Aceasta frumoasa icoana am cumparat-o de la manastirea Calugara
Orisice intalnire pe care o avem cu cineva aduce o mica schimbare in viata fiecaruia din noi, in bine ori in rau. Caci ganduri, simtaminte de bucurii si intristari le impartasim unii cu altii, sporindu-le pe ele si pe noi, ori micsorandu-ne reciproc. Marile transformari in viata oamenilor vin insa adesea de la intalniri negandite de mai inainte, neprevazute si nepregatite. Acestea apar in calea vietii tale prin surprindere, din marele vazduh al tacerii, care te impresoara de pretutindenea. Deodata iti apare cineva care-ti face semnul unei chemari ce-ti schimba calea vietii tale de pana atuncea. Multa vreme nu-ti explici misterul acestei intalniri care ti-a adus hotariri noi de viata, dar cand incepi a-ti face socoata soartei tale, vezi ca de la acea intalnire de taina sfanta, viata ta a luat o alta intorsatura in alergarea ei.
Toma si Cleopa pe calea Emausului apareau ca niste fugari inspaimantati, plini de descurajare, in urma celor intamplate in ultimele zile in Ierusalim: lisus, marele lor Invatator de pana atuncea, judecat, batjocorit, rastignit si apoi ingropat, le aparea ca intr-o filmare zguduitoare, care le topea toate cele crezute despre El. Si pe cand aceasta uimire si-o istoriseau impreuna, iata ca la o cotitura a drumului vietii lor, apare din fosnetul de lumina unul ce se adauga calatoriei lor, care in chip firesc ii intreba:
— "Ce sunt cuvintele acestea pe care le schimbati unul cu altul in drumul vostru si de ce sunteti tristi? "
Atuncea Cleopa ii raspunde cu un cuvant greu:
— "Tu singur esti nemernic - strain – in Ierusalim si nu stii cele ce s-au intamplat in el zilele acestea? "
Atuncea El le-a zis:
— "Care? "
Iar ei i-au raspuns cele despre lisus Nazarineanul, Care era prooroc puternic in fapta si in cuvant inaintea lui Dumnezeu si a intregului popor. Cum L-au osandit la moarte si L-au rastignit arhiereii si mai marii nostri...
Atuncea lisus — pe care ei nu-L cunosteau in acea clipa, le spune:
— "O, nepriceputilor si zabavnici cu inima ca sa credeti toate cele ce au spus proorocii".
Si incepand de la Moise si de la toti proorocii, le-a talcuit lor Scripturile... Nu trebuia, oare, Hristos sa patimeasca acestea si sa intre in slava Sa? Si ajungand la Emaus, ei L-au poftit sa ramana cu ei si abia la Cina, cand El a luat painea si a binecuvantat-o, si frangand-o le-a dat lor, li s-au deschis ochii lor si L-au cunoscut; si El s-a facut nevazut de la ei.
Si au zis unul catre altul:
— "Oare nu ardea in noi inima noastra, cand ne vorbea pe cale si cand ne talcuia Scripturile? "(Luca 24:13-32).
Si in noaptea aceea, care pentru ei se transforma in lumina cu Hristos, ei alergara la Ierusalim, ca adevarati apostoli, ca sa spuna celorlalti Apostoli ca lisus Hristos cu adevarat a inviat...
La fel o intalnire vie, cu totul zguduitoare, cu Hristos cel Inviat si Inaltat la ceruri, o are Saul Tarseanul in drumul sau spre Damasc, unde se ducea sa puna in lanturi pe ucenicii Domnului. "O lumina din cer ca de fulger, l-a invaluit deodata. Si cazand la pamant, a auzit un glas zicandu-i:
- Saule, Saule, de ce ma prigonesti?
Si el a zis:
- Cine esti Doamne?
Si Domnul a zis:
- Eu sunt lisus pe care tu i-L prigonesti".
Si asa, in acea intalnire tainica cu Hristos cel Inviat si Inaltat la Ceruri, avea loc acea totala transformare incat prigonitorul Saul devine ucenicul lui Hristos, marele apostol al tuturor neamurilor din toate veacurile.
In istorie, o alta intalnire tainica cu Hristos au avut-o toti martirii in viata lor. Si ei n-au fost numai zeci de mii, ori sute de mii, ci milioane care, din clipa in care L-au cunoscut pe Hristos, s-au facut una cu El, incat "nu mai traiau ei, ci Hristos in ei". De aceea, cand prigonitorii crestinismului le cereau sa se lepede de El, ei au preferat moartea, bine stiind cele spuse de Apostolul Pavel, care si el a fost un martir, ca: "moartea nu ne desparte de Hristos", ci mai mult ne grabeste unirea cu El, in ceruri si eternitate.
Aceasta experienta vie, de intalnire tainica cu Hristos in viata pamanteasca, chiar o au crestinii toti, prin veacuri, in cele sapte Sfinte Taine. In toate aceste Sacramente, Savarsitorul este Hristos Domnul. Preotul e numai un celebrant al Tainelor. Sacrificiul mantuirii, Jertfa cea fara de Sange, Hristos Insusi o aduce. El aduce jertfa si El o imparte.
La fel si in toate celelalte Taine, Hristos Domnul e Savarsitorul marilor mistere in chip nevazut. Episcopul si preotul sunt doar cei ce oficiaza si impart in chip vazut darul de taina al intalnirii noastre mistice cu Hristos Domnul, cu Duhul Sfant si Dumnezeu Tatal. Prin misterul Sfintelor Taine, noi intram in comuniune sfanta cu Dumnezeu, cu harurile Lui care ne sfintesc si ne unesc cu Parintele vietii noastre. Prin Sfintele Taine se revarsa Viata Divina in noi. Si asa in Sfintele Biserici, in imparatia lui Dumnezeu, noi avem marea bucurie a intalnirii de taina cu Sfanta Treime, care transforma viata noastra prin harul sfinteniei mantuitoare.
La fel avem o intalnire cu Hristos prin Viata si in Invatatura Sfintelor Evanghelii prin care El graieste, El ne cheama, El ne lumineaza si ne transforma, ca sa fim fiii luminii. Sfanta Evanghelie e ca o Euharistie sfanta cu care ne impartasim gandurile noastre cu gandurile lui Dumnezeu. Si asa avem o intalnire cu Adevarul cel vesnic al lui Dumnezeu, care ne elibereaza de robia pacatului. Sfantul Antonie cel Mare a avut o astfel de intalnire cu chemarea din Sfanta Evanghelie pe care el a auzit-o citindu-se in Biserica si pe care el a luat-o ca rostita de Insusi lisus Hristos, dupa care el s-a lepadat de toate din lumea aceasta, urmand intru totul lui Hristos.
O alta intalnire tainica noi o avem cu Hristos cand, dupa povatuirea Domnului, ajutam in viata pe tot cel in suferinta si lipsa. Si de aceasta ne incredinteaza Insusi Fiul lui Dumnezeu: "Caci adevarul zic voua, intrucat ati facut unuia din acesti frati ai Mei prea mici, Mie Mi-ati facut" (Matei 25: 40).
Intr-adevar, si in aceasta intalnire de ajutorare cu omul in lipsa si suferinta, e pentru noi toti un prilej tainic de intalnire nu numai cu fratele si sora lui Hristos, dar cu Insusi Hristos Domnul. Si in aceasta ajutorare ne transformam pe noi insine, fiind o faptura noua in care Hristos Insusi ajuta prin noi omenirea timpurilor de astazi. Si asa prin iubirea de aproapele, noi si mai mult ne vom intalni tainic cu lisus Hristos, aicea si in Ceruri.
Pr. Dr. Vasile Vasilache
(din volumul "De la Antim la Pocrov – marturii si marturisiri”, New York, 1984)
