Bucuria mea, Sfantul Parinte, Iosif Isihastul ne invata asa: “Opt ani, la inceput, m-am luptat cu patimile trupesti. Nu m-am culcat pe o parte, ci doar in picioare, in colt, sau sezand pe un scaunel. Sa cunoasca omul, ca este nimic. Si ca din nimic au fost facute toate. Asadar, pamantul este calcat in picioare, si tu, ca pamant, esti dator sa fi calcat in picioare. Semn adevarat al smereniei sunt lacrimile nemasurate. Din acestea se naste rugaciunea neincetata, zisa si rugaciunea mintii. Numai ce zici "Iisuse al meu, Preadulce!", curg lacrimi.
Numai ce zici "Dragostea mea, Iisuse!", nu poti sa te stapanesti. Numai ce zici "Dulce Preasfanta!", nu poti sa-ti stapanesti sinele. Daca nu vezi lacrimile curgand la fiecare pomenire a Numelui lui Dumnezeu, bolesti de necunoastere, din care se naste mandria si invartoseaza inima. Cand vrei sa vezi iubirea lui Hristos, rabda ceea ce va veni peste tine. Omul fara rabdare este ca opaitul fara untdelemn.
Cand iti vine mania, inchide gura tare si nu vorbi celui ce te injura sau te necinsteste, sau te mustra, chiar si daca aceasta vine din ispita, fara vreo pricina. Si acest sarpe se va intoarce inlauntru in inima, va urca pana in gat si, daca nu ii dai iesire, se va ineca si va crapa. Si daca se va repeta de cateva ori, se va imputina si va inceta desavarsit”.
Preot Ioan
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu