BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...
Sfantul Apostol Pavel spunea contemporanilor sai ca, pe langa alte fapte bune
pe care trebuie sa le savarseasca crestinul in viata sa pamanteasca, rugaciunea
nu trebuie sa-i lipseasci si acest sfat ni-l da, zicand : Rugati-va
neincetat !
Dupa cum stim, Dumnezeu este Duh si este prezenta. Eu sunt Cel ce sunt !,
spune Dumnezeu proorocului Moise in fata Rugului aprins din Sinai. Nu este
bucurie mai mare, decat comuniunea noastra cu Dumnezeu prin rugaciune.
Ce este rugaciunea ? Stim cu totii. In Filocalia ( Culegere din scrierile
Sfintilor Parinti care arata cum se poate omul curati, lumina si desavarsi ),
aflam ca rugaciunea inseamna vorbirea mintii noastre cu Dumnezeu. Dumnezeu este
Duh, este Minnte, este Intelepciune. Deci, tot cu aceasta latura a vietii
noastre comunicam cu Dumnezeu prin rugaciune.
Cand ne rugam lui Dumnezeu, cand dialogam cu El, cand Ii spunem pasurile
noastre si Il rugam sa ne ajute in necazurile noastre, se cuvine sa lepadam din
minte toata grija cea lumeasca, asa cum se canta in biserica imnul
heruvimilor, in timpul iesirii cu Sfintele Daruri.
Sa cugetam numai la Dumnezeu. Sa nu ne rugam numai cu buzele, iar mintea. sa
fie departe de cuvintele rugaciunii." Cum puteti pretinde lui Dumnezeu sa
ia aminte la rugaciunile voastre - ne intreaba un sfant parinte, Sfantul
Ciprian al Cartaginei -, daca voi insiva nu luati aminte la rugaciunile voastre
?" Nu stiti ce spuneti ! Adeseori mintea, in timpul rugaciunii, colinda
netrebnic pe alte plaiuri ale vietii, iar rugaciunile sunt spuse numai cu
buzele : cu ochiul urmarim textul, iar mintea colinda pe alte plaiuri, in pacat
si in necuviinta !
Rugaciunea trebuie facuta cu evlavie, cu inima curata. Ea cere o anumita
pregatire, frate, si supravegherea simturilor noastre. Proorocul Moise n-a
putut sa se apropie de Rugul aprins din Sinai, decat dupa ce si-a lepadat
incaltamintea picioarelor sale. Dezleaga incaltamintea picioarelor tale,
striga din rug Dumnezeu, pentru ca locul pe care te afli este sfant !
Orice loc in care ne rugam este un loc sfant, unde Dumnezeu este de fata. De
aceea trebuie si fim si noi gata. Receptorul vietii noastre launtrice sa fie
deschis pentru aceasta convorbire a vietii noastre cu Dumnezeu. Sa ne straduim
ca, inainte de a incepe rugaciunea, sa ne pregatim, sa izgonim din inima
noastra orice gand patimas, caci inima noastra este templu al Duhului Sfant,
ne spune marele Apostol Pavel; si trebuie sa-i acordam cinstea cuvenita ca
astfel sa ascultam de Mantuitorul care ne indeamna, zicand : Iar tu, cand te
rogi, intra in camara ta, inchide usa si roaga-te Tatalui tau Care este in
ascuns - totdeauna este Dumnezeu de fata, insa este ascuns de ochii
trupesti - si-ti va rasplati tie la aratare.
Camara este inima, simturile sunt poarta. De aceea trebuie bine zavorate, caci
prin ele vine sminteala in timpul rugaciunilor noastre; prin aceasta usa, prin
aceasta poarta a vietii noastre.
Rugaciunea trebuie facuta cu staruinta. Sa nu ne descurajam cand ni se intampla
ca rugaciunea sa fie neascultata, ci sa staruim. Avem in Sfanta Evanghelie
multe exemple de staruinta in rugaciune. Sa ne aducem aminte de acea femeie
pagana, acea cananeianca din partea de nord a Tarii Sfinte, ce striga disperata
in urma Mantuitorului sa-i vindece pe fiica ei care era indracita. Iisus
Mantuitorul parca nu aude, dar pana la urma ii vindeca fiica, si inca de la
distanta.
