Versuri de Coste Ionut
“Nu-i mai omu' ce o fost,
Nu mai zice-un Tatal nost',
Zice cate-o Nascatoare,
Numa cand ceva il doare.
Cand l-ajunge neputinta,
Mai ca-l prinde si credinta,
Cand vede ca-i merge rau,
Da sa creada-n Dumnezeu.
Sa pune-n jenunchi si-n coate,
Pupa cruci, icoane, moaste,
Si cand sa vede bine pus,
Nici nu se mai uita-n sus.
Esti nerecunoscator,
Cand ii ca sa-ti mearga bine,
Zici ca datorita tie.
Cand ii ca sa-ti mearga rau,
Dai vina pe Dumnezeu,
Suparat para si foc,
Zici ca tu n-ai noroc.
Toate ti se-ntampla tie,
Si te umpli de manie,
Nu te uiti in jurul tau,
Ca sunt care-o duc mai rau.
Nu te uiti in preajma ta,
Altii n-au nici ce manca,
Nu vezi pe aceia oare,
Care n-au maini sau picioare?!
Tu la aceia nu te uiti,
Care-s orbi, surzi sau muti,
Cum poti sa zici ca esti sarac,
Cand tu esti asa bogat?!”
Bucuria mea, minunate si adevarate si de Duhul Sfant inspirație aceste versuri pornite din sufletul unui crestin ortodox. Iata ce ne spune Dumnezeu prin Sfantul Evanghelist Ioan, “Apostolul iubirii”:
“Stiu faptele tale; ca nu esti nici rece, nici fierbinte. O, de ai fi rece sau fierbinte! Astfel, fiindca esti caldicel - nici fierbinte, nici rece - am sa te vars din gura Mea (nu te va mantui).
Fiindca tu zici:
Sunt bogat şi m-am imbogatit si de nimic nu am nevoie! Si nu stii ca tu esti cel ticalos si vrednic de plans, si sarac si orb şi gol! Stiu faptele tale, ca ai nume, ca traiesti, dar esti mort. Iată, stau la usa si bat; de va auzi cineva glasul Meu şi va deschide usa, voi intra la el si voi cina cu el si el cu Mine. Celui ce biruieste ii voi da sa sada cu Mine pe scaunul Meu, precum si Eu am biruit si am sezut cu Tatal Meu pe scaunul Lui” (Apocalipsa 3:17).
Amin si Aliluia!
Preot Ioan 
.
.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu