Un om ce a supraviețuit unui naufragiu a fost scos de valurile oceanului pe o mică insula nelocuită. El a fost singurul supraviețuitor si acum se ruga întruna la Domnul sa-l salveze. In fiecare zi, el scruta orizontul, sperând sa vadă in zare vreo nava venind spre insula ca sa-l ajute. Sleit de puteri, a decis sa-si ridice o mică coliba din bârnele ce pluteau pe lângă mal, ca sa se apere de ploaie si de animale sălbatice.
Dar odată, întorcându-se acasa după o drumeție in căutarea hranei, si-a văzut coliba învăluită in flăcări: văpaia se ridica sus la cer. Cel mai îngrozitor era ca toate rezervele lui de hrana au ars iar el nu mai rămăsese cu nimic. Omul nu si-a mai putut înfrâna disperarea si furia.
-Doamne, cum ai putut sa-mi faci una ca asta?striga el plângând.
A doua zi, dis de dimineața, l-a trezit semnalul unui vapor ce se apropia de mal. Vaporul venise ca sa-l salveze.
-Dar cum ați aflat ca sunt aici? i-a întrebat bărbatul pe marinari.
-Am văzut semnalul tau de fum, l-au lămurit ei.
Tine minte, omule: dacă data viitoare mică ta coliba va arde pana la scrum, s-ar putea ca acesta sa fie semnalul de fum trimis de Dumnezeu pentru salvarea ta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu