BINECUVANTATI SI NU BLESTEMATI

Inchide Evaluarea ta a fost adaugata cu succes.

Inchide Ne pare rau, a aparut o eroare in timpul adaugarii evaluarii tale.

Blestemul prinde atunci cand exista la mijloc nedreptatea.

… Adica atunci cand fac rau cuiva, si acela ma blesteama, se prinde blestemul lui.
Ingaduie Dumnezeu si se prind, precum de pilda ingaduie ca unul sa omoare pe altcineva.
Cand insa nu exista nedreptate, atunci blestemul se intoarce la cel ce l-a rostit.
Slobozirea de blestem se dobandeste prin pocainta si spovedanie.
Cel blestemat se chinuie in viata asta iar cel ce blesteama se chinuieste si in viata aceasta
si se va chinui si in cealalta, pentru ca va fi pedepsit de Dumnezeu ca un ucigas, daca nu se va pocai si spovedi.
Cineva blesteama atunci cand o spune cu patima, cu inversunare.
Blestemul cand vine de la omul care are dreptate are mare putere: mai ales blestemul vaduvei.
Multe boli carora doctorii nu le gasesc pricina, pot fi din blestem.
(Cu durere si dragoste pentru omul contemporan - cuv. Paisie Aghioritul )

CELOR CE VESTESC CU MULTA PUTERE

Doi colegi, care mergeau pe jos spre serviciu, se întâlniră pe cale şi, ca să treacă timpul mai uşor, discutau despre evenimentele vremii. Unul dintre ei, care era un creştin practicant, a făcut în aşa fel încât să ducă discuţia în plan duhovnicesc, pentru a nu pierde timpul cu deşertăciuni lumeşti. Şi aşa au ajuns să discute despre spovedanie, despre păcate.

Cel mai puţin cunoscător al vieţii creştine, zise:

 - Eu nu am decât păcate mărunte...

Celălalt, mai zidit în credinţă decât el, i-a răspuns:

- Păcatele cărora le zici mărunte, sunt întocmai ca şi picăturile de ploaie. Ele sunt mici, dar dacă se adună multe la un loc, pot îneca pământul şi pot prăpădi tot ce află în cale. Sau se aseamănă cu fulgii de zăpadă, care vor fi ei uşori ,dar, dacă se adună mulţi la un loc, e prăpăd... Aşa e şi cu păcatele noastre, cele zise mărunte... Se adună, se adună, până ce ne prăpădesc sufletul.

Şi creştinul cel uşuratic n-a mai avut ce răspunde.

 

Aşa să facem şi noi. Ori de câte ori ne întâlnim cu cineva, să nu ne pierdem în vorbării lumeşti, ci, cu multă înţelepciune, să abordăm teme duhovniceşti, pentru a-l folosi pe aproapele, căci timpul s-a scurtat şi e mare nevoie în această lume secularizată, de creştini misionari. Aceasta este adevărata dragoste: să-i ajutăm pe cei ce nu cunosc credinţa cea adevărată şi să le arătăm calea spre Biserica Dreptmăritoare. E vreme de apostolat, fraţilor! Nu ziceţi că nu ştiţi ce să vorbiţi cu cei din jur. Dumnezeu va privi la râvna voastră şi vă va ajuta, căci spune Scriptura: „Domnul va da cuvântul celor ce vestesc cu putere multă” (Ps. 67,12)

Doamne ajută!....Din Popas Duhovnicesc..