BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...
Cuvânt
înainte
Nevoia unei «Cărţi de Învăţătură», care
să cuprindă pe scurt
şi pe
înţelesul tuturor adevărurile
de credinţă ale Sfintei noastre
Biserici Ortodoxe a Răsăritului, se făcuse
simţită de multă vreme, atât
de slujitorii
altarelor, cât şi de credincioşii
Bisericii noastre.
Vechea «Mărturisire Ortodoxă», operă a marelui mitropolit al
Kievului Petru Movilă (1596 - 1646), de care s-au slujit înaintaşii
noştri şi care a folosit atât de mult nenumăratelor
generaţii de
credincioşi, pentru întărirea
în credinţă, nu se mai păutea
găsi decât cu
greu. Şi «Mărturisirea Ortodoxă» a cunoscut, la noi, cea mai largă
răspândire, nu numai pentru că a constituit singurul
dreptar de
învăţătură şi de viaţă creştină, pentru marea mulţime
a credincioşilor,
ci şi pentru faptul că ea este strâns legată de trecutul Bisericii
Ortodoxe Române.
Într-adevăr, în lupta pe care Ortodoxia a dus-o în
trecut, atât
împotriva încercărilor catolicismului
de a se infiltra
prin
prozelitism în mijlocul credincioşilor
ortodocşi, cât şi
împotriva
protestantismului, care caută să falsifice adevărurile
de
credinţă ale Bisericii Ortodoxe, Sinodul
de la Iaşi, întrunit în anul
1642, a opus tuturor
acestor încercări «Mărturisirea Ortodoxă» a lui
Petru Movilă, care, cercetată şi
tradusă în greceşte la acest Sinod şi
aprobată apoi de Sinodul local din Constantinopol, la 1643, a devenit
o adevărată pavăză a Ortodoxiei împotriva atacurilor celor de altă
credinţă.
