chiar daca lumea-i rea, 

FII BUN, si bine vei afla.

FII BUN, ca sa poti fii fericit, 

FII BUN, sa fii de toti iubit,

 FII BUN, chiar daca rau primesti, 

FII BUN, ca bine sa gasesti, 

FII BUN, in viata ta mereu,

FII BUN, chiar daca este greu, 

FII BUN, fara s-astepti ceva, 

FII BUN, si plata vei avea,

 FII BUN, atat cat vei trai, 

FII BUN, si bine iti va fi.

FII BUN, sa poti sa biruiesti, 

FII BUN, si-n veci ai sa traiesti, 

FII BUN, si toti iti vor urma, 

FII BUN, si lumea vei schimba”. 

Doamne, Dumnezeule, intareste-ne in Credinta Crestin Ortodoxa si ajuta-ne ca inimile noastre, sa arda dupa Tine, in IUBIRE, in UMILINTA si-n POCAINTA!

                                                                                                                                                Amin si Aliluia!
                                                                                                                                                 Preot Ioan 🛎.

BOGATUL si SARACUL ...

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

     Bucuria mea, Dumnezeu a impartit in general, in doua parti tot neamul omenesc: in BOGATI si in SARACI. Si cu toate ca in viata aceasta trecatoare, situatia bogatilor pare foarte deosebita de situatia saracilor, totusi, in cealalta, aceea vesnica situatia, amandurora este aceeași: “In acelasi loc bogatul si saracul (Psalmul 47:2).

 Dumnezeu i-a pus pe cei bogati pe o cale larga si de vaza, iar pe cei saraci, pe o cale stramta si smerita, dar vrea ca amandoi sa dobandeasca viata vesnica: BOGATII, prin buna administrare a bogatiilor, iar SARACII, prin suportarea saraciei lor. In Rai era si Avraam si saracul Lazar, deci, se mantuiesc nu numai cei saraci ci si cei bogati! Venirea in trup a Domnului nostru Iisus Hristos, este MILA MILELOR, iar Jerfa Lui pe Sfanta Cruce, este JERTFA JETFELOR, de la inceputul si pana la sfarsitul lumii. Zice proorocul David: “Mila și judecata Ta, voi canta Tie, Doamne” (Psalm 100:1). 

Milostenia, ca si toate celelalte fapte bune, daca nu sunt savarsite in Numele lui Hristos, nu vor putea sa aduca rasplata in veacul viitor. De aceea Hristos spune: “Cel ce nu aduna cu mine risipeste” (Matei 12:30).

 In Vechiul Testament, Nabucodonosor este indemnat de Proorocul Daniel la milostenie pentru iertarea pacatelor: “O, rege, placut sa-ti fie sfatul meu, inaintea ta. Rascumpara pacatele tale prin fapte de dreptate si nedreptatile tale prin MILA catre cei saraci, daca vrei ca bunastarea in care te afli sa dainuiasca” (Daniel 4:24).

                                                                                                                                             Amin si Aliluia!

                                                                                                                                               Preot Ioan 🛎.