Sa ne aducem aminte de Bartimeu, fiul lui Timeu, acel orb din Ierihon. Lumea ii
cerea sa taci, dar el, dimpotrivi, striga si mai tare. Si Iisus, Care il auzea,
i-a tamaduit orbirea lui.
Ne putem intreba, cand ne implineste Dumnezeu mai repede rugaciunile noastre ?
Si raspunsul este in mai multe chipuri : cand rugaciunea noastra este insotita
de post, de milostenie si de viata fara prihana. Milostenia si postul sunt cele
doua aripi ale rugaciunii.
Aceste trei etape bune, rugaciunea, postul si milostenia, se intrepatrund si se
ajuta intre ele pentru folosul nostru. De asemenea, rugaciunile noastre sunt
foarte repede ascultate cand luam in ajutor pe Maica Domnului si pe sfintii lui
Dumnezeu, prietenii lui Dumnezeu, si cand aceste rugaciuni sunt facute de mai
multi credinciosi impreuna.
Sfantul Apostol Petru a fost inchis de Irod in temnita cu picioarele in butuci,
iar rugaciunile neincetate facute inaintea lui Dumnezeu de multi credinciosi
pentru dansul, au fost atat de puternice, incat Dumnezeu a trimis un inger din
cer si, in chip minunat, a eliberat pe Petru din temnita.
Asadar, adeseori Dumnezeu raspunde rugaciunilor noastre. Sunt insa si cazuri,
destul de multe, cand El nu primeste rugaciunile noastre. Si pentru ce ? Pentru
ca multi, asa cum am mai spus, se roaga numai cu buzele, iar mintea lor colinda
pretutindeni, nefiind atenti la cuvintele rugaciunii. Mantuitorul nostru mustra
o astfel de rugaciune, zicand : Poporul acesta so apropie de Mine numai cu
gura; Ma cinsteste numai cu buzele, iar inima lor este departe de Mine. Si de
asemenea, Dumnezeu nu asculta rugaciunile noastre atunci cand ne rugam rau sau
cerem ceva pagubitor chiar pentru propria noastra viata fara sa ne dam seama.
Astfel, cineva pe care-l cunosc, fiind in inchisoare, cerea mereu sa fie scos
la munci, tot in inchisoare; insa la munca afara, sub cerul liber. Pentru ca
viata din inchisoare ii devenise foarte grea si insuportabila.
Cei in drept ii amanara mereu raspunsul la cererea lui, care s-a produs mai
tarziu. S-a convins insa ca Dumnezeu nu i-a lasat sa-i accepte cererea pentru
motivul urmator : multi din cei care plecasera la munca campului, la munca
silnica, sub presiunile inchisorii, au murit acolo, in inchisoare, in baraca,
la camp, sau in Delta. Iar cei mai multi, aproape toti, s-au intors bolnavi la
celulele lor din inchisoare. Asa ca Dumezeu nu-i asculta cererea atunci cand
I-o cerea el. Putea sa moara acolo. Neascultandu-i cererea, Dumnezeu i-a lungit
viata.
Prin urmare, asa se intampla cand cerem si nu primim : Dumnezeu, Care stie
precis tot cursul vietii noastre, de cand ne nastem si pana murim, stie ce ne
trebuie si ce nu ne trebuie, ce-i de folos si ce este potrivnic noua. De aceea,
Dumnezeu, stiind cu atotstiinta Lui, face asa cum este mai bine pentru viata
noastra. Chiar daca suntem pacatosi, Dumnezeu tot ne iubeste si ne vrea binele.
Sunt fel de fel de imprejurari cand Dumnezeu ne vrea binele neascultand
rugaciunile noastre cand sunt pagubitoare pentru suflet.
Ce trebuie sa cerem lui Dumnezeu in rugaciunile noastre ? Pentru ce oamenii cer
lucruri netrebnice ?
Sa-I cerem sanatate trupeasca si sufleteasca. Sa-I cerem luminarea mintii si
intelepciune, pentru a nu gresi calea catre El. Sa-I cerem bunatate sufleteasca
si smerenia inimii, caci spune Domnul : Invatati-va de la Mine ca sunt bland
si smerit cu inima si veti afla odihna sufletelor voastre. Sa-I cerem
dreapta socoteala in tot ce facem, avand convingerea ca atunci cand vom muri,
vom da seama inaintea judecatii lui Dumnezeu de felul cum ne-am trait viata pe
pamant. Sa-I cerem ravna pentru citirea Sfintei Scripturi, intelegerea lor si
implinirea poruncilor lui Dumnezeu. Sa-I cerem harul Duhului Sfant si mantuirea
sufletelor noastre.
Sa-I cerem lui Dumnezeu ceea ce este vrednic de El si cele pe care El ni le
poate da; numai El ni la poate da. Sa-i cerem ajutor ca, in toata viata
noastra, sa cautam mai intai Imparatia lui Dumnezeu si dreptatea Lui si
toate celelatte se vor adauga noua. Asta sa-I cerem lui Dumnezeu in
rugaciunile noastre.
Ce se intimpla cu cel care nu se roaga ?
Sunt multi oameni care nu se roaga. Socotesc netrebnica aceasta practica a
vietii crestinesti si omenesti.
Cel care nu se roaga este foarte usor poticnit si cade in ispita si in pacate,
neavand nici o legatura cu Dumnezeu. Cel care nu se roaga, n-are nici o putere
in lupta cu ispitele vietii. El este ca un ostas fara arma, ca o pasare fara
aripi, ca o trestie care se clatina incotro bate vantul, numai catre Dumnezeu
nu se pleaca sa-L intrebe si sa-I slujeasca. Este ca un peste pe uscat, ne
spune Sfantul Ioan Gura de Aur.
Cineva intreaba : " Daca Mantuitorul Hristos a petrecut nopti intregi in
rugaciune, noi ce trebuie sa facem ca sa ne putem mantui ?"
Sfantul Ambrozie al Mediolanului, zice : " Cel care nu se roaga zace in
imparatia materiei, nu este scris in cartea vietii din ceruri si nu are loc in
imparatia lui Dumnezeu ". La judecata lui Dumnezeu nu scapa nimeni. Li se
va spune : " Nu te cunosc pe tine ! " si e vai de cel ce va
primi acest raspuns.
Care sunt foloasele rugaciunii ?
Prin rugaciune se poate dobandi de la Dumnezeu orice ai cere, numai sa fie
vrednice de Dumnezeu rugaciunile noastre. Trebuie, insa, ca rugaciunea sa fie
facuta cu inima curata, cu staruinta si cu smerenie. Insusi Mantuitorul Hristos
ne fagaduieste acest lucru, cand zice : Toate cate veti cere intru
rugaciune, crezand, veti lua. Si iarasi : Cereti si se va da voua.
Cine se roaga din toata inima, adancind cuvintele rugaciunii, pe langa
implinirea cererii sale, va dobandi si o pace launtrica pe care nu i-o poate da
lumea, acea pace fagaduita de Iisus Hristos Mantuitorul, cand a spus : Pacea
Mea dau voua, nu precum da lumea va dau Eu (Ioan 4, 27). Si simtim atunci o
siguranta, ca nu suntem singuri pe lume, numai cu oamenii, si cu noi este
Dumnezeul parintilor nostri, care ne ocroteste si ne apara in viata noastra
pamanteasca.
Se intampla uneori ca Dumnezeu nu implineste numaidecat si indata rugaciunile
noastre. Cum am mai spus, Sfanta Monica, mama Fericitului Augustin, 18 ani s-a
rugat lui Dumnezeu sa intoarca pe fiul sau, Augustin, la Dumnezeu. Staruinta ei
in rugaciune I-a placut lui Dumnezeu. Si El i-a implinit-o cu adevarat,
intorcand pe fiul ei la credinta dar nu oricum, ci inzestrat cu toate
frumusetile harului care impodobeau sfanta lui viata.
Iar pentru ca nu stim daca toate rugaciunile noastre ne sunt de folos,
totaeauna este bine sa incheiem rugaciunea noastra cu aceste cuvinte : "
Doamne, Care stii toate, ajuta-ne ca rugaciunea pe care o fac inaintea Ta, sa
se implineasca dupa voia Ta cea sfanta ! Doamne, faca-se Voia Ta in viata mea
!"