de Eliana Popa
Doamne-n ceasul Judecății, cum voi sta in fața Ta?
Ce răspuns voi da, Stăpâne, pentru toată viața mea?
Ce îți voi aduce, Doamne, că-s lipsit de fapte bune,
Doar păcate-am strâns de-a lungul, viețuirii mele-n lume!
Doamne-n ceasul Judecății, voi fi singur, ne-nsoțit
De prieteni și de neamuri, și de cei ce m-au iubit.
Voi fi eu și cu acela, ce-mpreună călător,
M-a urmat pe calea vieții, îngerul meu păzitor!
Doamne-n ceasul Judecății, voi fi slab și zdrențăros
Căci nu mi-am croit din fapte, pentru cer, veșmânt frumos,
Nici n-am oferit eu, straie cerșetorului cel gol,
Ca să-mi dai un colț de rai, drept răsplată-n locul lor!
Doamne-n ceasul Judecății, lângă Tine-or sta și sfinții,
Și străbunii mei cei vrednici, tot soborul cu Părinții!
Și m-or întreba cu toții, dacă am păstrat curată,
Sfânta mea credință-n Domnul ce mi-a fost de ei lăsată!
Doamne-n ceasul Judecății, vor veni să mă acuze
Toți pârâșii mei din lume, care-atunci or să se-amuze
Că nu am voit a face socoteală de-mpăcare,
Când încă mergeam în viața, deseori, pe-aceeași cale!
Doamne-n ceasul Judecății, îmi vei cere și talantul
Îngropat cu nepăsare, ne-nmulțindu-l cu un altul,
Îmi vei socoti simbria...dar sunt leneșul din turmă
Că nu am venit la lucru nici în ceasul cel din urmă!
Doamne-n ceasul Judecății, mă vei întreba de cruce
Ce mi-ai harazit-o mie să o pot cândva a duce,
Am purtat-o cu cârtire, fără a-Ți mulțumi Ție
Socotind că nu e-aceea ce mi s-ar potrivi mie!
Doamne-n ceasul Judecății, rău voi plânge-n fața Ta,
Nici răspuns, nici fapte bune, nici nu știu, nici pot a-Ti da!
Șters voi fi din cartea vieții, către iad, biet călător,
Chinuit pe veșnicie... fără înger păzitor!
Doamne-n ceasul Judecății, mila Ta să biruiască
Judecata și osânda, pentru fapta mea lumească,
Că nu-s vrednic de-ndurare, dar o iau mijlocitoare
Pe iubita Ta Măicuță, Preacurata Născătoare!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu