UMPLE, DOAMNE, INIMA MEA DE TINE!

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

Bucuria mea, Sfantul Parinte, Teofan Zavoratul, ne-a lasat acest minunat cuvant de invatatura: 

“Ca sufletul sa se inalte catre Dumnezeu si sa ramana cu el necontenit, trebuie, in primul rand, ca de-a lungul intregii zile, sa strigam cat mai des spre Domnul cu fraze scurte, potrivit nevoii sufletului si imprejurarilor in care ne aflam. 

De pilda, cand incepi ceva, zi:

 “BINECUVANTEAZA-MA, DOAMNE“; cand sfarsesti o treaba, zi: “SLAVA TIE, DOAMNE!” – si nu numai cu limba, ci si cu simtamantul inimii. 

Scoate capul vreo patima? 

Zi: “MANTUIESTE-MA, DOAMNE, CA PIER!”; vine intuneric de ganduri tulburatoare? Striga: “SCOATE DIN TEMNITA SUFLETUL MEU!”.

Te atrage pacatul spre nedreptate? 

Roaga-te: “ARATA-MI, DOAMNE, CALEA” sau: “NU DA SPRE TULBURARE PICIOARELE MELE!”. 

Pacatele te apasa si te mana la deznadejde? 

Striga cu glasul vamesului:

 “DUMNEZEULE, MILOSTIV FII MIE, PACATOSULUI!”. Si tot asa, potrivit fiecarei situatii”. 

Sfantul Parinte, Iustin Popovici, zice asa: 

"Aproape niciodata nu am coborat in sine, fara a-mi plange neputintele, fara a ma revarsa in lacrimi si plans cu suspine. Prin grozaviile vietii pacatoase in lume, numai prin RUGACIUNE si LACRIMI poate omul sa razbata pana la minunatul Chip al lui Hristos. UMPLE, DOAMNE, INIMA MEA DE TINE, dar mai inainte goleste-o de tot ce e lumesc si de toate celelalte dorinte”. 

Iar Sfantul Parinte, Macarie Egipteanul, zice asa:

        “Pentru o dragoste oarecare pamanteasca si trupeasca, prin care omul se leaga pe sine din propria sa vointa, il prinde pacatul, devine pentru el catuse, lanturi, povara grea, care il inneaca si-l apasa in acest veac viclean, fara sa-l lase sa-si adune puterile si sa se intoarca spre Dumnezeu. De acest lucru depinde si echilibrul si inclinarea, si preponderenta pacatului; prin aceasta e ispitit intregul neam omenesc, sunt ispititi toti crestinii, care petrec in cetati sau in munti, in manastiri sau pe camp, sau in locuri pustii; pentru ca omul prins de vointa sa proprie incepe sa iubeasca ceva; dragostea lui e legata de ceva si nu mai este indreptata in intregime spre Dumnezeu".

Asadar, 

Sfinte sunt cuvintele Proorocului si Imparatului David:

 “Unde este comoara ta, acolo va fi si inima ta” (Matei 6:21) 

                                                                                                                               Amin si Aliluia!
                                                                                                                  Preot Ioan .