BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...
Un bătrân care agonisise în viaţa destul de multă avere ce s-a gândit? S-o împartă copiilor săi cât mai trăieşte, contând bineînţeles pe dragostea lor de fii, că vor avea grija de el până la moarte. I-au
promis. După ce s-au văzut însă în stăpânirea tuturor bunurilor, l-au luat pe bătrân, l-au închis în cea mai întunecată, în cea mai proastă, în cea mai mirositoare camera, dându-i din când în când doar câte un blid de mâncare.
Un bătrân care agonisise în viaţa destul de multă avere ce s-a gândit? S-o împartă copiilor săi cât mai trăieşte, contând bineînţeles pe dragostea lor de fii, că vor avea grija de el până la moarte. I-au
promis. După ce s-au văzut însă în stăpânirea tuturor bunurilor, l-au luat pe bătrân, l-au închis în cea mai întunecată, în cea mai proastă, în cea mai mirositoare camera, dându-i din când în când doar câte un blid de mâncare.
Ce s-a gândit atunci bătrânelul? Şi-a confecţionat o ladă, pe care a băgat-o sub pat. Sa dus la un vechi prieten căruia i-a spus cu durere cum îl tratează copiii după ce le-a dat totul, şi l-a rugat: „Împrumută-mi 200 de kg de argint în monede şi mâine ţi le aduc înapoi“. Acela i-a împrumutat banii. Bătrânul a venit acasă şi a început să-şi numere arginţii cu mare zgomot, aşa încât fiii, aflaţi în aceeaşi casă, să audă. Au privit prin gaura cheii şi au văzut că bătrânul are foarte mulţi bani.
L-au văzut şi cum i-a pus în lada respectivă, cum a încuiat-o şi cum a pus-o sub pat.
Din ziua aceea, sufletele copiilor s-au transformat ca prin minune.
Şi-au adus aminte că bătrânul era tatăl lor şi au început să se poarte cu el cu cea mai mare grijă.
Acum, în afară de ceea ce primiseră, mai sperau să primească şi banii de argint şi pentru aceasta
trebuiau să intre în graţiile bătrânului.
De fapt, bătrânul a doua zi a dus banii înapoi prietenului său. Peste câteva luni s-a împrumutat
din nou pentru o zi, şi iar a făcut zgomot cu ei. Copiii au devenit şi mai atenţi cu el. Într-o zi bătrânul tată a murit, după ce s-a bucurat de toată atenţia în ultimii ani ai vieţii.
S-au hotărât să amâne deschiderea lăzii cu comoara până după înmormântare, când vor rămâne singuri şi vor fi toţi de faţă. L-au îngropat cu bucurie după care, venind acasă, au căutat cheile, le-au găsit şi au descuiat lada. În ladă n-au găsit, însă, decât un baston de care era legată o hârtie pe care scria:
„Cu un baston ca acesta să fie bătut părintele care îşi va da averea fiilor înainte de vreme!“
Din ziua aceea, sufletele copiilor s-au transformat ca prin minune.
Şi-au adus aminte că bătrânul era tatăl lor şi au început să se poarte cu el cu cea mai mare grijă.
Acum, în afară de ceea ce primiseră, mai sperau să primească şi banii de argint şi pentru aceasta
trebuiau să intre în graţiile bătrânului.
De fapt, bătrânul a doua zi a dus banii înapoi prietenului său. Peste câteva luni s-a împrumutat
din nou pentru o zi, şi iar a făcut zgomot cu ei. Copiii au devenit şi mai atenţi cu el. Într-o zi bătrânul tată a murit, după ce s-a bucurat de toată atenţia în ultimii ani ai vieţii.
S-au hotărât să amâne deschiderea lăzii cu comoara până după înmormântare, când vor rămâne singuri şi vor fi toţi de faţă. L-au îngropat cu bucurie după care, venind acasă, au căutat cheile, le-au găsit şi au descuiat lada. În ladă n-au găsit, însă, decât un baston de care era legată o hârtie pe care scria:
„Cu un baston ca acesta să fie bătut părintele care îşi va da averea fiilor înainte de vreme!“
