O bătrână îmbrăcată în strai negru și cernit,
La altar duce pomelinc, o prescură și-un chibrit.
Vrea să -aprindă lumânarea, veșniciei de se poate,
Că în viața pământească a gustat din plin, din toate!
Poartă pasul șters, nesigur, clătinat de anii grei,
Dar în gând și rugăciune își strigă copii săi
Maică Sfântă Preacurată să-i acopere de vrea,
Sub vesmântul ei de aur, viața toată să le stea.
Murmură discret, dar sigur, rugăciunea de iertare,
Mulțumirea prinde aripi și-i aduce alinare.
Nu contează toată truda, setea, plânsul și durerea
A înțeles că toate trec, când a Domnului e vrerea!
O lumină înflorește chiar în colț, lângă altar,
Strana toată glăsuiește: Osana și curge har.
Buna mea în strai cernit a pășit ușor, smerit
A aprins în cer făclia, ca să vadă veșnicia!
Camelia Cristea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu