ROAGA-TE LUI DUMNEZEU!

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...



Bucuria mea, ce frumoase versuri: 

“De-ai ajuns la stramtorare, 

Si ai dat cumva de greu,

 Sa nu cazi in disperare, 

Roaga-te lui Dumnezeu!” 

Sfintii Parinti au numit rugaciunea - ZID DE APARARE, cantarea Bisericeasca - ARMA, iar, lacrimile fara de prihana - BOTEZ , insa fericita ascultare au socotit-o MUCENICIE, fara de care nimeni nu va vedea pe Dumnezeu.

 Si unde este rugaciunea noastra cea mai puternica? 

In Sfanta Biserica Crestin Ortodoxa!

            "Intr-o Biserica de provincie, cam uitata de oameni, duminica dimineata nu a venit nimeni la Liturghie. Asa ca slujba a fost oficiata doar de preot si de cantaret in fata celui insarcinat cu vanzarea lumanarilor. 

Preotul s-a intrecut pe el insusi, oficiind o slujba atat de frumoasa, cu o predica atat de emotionanta incat cei doi l-au intrebat uimiti la sfarsit: "Parinte, de ce ati tinut sa faceti o asemenea slujba si o asemenea predica in Biserica goala?". "Cum goala?", a replicat parintele. "Pai nu a venit nimeni!", au spus cantaretul si lumanararul. 

"Biserica era plina, dragii mei, dar voi nu ati ajuns inca atat de sus prin rugaciune incat sa puteti vedea. Biserica era plina de ingerii celor care nu au venit la Liturghie, desi, ar fi trebuit sa vina. Ingerii respecta randuielile si, chiar daca omul care le e dat in paza de la Sfantul Botez, nu vine la Liturghie, ei totusi vin. Cand vine si omul, ingerul e bucuros, cand nu vine, e trist.

 Dar ingerii vin mereu la Liturghie. Astazi, Biserica a fost plina de ingeri tristi, care au cantat impreuna cu mine atat de frumos si asta m-a stimulat".

                                                                                                                       Amin si Aliluia!

                                                                                                                              Preot Ioan 🔔.

VIATA OMULUI

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

Bucuria mea, Dumnezeu ne-a daruit viata si prin El suntem si calauziti in ea. 

Ne nastem in lacrimi si plecam in lacrimi, asadar, nu ne nastem pentru bucurie, pentru desfatari, ci pentru sudoare, zdroaba si necazuri. Sunt unii care spun: “Nu am timp!”, cand este vorba despre cele Sfinte. Nu este adevarat! Totdeauna ramane timp, dar nu este folosit spre mantuirea sufletului.

 Zice Proorocul David: “Pe Domnul voi cauta, fata Ta Doamne, voi cauta” (Psalm 26:13). 

Cum poti face asta? 

Departandu-te de pacat si facand tot binele. 

Trebuie sa fii intr-o legatura vie cu Dumnezeu, sa ai inima indreptata catre El.

 Tare important este, sa nu te plangi niciodata, nimanui, sa nu dezvalui necazurile tale altora. Sa le spui doar lui Dumnezeu, Maicii Domnului si parintelui duhovnic. Nu de numele care ti l-au dat parintii sa te straduiesti, ci sa te ostenesti ca numele tau sa fie scris in Cartea Vietii.

 Sa ramai crestin ortodox, sa postesti, sa te rogi mult, sa te spovedesti si sa te impartasesti cel putin de 4 ori pe an, sa fugi de pacate si sa faci fapte bune: “Fereste-te de rau si fa binele” (Psalm 33:13). Celor mai multi oameni nu le place “Calea cea stramta”, dar nu-si dau seama ca sunt in inselare, adica, imediat ce pasesc in largime (libertinaj), se imprastie sufleteste si pier in osanda iadului. Sfintii Parinti, au vazut in stramtorare si situatii deosebit de grele, dragostea Parinteasca a lui Dumnezeu. 

Pe pamant este doar inceputul vietii, dar viata adevarata incepe dupa moarte. Pregatirea pentru viata vesnica, se face rabdand cu blandete si cu smerenie, stramtorarile, lipsurile si necazurile.

 Cuvintele “NU POT!”, sa nu le spui, fiindca, nu sunt crestinesti, ci, sa zici: “Toate le pot, dar nu singur, ci intru Domnul, Cel care ma intareste” (Filipeni 4:13). 

Si atunci, cu lacrimi sa spui: Doamne, cu judecatile pe care le stii, mantuieste-ma!

                                                                                                                      Amin si Aliluia!
                                                                                                                      Preot Ioan 🛎.

VIEȚUIM NOI OARE, DUPA VOIA LUI HRISTOS?

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

              Bucuria mea, asa spune preotul in timpul Sfintei Liturghii: “Toata viata noastra lui Hristos Dumnezeu sa o dam!” Si noi zicem impreuna cu cei de la strana: “Tie Doamne!”

Dar oare, chiar facem acest lucru?

  Iata ce zice Sfantul Parinte, Siluan Athonitul: “Cum stii daca vietuiesti dupa voia lui Dumnezeu? Iata un semn: daca te intristezi pentru un lucru oareca­re, inseamna ca nu te-ai predat pe deplin voii lui Dumne­zeu, chiar daca tie ti se pare ca vietuiesti dupa voia Lui.

 Cine vietuieste dupa voia lui Dumnezeu, acela nu se in­grijeste de nimic. Si daca are nevoie de vreun lucru, se preda pe sine in­susi si lucrul de care are nevoie lui Dumnezeu.

 Si chiar daca nu-l dobandeste, ramane la fel de linistit, ca si cum l-ar avea. Sufletul care s-a predat voii lui Dumnezeu nu se teme de nimic: nici de furtuna, nici de talhari, de nimic. Si orice i s-ar intampla, el spune: „Asa i-a placut lui Dumne­zeu." 

Sfantul Parinte, Gheorghe Calciu Dumitreasa ne-a lasat acest minunat cuvant de invatatura: ”Intr-atat S-a confundat Iisus cu noi, oamenii! Intr-atat Si-a asumat toate slabiciunile noastre si toate neputintele noastre, incat oricine sufera, Hristos sufera cu el! Oricine e bolnav, Hristos este bolnav cu el! Oricine e indurerat si plange, Hristos plange cu el!”

Si in final, intrebarea: Vietuim noi dupa voia lui Dumnezeu? 

Nimeni nu poate spune da. Si atunci cuvantul meu este SA NU DEZNADAJDUIM: pentru ca Dumnezeu si-a pus încrederea in noi rabdandu-ne si iertandu-ne zeci de ani, atunci si noi sa ne punem toata nadejdea in El, in mila Lui si ne vom mantui sufletele noastre!
                                                                                                                          Amin si Aliluia!
                                                                                                                                Preot Ioan .

IADUL DIAVOLILOR ...

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

   🙏 Bucuria mea, Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze, in toata ziua de astazi si in toate zilele acestei saptamani! Te rog sa nu uiti ca: "Rugaciunea inimii facuta cu smerenie are harul care arde pe demoni, nu pentru ca spunem exact cuvintele respective: „IISUSE, IISUSE, IARTA-MA, IISUSE!”, ci fiindca, aceasta minunata rugaciune aduce cu sine smerenie si pocainta in sufletele noastre si pentru faptul ca diavolii este plini de mandrie, acolo unde vor simti mireasma smereniei si pocaintei, fug, indeparteaza de noi. IISUSE, IISUSE, IARTA-MA, IISUSE!

Asadar, te rog sa nu uiti ca IADUL DIAVOLILOR, este RUGACIUNEA FACUTA CU SMERENIE (cu inima infranta si smerita), iar BUCURIA DIAVOLILOR, este RUGACIUNEA FACUTA CU MANDRIE sau, CU NEATENTIE (cu mintea imprastiata).

Spune te rog, cat mai des posibil, si DACA VREI, POTI: IISUSE, IISUSE, IARTA-MA, IISUSE! si atunci, Dumnezeu va fi cu tine si nimeni impotriva ta!                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                 Amin si Aliluia!

                                                                                                                            Preot Ioan

PE PĂMÂNT...

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE......

   Bucuria mea, in Sfanta Evanghelie a vindecarii slabanogului din Capernaum Iisus Hristos spune: “Putere are Fiul Omului PE PAMANT, a ierta pacatele. 

Asadar, cata vreme, omul este in viata pamanteasca, i se pot ierta pacatele in TAINA SFINTEI SPOVEDANII.

Pacatele le iarta Iisus Hristos prin preotul crestin ortodox, in Duhul Sfant. Dar, daca un crestin ortodox a murit  NEPOCAIT, NESPOVEDIT, NEIMPARTASIT, nu mai este iertare pentru el.

 De aceea spune Iisus Hristos: “PE PAMANT!” Fiecare dintre noi avem intre prieteni si chiar intre cei din casa noastra, adica, rude apropiate, foarte multi “slabanogi” in credinta. Nu-i putem aduce duminica la Sfanta Liturghie cu patul, dar ii putem duce pe pomelnic la Biserica, implinid astfel porunca “Rugati-va unii pentru altii” (Iacov 1:16) si pentru CREDINTA, DRAGOSTEA si RUGACIUNEA NOASTRA, cu judecatile cu care numai Dumnezeu le stie, ii va mantui si pe ei.

VORBA, VORBE, TACERE!

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...



Bucuria mea, cuvantul a ajuns vorba, vorba a ajuns vorbe, vorbele au ajuns cleveteala (barfa), iar cleveteala este o patima. Stiind ca, prima vama unde este oprit si cercetat sufletul, in drumul catre Dumnezeu, este cea a Clevetelii si “Iadul este pardosit cu limbile barfitorilor”, SA VORBESTI DOAR ATUNCI CAND CUVINTELE TALE SUNT MAI FRUMOASE DECAT TACEREA! De ce asa? Pentru ca se spune in popor: “VORBA MULTA SARACIA OMULUI!”. Si apoi, cine vorbeste mult, ajunge sa nu mai aiba credibilitate, autoritate, in cuvantul lui si atunci auzi pe cineva spunand: “NU DAU DOI BANI PE CUVINTELE LUI!” 

Cuvantul AUTORITATE, vine de la AUTOR, si atunci, autoritate are doar omul de cuvant, care: “TACE si FACE”, adica, vorbeste putin, dar, implineste cu faptele ceea ce zice.

 Si Lui Dumnezeu ii place daca ii invatam pe altii cele Sfinte, dar mai intai sa implinim noi cele ce propovaduim. 

Citim in Patericul egiptean, ca un frate i-a zis avvei Pimen: "Daca vad vreun lucru rau, vrei sa-l spun?". Batranul i-a zis: "Este scris: “Sa raspunzi inainte de a asculta, produci smintire si este nerusinare. Daca esti intrebat, VORBESTE, daca nu, TACI!" 

                                                                                                                 Amin si Aliluia!                                                                                                                        Preot Ioan 🛎.

.MAMA CRESTIN ORTODOXĂ

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE..

   Iubiti credinciosi, marele nostru poet, Mihai Eminescu, spunea: <<Sfanta Biserica Ortodoxa este "mama" neamului nostru>>. 
Si de fapt la nevoie de stramtorare doua nume strigam in viata: "Doamne" si "mama", exact de unde ne tragem. Fiecare mama, respira cu putere de la Dumnezeu, prin copiii ei. Unii au numit femeia "fantana vietii". 

Iata ce zice poetul Vasile Militaru, referitor la cresterea si educarea copiilor: "Pe copil sa-l tii in fraie, De vrei om la toti sa placa, Nu-l lasa orice sa spuna, Nu-l lasa orice sa faca. Nu-l lasa dupa placere, Unde vrea el sa se duca, DIN ACELASI LEMN SE SCOATE, Si ICOANA SI MACIUCA!"

Misiunea mamei crestin ortodoxe incepe cu maternitatea naturala si trebuie sa continue in maternitatea supranaturala, pentru ca din fii sai, trebuie sa faca "fii lui Dumnezeu".  Pana la varsta de 7 ani copilul trebuie sa-l duca cat mai des sa fie impartasit.

Dupa implinirea varstei de 7 ani, trebuie sa-L duca la spovedanie si impartasanie cel putin de patru ori pe an (in cele patru posturi mari), trebuie sa aiba grija sa posteasca, cel putin miercurea si vinerea, trebuie invatat si indemnat sa se roage dimineata, seara, cand se aseaza la masa si cand se scoala de la masa. Intreaga viata a unei mame este un "aposolat al iubirii".

 Nu este de ajuns ca fiul sau fiica sa ajunga ce-si doresc parintii. Viata mai are si altceva, o bogatie ascunsa, cel mai scump margaritar, CREDINTA ORTODOXA!
                                                                                                                                          Preot Ioan .

ORICE IUBIRE ... ESTE UNA RASTIGNITĂ!

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

   Bucuria mea, ori de cate ori ai probleme in viata, necazuri, suferinta, ispite, nu te plange nimanui, ci, doar lui Dumnezeu, prin parintele tau duhovnic, fiindca, celorlalti nu le pasa de tine.

 Asa ne indeamna si Sfantul Parinte Antonie cel Mare: "Nu-ti descoperi gandurile tuturor, ci numai acelora care iti pot tamadui sufletul (Lui Dumnezeu si parintelui tau duhovnic)." 

Dumnezeu, pe cine iubeste, il mustra si-l cearta, iar pe cel care-l primeste, il biciuieste, dupa cum ne-o arata si Sfantul Parinte, Efrem Filotheitul: "SA NU UITAM CA ORICE IUBIRE ESTE UNA RĂSTIGNITA.

Ea urca cu noblete pe toate treptele Golgotei si simte durerea ca Cel care a suferit pe Sfanta Cruce."

Sfantul Parinte, Teofan Zavoratul ne indeamna sa rabdam toate “fara de carteala si fara de indoiala” sa avem fata vesela in necazuri si sa-i daruim Domnului, inima noastra dar, intreaga.

 Sfantul Stefan graieste: „Cel Preainalt nu locuieste in temple facute de maini. “Ce casa imi veti zidi Mie, zice Domnul, sau ce loc pentru odihna Mea?”. 

Numai templul nezidit de mana al inimii, il poate incapea pe Dumnezeu, precum a grait Domnul „De Ma iubeste cineva, va pazi cuvantul Meu, si Tatal Meu il va iubi; si vom veni la el, si locas la el vom face” (Ioan 14:23).

Asadar, nu sta pe ganduri, ci, doar da-i Domnului inima ta, iar El va face din ea templu al Sau, numai ca este nevoie sa i-o dai pe toata."
                                                                                                              Amin si Aliluia!
                                                                                                                   Preot Ioan .

B I N E C U V A N T A R E si CUVANT de INVATATURA

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE..

   Bucuria mea, pentru cei pe care-i vei intalni in viata, si ei spun ca nu cred in Dumnezeu, tu sa le transmiti cuvantul Sfantului Parinte Siluan Athonitul: "Necredinciosului ii dau acest sfat: Sa zica:

„Doamne Dumnezeule, daca existi, lumineaza-ma si-ti voi sluji din toata inima si din tot sufletul!”. Si pentru acest gand smerit si dispozitie de a sluji lui Dumnezeu, Domnul il va lumina negresit." Iar tu sa nu te mandresti ca esti tare in credinta, fiindca, zice Sfantul Apostol Pavel: “Cine crede ca sta, sa ia aminte sa nu cada” (1 Corinteni 10:12). 

Sa fii bland, rabdator si smerit, fiindca, Sfantul Vasile cel Mare zice: "Smerenia preface jignirile in cununi pentru viata vesnica”.

   🙏 Doamne, Doamne, cauta din cer si vezi si cerceteaza lumea aceasta, pe care ai creat-o din voia ta, adu-o la cunostinta adevarului Crestin Ortodox, si cu judecatile care le stii sa-i mantuiesti pe toti oamenii din lume, iar pe cei care citesc acest mesaj, te rog, binecuvanteaza-i cu binecuvantare cereasca! Amin si Aliluia!
                                                                                                         Preot Ioan .

Credinţa în Dumnezeu

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

Credinţa în Dumnezeu

Credinţa este primul pas în viaţa duhovnicească. Credinţa este prin fire începutul virtuţilor. Credinţa o avem prin harul dumnezeiesc. Deci începutul bun este pus în noi de Dumnezeu la Botez. Credinţa fiind o raportare a omului la Dumnezeu nu se poate întări decât începând să ne gândim cât mai des la El.

 Credinţa devine în faza iubirii o contemplare a lui Dumnezeu precum şi iubirea este contemplare. 

De la starea primordială a credinţei şi până la contemplare este o cale lungă, pentru eliberarea minţii de întunecare prin patimi. Dar nu credinţa se naşte din frica de Dumnezeu, ci frica de Dumnezeu se naşte din credinţă. Ca să-ţi fie frică de Dumnezeu trebuie să crezi în El. Credinţa nu se poate dezvolta fără să treacă prin frică. Frica de Dumnezeu este opusul fricii de lume.

 Unde este Dumnezeu? Acolo unde este lăsat să intre! 

Totul atârnă de credinţa pe care o ai. Vrei să crezi, crezi. Nu vrei să crezi, nu crezi. În existenţa fiecărui om există un drum al Damascului, adică un apel de a-L urma pe Dumnezeu.

DEMNITATE si LIBERTATE ..

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

   Bucuria mea, Dumnezeu ne-a inzestrat cu demnitate si libertate, si fiindca, El respecta aceasta libertate, dupa cuvantul Sfantului Parinte, Ilie Cleopa: “Dumnezeu, nu forteaza nimanui “usa sufletului” ca sa intre.
             Ai auzit ce spune la Apocalipsa? Iata, Eu stau la usa si bat. De va auzi cineva glasul Meu si va deschide, Eu si Tatal vom veni la el si lacas vom face. Harul Duhului Sfant numai atunci vine, cand ii deschidem noi usa inimii”.
 Sfantul Parinte, Ioan de Kronstadt, spune asa: "Patimile alunga din inima pe Hristos si pe Duhul Sfant. Asadar, din rasputeri straduieste-te sa nu le ingadui in inima ta.
 Iar Sfantul Parinte Arsenie Boca, zice: "Cea mai mare libertate a omului este libertatea fata de pacat. Cel mai frumos dar pe care il putem face lui Dumnezeu este sa ne dam Lui pe noi insine, pe viata." De aceea trebuie sa ne rugam mult, fiindca, omul, in genunchi in fata lui Dumnezeu, este mult mai mare.
 Desavarsirea si iubirea vrajmasilor nostri nu sunt nici macar sfaturi evanghelice, sunt porunci. Minunate porunci, fiindca, ura vine din iad si face lumea un iad.
A incercat omul toate: bogatia, puterea, stiinta, pacatul, dar, fericit nu l-a facut nici una. Iisus Hristos ne imbie incercarea Sa, cea din urma: incercarea iubirii! Lev Tolstoi, vorbind despre Dumnezeu si om spune asa: "Atat de rar intalnim, si inca si mai rar simtim, adevarata iubire, iubirea fata de iubire, iubirea nu numai fata de toti oamenii, dar si fata de tot, de Dumnezeu." Adica, s-a racit iubirea in lume!
                                                                                                                                        Preot Ioan .

EXISTENTA SUFLETULUI..

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...



In Biblie, omul este numit de multe ori "suflet": "Iar sufletele care au intrat cu Iacob in Egipt si care au iesit din coapsele lui, au fost toate 66 de suflete, afara de femeile feciorilor sai" (Facerea 46:26). Iata ca Biblia il numeste pe om "suflet". 

De ce? 

Pentru valoarea inestimabila pe care o are sufletul fata de trup. Dar poate cineva sa-i spuna sufletului om? Nuuu, doar omul poate fi numit suflet, in timp ce sufletul nu poate fi numit om. Pentru ca sufletul are fire nevazuta, iar trupul are fire vazuta si simtita, si doar cand acestea se unesc intr-un ipostas, atunci se cheama om. 

Sufletul este REAL (adica exista), RATIONAL (adica gandeste), IMATERIAL (adica este duh), VESNIC (adica nemuritor), ca un glob de lumina, foarte frumos fiindca este din insuflarea lui Dumnezeu (Apocalipsa 2:10).

Sufletul are o existenta proprie, si din faptul ca nu se vede cum iese din trup in clipa mortii, este gresit sa spunem ca a incetat sa mai existe, fiindca nici vocea, nici mirosul, nici vantul nu se vad, ci se constata cu alte simturi. 

Dupa cum existenta lui Dumnezeu o intelegem din maretia operei sale, tot asa si existenta sufletului o intelegem din sentimentul religios, ratiune, vointa, intelepciune, virtuti, insusiri care il ridica pe om catre Dumnezeu si arata ca sufletul este nemuritor si va merge de unde a venit.

Asadar, frate drag si soro draga, "Pregateste-te sa te intalnesti cu Dumnezeul tau!" (Amos 4:12) fiindca, NU CONTEAZA DECAT UNDE PUNE DUMNEZEU SUFLETUL NOSTRU DUPA CE MURIM si de aceea: TOATA VIATA NOASTRA LUI HRISTOS DUMNEZEU SA O DAM!

                                                                                                                               Amin si Aliluia!

                                                                                                                                     Preot Ioan 🛎.

LUMÂNĂRELE...

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...[08:38, 25.6.2019] Preot Ioan Iovănel: .

Autor: Costache Ioanid

   “Pentru “panza” de iubire,
 E razboiul cel mai greu:
Diavolul tot rupe fire,
Noi le innodam mereu.

Judeca, dar fara ura,
 Si cu gandul de-a zidi,
Nu “mustra” fara masura,
 Ci cat poti si tu primi.

   Cand cei rai te trag pe sfoara,
De obida sa nu strigi,
Ei te mint, tu strangi comoara,
 Ei te-nsala, tu castigi.

 Pentru orice pata,
Du-te, la Izvorul Salvator!
 Dar cu cat o speli mai iute,
Cu-atat iese mai usor.

   Da cu grija din tezaur,
Si ia seama la ce dai,
Cui vrea scump, da-i snopi de aur
 Cui vrea ieftin, da-i un pai.

 Cum gandesti, asa cuvanta,
Spune simplu ce-ai de spus,
 Caci si ciocarlia canta,
Numai cum i-e dat de sus.

   Cand se leaga rodu-n floare,
Slava ei se ofileste,
Dragostea cea roditoare,
Ca si floarea se jertfeste.

Nu sfarseste viata-n groapa,
Nici pe cruce, nici pe ruguri,
Iarna, sub zapada alba,
 Toate crengile au muguri.

   Daca tu barfesti un frate,
 Sau in cuget l-ai hulit,
Sus in cer de-acestea toate,
 Va afla si cel barfit.

Sa fii rob, dar sa fii fiu.
 Sa fii mort, dar sa fii viu,
Sa fii print si sa nu fii,
Sa fii Sfant si sa nu stii.

   Strabatand a lumii holda,
 Auzeam un glas ce striga:
"Indurarea se acorda,
Dar iubirea se castiga.

" Mii de scoici pescarii cara,
 Ca sa afle-un margarit,
 Dar o piatra si mai rara,
E un ortodox smerit.

   Intre cei cu duh de piatra,
Tu sa nu te faci la fel,
 Cand un caine rau te latra,
Nu latra si tu la fel.

Orice om vazut de-aproape,
Zi de zi mai mic iti pare,
Doar Iisus, pe-a lumii ape,
 E mereu, mereu mai mare.

   Plang doua femei ca-n ghiare,
Taina cine le-o cunoaste?
Una sufera si moare,
Alta sufera si naste.

Noi ne laudam cu Domnul,
 Cu tot Harul Legii noi,
Insa Domnul oare poate,
 Sa se laude cu noi?

   Tot visand la multe lucruri,
 La palatul ce nu-l  ai,
Nici de el tu nu te bucuri,
Nici de casa-n care stai.

Daca noaptea te surprinde,
 Printre gropi, pe drumuri grele,
 Bine e sa ai la tine,
Cel putin, lumanarele”.

   🙏 Bucuria mea, dorindu-ne sa avem: “Cel putin lumanarele”, sa zicem ca si Sfantul Grigorie Palama: “Doamne, Dumnezeule, lumineaza intunericul din mine” Amin si Aliluia!
                                                                                                                            Preot Ioan .

Răceala în credinţă

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

                Iată cum se naşte răceala: începe prin uitare... Sunt uitate

binefacerile lui Dumnezeu Însuşi şi mântuirea întru El, primejdia de a fi

fără Dumnezeu şi pomenirea morţii se depărtează - într-un cuvânt, se

închide toată sfera duhovnicească. Acest lucru vine şi de la vrăjmaşul şi

din împrăştierea gândurilor prin fapte, griji şi multele legături cu

oamenii. Când toate acestea sunt uitate, inima se răceşte şi consimţirea ei

la cele duhovniceşti încetează... şi iată răceala, iată nesimţirea încredinţă.

Răceala este o stare jalnică şi primejdioasă. La Domnul ea stă în

rândul mijloacelor de îndrumare, de învăţare şi de îndreptare. Dar se

întâmplă să fie şi ca pedeapsă. Pricina acesteia este păcatul vădit, însă,

atunci când nu vedem păcatul, trebuie să căutăm pricina în sentimentele

şi dispoziţiile lăuntrice. Nu cumva ni s-a strecurat trufia în suflet, cum că

nu suntem noi la fel cu ceilalţi? Nu cumva avem de gând să păşim pe

calea mântuirii şi să urcăm cât mai sus numai prin mijloacele noastre?

Nu cumva ne mulţumim cu această rânduială a vieţii pe care o ducem...

şi ne-am culcat pe ideea că nu mai avem de ce să ne îngrijim? Aceste

gânduri şi altele asemenea lor duc la nepăsare, iar nepăsarea este primul

pas către răceală.

            Chiar dacă am ajunge pe trepte înalte, nici una nu este lipsită de

primejdie faţă de cădere... Iar calea către vrăjmaş o aşterne nepăsarea -

însoţirea răcelii... Să nu credem că ne vom încălzi singuri... Domnul ne

va încălzi când va veni momentul. Sarcina noastră este, însă, osteneala şi

iar osteneala. La această osteneală tainică trebuie să adăugăm rugăciune

către Domnul pentru izbăvirea de această plagă. Toate celelalte lucruri să

le lăsăm şi să păstrăm numai această rugăciune împotriva răcelii,

spunând: Doamne, izbăveşte-mă de acestă răceală. Şi să nu ne dăm pace

până când nu ne vom încălzi. Încălzirea este atingerea Domnului de

inimă, iar căldura neîncetată este sălăşluirea Domnului în inimă. Răceala

este canonul Domnului pentru noi. Răceala este aşadar urmarea directă a

înfumurării şi a mulţumirii de sine.

Cerul plin de stele

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

Dacă stelele s-ar arăta o dată la o mie de ani, am sta toată noaptea să

ne uităm la ele şi să le admirăm. Am vorbi ani în şir despre cele văzute în

acea noapte. Dar stelele apar în fiecare noapte. Suntem aşa de obişnuiţi

să le avem în jur, încât simţim că îşi pierd fascinaţia. Dar nu ar trebui să

fie aşa. Cerul este un minunat mijloc de a ne aduce aminte de măreţia lui

Dumnezeu. Ori de câte ori ne uităm la stele, în timpul nopţii, să ne

amintim că ele scriu un mesaj către noi: Dumnezeu există şi măreţia

Lui este infinită.

IN ZORI DE ZI.....

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

"IN ZORI DE ZI SI ASTAZI M-AM TREZIT!
 "Si ce? Doar te-ai trezit de-atatea ori!"
 Si totusi, cat pot fi de fericit:
Pe mine Domnul astazi m-a trezit,
 Dar altii, au sfarsit cu viata lor.

SI AZI IMI BATE INIMA FRUMOS!
"Si ce? Doar altceva, oricum, nu stie!"
 Si totusi, cat pot fi de bucuros,
 Ca inima imi bate azi frumos,
Cand altora, li-i slaba si pustie.

SI AZI AUD CUM PASARI CIRIPESC!
"Si ce? Le-auzi de fiecare data!"
Si totusi, Doamne, cum sa-Ti multumesc,
Ca pot s-aud cum pasari ciripesc,
 Cand altii, n-au s-auda niciodata.

SI ASTAZI POT VEDEA UN CER SENIN!
"Si ce? Ce ti se pare-asa feeric?"
O, minunat e-acest cadou divin,
 Sa pot vedea si azi un cer senin,
 Cand altii vad, o lume de-ntuneric.

SI AZI MA BUCUR IARASI SA TRUDESC!
"De ce? E-o noua zi din cele grele!"
Si totusi, Doamne, eu iti multumesc,
Ca doua maini m-ajuta sa muncesc,
 Cand altii nu se pot sluji de ele.

SI AZI MA BUCUR, IARASI SA ALERG!
 "De ce? E-o noua zi obositoare!"
Eu totusi mult ma bucur sa-nteleg,
 Cat sunt de fericit ca pot sa merg,
 Cand altii, nu se-ajuta de picioare.

SI AZI SUNT FERICIT, CA ESTI CU MINE,
 Ca sufletul nu mi-e nici cand pustiu!
 Iti multumesc ca pot sa fiu cu Tine,
Ca-mi dai putere sa inving suspine,
Cand altii nu Te vad si nu Te stiu".

 Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze. Te indemn sa zici din tot sufletul: SI AZI SUNT FERICIT, CA POT MERGE LA SFANTA LITURGHIE, fiindca, altii poate ar vrea dar nu mai pot. Iti multumesc Doamne, ca picioarele mele inca ma pot purta la Jertfa Ta cea Sfanta, ca urechile mele inca pot auzi, dumnezeiasca slujba, ca inca pot sa-ti dau slava cu buzele mele de tina, ca picioarele mele inca ma pot purta pe “cararea” spre Sfanta Biserica Ortodoxa, ca ochii mei inca pot vedea Catapeteasma Sfantului Altar, ca inca ma pot inchina cu mainile mele la Sfintele icoane si inca le pot saruta. SLAVA LUI DUMNEZEU PENTRU TOATE!

 Amin si Aliluia!

                                                                                                                                   Preot Ioan...

Cum ne putem reîntoarce la Hristos?

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

Este foarte important să plecăm în această călătorie de la gândul curat că Dumnezeu nu este un contabil, un tiran, un aspru judecător care pedepsește și împarte dreptatea. Dumnezeu este iubirea care topește tot întunericul lăuntric, aduce pace, bucurie și lumină, dar mai ales nu refuză nimănui nimic. Hristos invită la iubire deoarece judecata lui Dumnezeu este total diferită de judecata oamenilor.

Printr-un suspin al inimii ne putem întoarce către Doamne. Sunt oameni grăbiți și Dumnezeu intervine și îi învață să se oprească și să mai tragă aer în piept. Să vadă de unde vin și încotro se îndreaptă, să se observe, fără să se judece. Este necesar să facem loc lui Dumnezeu în viața noastră. Prin harul lui Dumnezeu suntem ceea ce suntem fiecare. Așa că este nevoie să chemăm pe Doamne în ceea ce suntem fiecare. Nu avem nevoie de haine de gală, de sărbători, de lucruri amețitoare pentru a ne întâlni cu Hristos. Să iertăm, să iubim și să mulțumim pentru orice problemă! Rușinea și critica nu schimbă pe nimeni, lumea are nevoie de dragoste.

Ieromonah Hrisostom Filipescu