🙏🏽 Bucuria mea, Cel Atotbun, Cel Atotiubitor, voiește "ca toți oamenii să se mântuiască și la cunoștința Adevărului să vină" (1 Timotei 2:4). Însă cum să facă El să ne mântuiască? Bunătatea Lui către noi, darurile Sale, îndelunga Lui răbdare, nu ne fac să devenim mai înțelepți și să ne îndreptăm cărările noastre. Atunci El caută o altă cale pentru a ne mântui, ne trimite certări și dureri. Modul în care reacționăm în fața suferinței depinde de credința pe care o avem în suflet, după cum spune un poet: Prin geamul închisorii priveau doi, Unul văzut stele, iar altul noroi!".
Cele două atitudini s-au manifestat și la cei doi tâlhari crucificați de-a stânga și de-a dreapta Mântuitorului. Tâlharul Cel de-a dreapta este întruchiparea celor pentru care suferința are un sens. Iar tâlharul Cel de-a stânga, este întruchiparea celor pentru care suferința este inutilă, n-o închină lui Dumnezeu. Suferința în sine nu este de nesuportat. În schimb, neputința de a-i găsi sensul este insuportabilă. Tâlharul cel de-a dreapta a înțeles că dacă suferința nu ar avea o rațiune, Iisus nu ar fi îmbrățișat-o. Dacă nu ar fi existat un scop al Sfintei Cruci, Hristos nu s-ar fi răstignit pe ea. Așadar, fiecare pat de suferință din lume, se află fie de-a dreapta crucii, fie de-a stânga ei.
Sfântul Apostol, Petru spune: "Iar Dumnezeul a tot Harul, Care v-a chemat la slava Sa cea veșnică, întru Hristos Iisus, El însuși, după ce veți suferi puțină vreme, vă va duce la desăvârșire, vă va întări, vă va împuternici, vă va face neclintiți" (1 Petru 5:10). Puțină vreme în comparație cu ce?
În comparație cu veșnicia. Așadar, suferința noastră are o limită. Ceasul suferinței a fost stabilit cu precizie. Nu vom suferi nici-o clipă mai mult decât este absolut necesar, pentru a ne desavarși spre slava lui Dumnezeu și fiecare clipă de durere va fi răsplătită cu belșug de Har. Să nu ne gândim atât la durere, cât la iubirea lui Hristos și la binecuvântarea de a fi asemenea Lui și cu El pentru totdeauna.
Deci aceea, Sfântul Părinte, Macarie Egipteanul, zice: Trebuie să ne răstignim împreună cu Cel Răstignit și să pătimim cu Cel care a pătimit, pentru a fi înălțați în slavă, împreună cu El. Nu este cu putință în altfel, decât prin necazuri, pe calea cea strâmtă și cu chinuri, să intrăm în cetatea Sfinților și acolo să ne aflăm odihna și să stăm cu Hristos în vecii vecilor. Amin!
Domnul n-a promis,
Cer mereu albastru,
Flori în calea noastră,
Viață ca un vis,
Domnul n-a promis,
Senin fără nori,
Râs fără tristețe,
Pace fără fiori,
Dar El ne-a promis,
Ajutor de Sus,
Har în încercări,
Putere să trăim,
Odihnă după trudă,
Lumină pe cale,
Milă neclintită,
Iubire nesfârșită!
Slavă lui Dumnezeu pentru toate și să nu uiți că cel ce fuge de suferință, fuge de Dumnezeu!
Amin și Aliluia!
Preot Ioan 🛎
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu