🙏 Bucuria mea, Esop intr-una din fabulele sale ne da o minunata lectie de recunostinta, pe care trebuie s-o avem fata de binefacatorii nostri. Se spune ca o furnica insetata, venind la izvor a fost luata de curentul apei si era aproape sa se innece. O porumbita vazand aceasta, a rupt o ramurica dintr-un pom si-a aruncat-o in apa izvorului. Furnica suindu-se pe ea, si-a salvat viata. Intre timp un vanator a indreptat pusca spre porumbita s-o impuste. Furnica, a vazut ce vrea sa faca, l-a muscat de picior. Glontul a trecut pe langa porumbita si ea a scapat cu viata. Din aceasta fabula invatam ca trebuie sa aratam recunostinta binefacatorilor nostri, incepand cu Iisus Hristos care ne-a daruit viata, mantuirea sufletului si ne-a scapat de “lepra pacatului”.
Recunostinta, este un act de dreptate, facut inaintea lui Dumnezeu, recunoscandu-l ca TATA CREATOR, FIU MANTUITOR si DUH SFINTITOR, izvor a toata existenta, si Prieten credincios al celor care-i implinesc poruncile. Recunostinta, este o indatorire morala fata de semenii, parintii, educatorii nostri si fata de toti cei ce ne-au facut bine. Multi dintre oamenii de astazi, nici nu mai stiu sa spun un: “Va multumesc!”, in timp ce Sfantul Apostol Pavel ne indeamna: “In toate aduceti multumire” (1 Tesaloniceni 5:18). Recunostinta, este are o mare valoare spirituala, fiindca, innobileaza pe cel care o practica. Istoricul Polybios, spune despre omul nerecunoscator: “Este destul sa numesti pe cineva nerecunoscator, ca ai si spus despre el, destule rele”. Si este adevarat, fiindca, lipsa de recunostinta este pacat, pentru ca se opune iubirii si dreptatii.
Asadar, sa fim mereu MULTUMITORI si RECUNOSCATORI si nu NEMULTUMITORI si NERECUNOSCATORI.
Amin si Alilui!
Preot Ioan 🛎.
Preot Ioan 🛎.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu