“Rugaciunea este, DUPA INSUSIREA EI, insotirea si unirea omului si a lui Dumnezeu; iar DUPA LUCRARE, este sustinatoarea lumii. Este impacarea cu Dumnezeu; maica lacrimilor si fiica lor; ispasirea pacatelor; pod de trecere peste ispite; peretele din mijloc in fata necazurilor; zdrobirea razboaielor; lucrarea ingerilor; hrana tuturor fiintelor netrupesti; veselia ce va sa vina, lucrarea fara margine, izvorul virtutilor, pricinuitoarea harismelor (a darurilor), sporirea nevazuta, hrana sufletului, luminarea mintii, securea deznadejdii, risipirea intristarii, vistieria sihastrilor, micsorarea maniei, oglinda inaintarii. Rugaciunea este celui ce se roaga cu adevarat tribunal, dreptar si scaun de judecata al Domnului, inaintea Judecatii viitoare. Cand pornesti sa te infatisezi inaIntea Domnului, sa-ti fie haina sufletului tesuta intreaga din firele, mai bine zis din zalele nepomenirii raului, altfel, nimic nu vei folosi. Inainte de toate sa punem pe hartia rugaciunii noastre O MULTUMIRE SINCERA. In al doilea rand, spovedania si ZDROBIREA SUFLETULUI intru multa simtire. Apoi sa facem cunoscut lui Dumnezeu toata cererea noastra” (Filocalia 9 - Sfantul Ioan Scararul).
Bucuria mea, sa nu uiti ca: RUGACIUNEA ESTE MAI DULCE CA SOMNUL! Amin si Aliluia!
Preot Ioan
Preot Ioan
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu