BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...
Motto:
Cine la cine este slugă: câinele la om, sau omul la
câine???
Preot Ioan
Unul dintre animalele care însoţesc pe om în tot cursul vieţii lui
pământeşti este câinele. Şi chiar este dintre necuvântătoare cel mai
fidel prieten al omului, de unde şi zicala „credincios ca un câine“,
ataşamentul lui faţă de stăpân mergând, după cum se cunosc
numeroase cazuri, până la jertfa supremă. Chiar trebuie să mulţumim
din suflet lui Dumnezeu pentru că ne-a dăruit la facerea lumii şi acest
animal iubit de toată lumea, numai că El, Dumnezeu, a lăsat câinele să
trăiască precum un câine, adică într-un coteţ pe un strat de paie, cât
mai aproape de casa omului, dar în nici un caz în casa omului. De
aceea, în înţelepciunea Lui, Dumnezeu i-a şi pus blană de păr pentru a
putea rezista la temperaturi foarte scăzute. Dacă ne întoarcem în copilărie, în primii ani de şcoală, ne
amintim cum învăţam la zoologie: „Câinele este un animal domestic,
care trăieşte PE LÂNGĂ CASA OMULUI“ şi NU ÎN CASA
OMULUI. Şi este foarte normal să fie aşa,
deoarece câinii sunt purtători de microbi. După cele
mai recente statistici, ei pot transmite microbii a 40
de boli care sunt şi contagioase.
Câinii sunt deci
purtătorii unor microbi care generează boli foarte
grave, dintre cele mai frecvente sunt parazitozele
intestinale (viermi intestinali) şi chisturile hidatice
care se localizează în plămâni şi în ficat. Aceste
chisturi hidatice odată formate în corp, necesită
intervenţie operatorie de mare fineţe, existând riscul ca la operaţie, prin ruperea chistului, să se împrăştie lichidul în abdomen, ceea ce
generează în continuare un număr mai mare de chisturi de care nu poţi
scăpa toată viaţa. Blana câinelui este un loc ideal pentru înmulţirea
puricilor... Şi apoi vezi fete tinere pupându-se
cu ei în bot (vezi imaginea din dreapta).
Pisicile şi câinii crescuţi în casă, chiar
dacă sunt sub supraveghere medicală şi bine
îngrijiţi pot avea ascarizi. Aceşti paraziţi,
determină modificări ale elementelor
sanguine şi anume: creşterea eozinofiliei la 80-90% (normalul fiind
între 2-4%), precum şi hepotosplenomegalia, adică creşterea în volum
a splinei şi ficatului.
Ascarizii se închistează în creier şi inimă, dând
simptomatologia unor tumori la acest nivel, ceea ce duce la moartea
celor care locuiesc împreună cu aceste animale în casă. Aceste boli
poartă numele ştiinţific de toxocaloze. De asemenea, fire de păr care
rezultă în perioada de năpârlire a câinilor şi pisicilor pot ajunge în
căile respiratorii inferioare sau plămâni, producând reacţii alergice sub
forma astmului bronşic cu consecinţe grave asupra aparatului
respirator. Ori Sfântul Nicodim Aghioritul în lucrarea sa „Paza celor
cinci simţuri“, la pagina 147, ne îndeamnă insistent să nu creştem
câini în casă.
Un alt Sfânt tot din Muntele Athos, Sfântul Siluan, ne învaţă
să ne uităm la câine ca la pământ.
De aceea putem spune cu fermitate, că acum, în această epocă
aşa-zis modernă, câinele a devenit un IDOL. Da, chiar un idol, pentru
că oamenii, în loc să-şi reverse iubirea asupra semenilor, asupra
fraţilor, părinţilor, copiilor îşi revarsă toată iubirea asupra unui câine.
Şi atunci, desigur calcă cea mai mare poruncă a lui Dumnezeu:
IUBIREA - „Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi !“. Deci, se vede
clar că Dumnezeu n-a poruncit: „Iubeşte-ţi câinele ca pe tine
însuţi!“. Greşind în acest fel, iubind câinele mai mult decât pe om,
cădem din măreţia şi cinstea pe care ne-a dăruit-o Dumnezeu, aşa cum
zice psalmistul: „ŞI OMUL ÎN CINSTE FIIND, N-A PRICEPUT;
ALĂTURATU-S-A DOBITOACELOR FĂRĂ DE MINTE ŞI S-A
ASEMĂNAT LOR“ (Psalm 48:12). Mai calcă şi ceea ce ne
porunceşte Dumnezeu la Facerea 1:28 „Creşteţi şi vă înmulţiţi !“,
nu a zis „Creşteţi şi înmulţiţi câinii !“.
Dacă veţi fi puţin atenţi, veţi vedea cum duminica, fete tinere şi
oameni serioşi, uitând că sunt creaţia mâinilor lui Dumnezeu, uitând
să intre în Sfintele Biserici, preferă să-şi plimbe idolii (câinii) pe unde
pot, în loc să participe la Sfânta Liturghie. DECI, STAU CU FAŢA
LA CÂINE ŞI CU SPATELE LA DUMNEZEU... Dumnezeu să-i
ierte!!! Personal sunt sigur că aceşti oameni nu cunosc nici scopul
vieţii noastre creştineşti - MÂNTUIREA, şi nici ceea ce se întâmplă
în Biserică în timpul Sfintei Liturghii - JERTFA CEA FĂRĂ DE
SÂNGE A DOMNULUI NOSTRU HRISTOS, Care se jertfeşte în
fiecare duminică, pe fiecare Sfântă Masă, în fiecare Biserică,
pentru ca Dumnezeu -Tatăl să ne mai rabde pe pământ...
Şi iată o întâmplare autentică din 1997 în Bucureşti, aproape
de staţia Lujerului, în Drumul Taberei. Am mers să-mi cumpăr o
ciocolată de la un privatizat. Când am privit mai cu atenţie am
observat că avea trei părţi din produse pentru câini şi numai o parte
din produse pentru oameni. Şi atunci l-am întrebat pe patron:
„După cum văd, dumneavoastră
aveţi mai multe produse pentru
câini decât pentru oameni!“ şi el
mi-a răspuns: „Păi, bineînţeles, că
noi câini trebuie să creştem şi nu
oameni!“ Iar eu i-am spus:
„Extraordinar, păi cum aşa?“. Iar
el mi-a zis: „Dacă creştem
copii,
când se fac mari ne bat, ne dau în
cap!“ Iar eu i-am spus: „Sigur că ne bat, dacă din „florile“ pe
care ni le-a dat Dumnezeu facem „buruieni“, dacă nu-i
creştem în dragoste şi în frică de Dumnezeu, dacă din copiii
noştri nu facem şi copii ai lui Dumnezeu, dreptcredincioşi -
creştini-ortodocşi.
Şi atunci el, foarte supărat, mi-a spus: „Am săţi
demonstrez că eu am dreptate! Uite, spre exemplu, dacă
dumneata dormi cu copilul în pat, noaptea, şi vin hoţii, cine te
scoală din somn, câinele sau copilul?“ La care eu am răspuns:
„Câinele, că doar n-o să latre copilul!“. Şi el mi-a spus: „Vezi,
rezultă că noi trebuie să creştem câini . Apoi, ai cumpărat de la
mine o ciocolată de 3000 de lei şi mai mult m-ai deranjat, pe
când proprietarii de câini cumpără de sute de mii de lei pe zi“.
S-a văzut clar că acesta era un „om al banului“, şi nu era „omul
lui Dumnezeu“.
Dacă avem un bănuţ în plus în aceste vremuri grele, să nu-i
cheltuim coafând câinii, cumpărându-le broşe
pentru păr, costumaşe, conserve şi zgărzi, ci mai
bine să cumpărăm ceva celor sărmani, celor de
la azilul de bătrâni, la leagănul de copii orfani şi
NE VOM FACE COMOARĂ ÎN CER. Oare
câinele ne va da o cană de apă, fiind bolnavi
la bătrâneţe?
Oare câinele ne va face
parastas, ne va aprinde o lumânare la
Biserică? CATEGORIC NU!!!
Cum să găsească milă la judecata
lui Dumnezeu, cei care dau mai
mulţi bani pentru câini decât pentru
sărmani? Cum să găsească milă cei ce alintă
animalele, dar pe săraci nu-i bagă în seamă?
Astfel de oameni, au sufletele moarte chiar
dacă nu-şi dau seama. Dacă preţuiesc mai
mult câinii decât pe oameni vor regreta
amarnic această alegere, dar atunci va fi
prea târziu!
În concluzie, să avem în permanenţă gândul la cuvintele
Mântuitorului: „Ce-i va folosi omului, dacă
va câştiga lumea întreagă, iar sufletul său
îl va pierde?“ (Matei 16:26).
Să ne rugăm
dimineaţa, să ne rugăm seara, să mergem
după datoria cea sfântă în fiecare Duminică
la Biserică, să postim cel puţin miercurea şi
vinerea şi cel mai important, să ne spovedim
şi să ne împărtăşim cel puţin în cele patru posturi mari: Paşti, Sfinţi
Apostoli Petru şi Pavel, Sfânta Maria şi Crăciun.
Să ne aducem aminte de prima predică a
Mântuitorului nostru, Iisus Hristos:
„POCĂIŢI-VĂ, CĂ S-A APROPIAT ÎMPĂRĂŢIA
CERURILOR!“ (Matei I4:17).
Câini buni, câini răi, câini ...
Câinii de pe glob sunt numeroşi, de rase diferite,
frumoşi sau urâţi, buni sau răi, folositori sau nu
omului, câini de circ etc.. Sunt între ei câini
antrenaţi să prindă infractori, să ajute la salvarea oamenilor din incendii sau de la înec, să fie călăuză
orbilor, să depisteze drogurile, să îndeplinească
diferite misiuni. Primesc răsplată după merit. Dar ei
rămân tot câini.
Oare câinii (animalele) au suflete?
Animalele nu au suflet ci doar viaţă, au numai ceea ce Sfinţii Părinţi
au numit putere pasivă. Ele se călăuzesc
doar după instincte, pe când omul are
puteri sufleteşti care îl fac să fie o
persoană, un ipostas al unei conştiinţe de
sine stătătoare (putere duhovnicească,
putere contemplativă, putere raţională),
care lipsesc oricărui animal. La Creaţie
când a făcut Dumnezeu vieţuitoarele de pe pământ, doar a zis şi s-au
făcut: „Apoi a zis Dumnezeu : Să scoată pământul fiinţe vii, după
felul lor:animale, târâtoare şi fiare sălbatice după felul lor. Şi a
fost aşa“ (Facerea 1:24). Iar când l-a făcut pe om l-a înzestrat cu
suflet nemuritor: „Şi a zis Dumnezeu:«Să facem om după chipul şi
asemănarea Noastră“ (Facerea 1:26). Aşadar, ceea ce îl deosebeşte
pe om de animal, este calitatea de a-şi însuşi o învăţătură concretă şi
corectă despre Dumnezeu, pe care să o transmită şi altora. Omul are
sădită în fiinţa sa nevoia de a răspândi ştiinţa despre Dumnezeu,
exprimată în Psalmul 50: „Învăţa-voi pe cei fărădelege căile tale, şi
cei necredincioşi la Tine se vor întoarce“.
Sfântul Siluan subliniază că în toată viaţa Sa pământească,
conform Sfintelor Evanghelii, Mântuitorul nu şi-a oprit niciodată
atenţia asupra animalelor, deşi iubea toată creaţia. Şi cere ca toată
dragostea noastră să fie orientată spre oameni, căci doar în ei
găsim chipul lui Dumnezeu.
Unii Sfinţi au arătat grijă faţă de unele animale
în pustia unde se rugau
Este adevărat că în Vieţile Sfinţilor sunt exemple în care ni se
descrie pe larg îngrijirea pe care au acordat-o unii Sfinţi când
animalele erau rănite sau flămânde dar acest lucru nu poate fi un
contraargument pentru cele de mai sus. Aici este vorba despre
restaurarea firii şi împăcarea omului cu creaţia.
Dumnezeu ar fi putut avea grijă de acele animale şi ar fi trăit şi
ele chiar de nu era prezent în pustie acel părinte înduhovnicit. Nici
exemplul Sfinţilor recunoscuţi ca ocrotitori ai animalelor domestice
(Sfântul Modest, Sfântul Trifon şi alţii) nu se referă la cazul nostru,
căci ei, prin rugăciunile lor s-au făcut şi se fac folositori oamenilor
crescători de animale, asigurându-le sănătatea şi fertilitatea animalelor
de pe urma cărora trăiesc.
Câinii morţii
(Ziarul Libertatea, 5 august, 2004)
Copii mutilaţi sau chiar ucişi de fiare
dezlănţuite, adulţi atacaţi în propriile curţi ori
în timp ce se plimbă pe stradă. Din ce în ce
mai mulţi câini de companie, fie de rasă, fie
maidanezi, îşi atacă din
senin stăpânii.
Cazurile s-au înmulţit, şi iată numai câteva
exemple:
SFÂŞIATĂ DE O HAITĂ DE CÂINI
O femeie şi un bărbat din Moineşti au ajuns la spital rupţi de
câinii campioni ai unui locuitor. Maria Gherasim, de 59 de ani, a fost
atacată în grădina propriei case. Medicii spun că a scăpat cu viaţă ca
prin minune. Alexandru Catană a fost atacat când trecea pe stradă, pe
lângă un gard în spatele căruia se aflau câinii. Stăpânul câinilor se
consideră nevinovat pentru că are semn de proprietate şi de câine rău,
câinii fiind vaccinaţi şi înregistraţi la Poliţie.
UN BĂRBAT A RĂMAS FĂRĂ O URECHE
Miron Pavel, din comuna băcăuană Helegiu, a ajuns la Spitalul
Judeţean de Urgenţă Bacău cu urechea ruptă, după ce a fost muşcat de
câinele său, în timp ce încerca să îşi salveze copilul de animalul care îl
atacase. Bărbatul a suferit o intervenţie chirurgicală operatorie.
COPIL DE TREI ANI ÎN STARE GRAVĂ
Un copil de trei ani din Oradea a ajuns în stare gravă la spital,
fiind operat de urgenţă, după ce a
fost muşcat de câinele familiei.
Copilul se juca în curte chiar
lângă câine. La un moment dat,
câinele l-a
atacat pe micuţ şi l-a
muşcat de faţă şi de cap. Părinţii,
disperaţi, l-au urcat imediat pe
copil în maşină şi l-au dus de
urgenţă la Spitalul Clinic de Copii din Oradea, unde a fost operat.
Băieţelul are plăgi ale scalpului şi feţei pe o lungime de 20 de cm.
Medicii au declarat că în prezent starea micuţului este stabilă.
COLONEL ATACAT DE UN CIOBĂNESC MIORITIC
Un colonel a fost atacat de propriul său câine, un ciobănesc
mioritic. Bărbatul se afla în week-end, la casa sa de vacanţă, când,
spre surprinderea sa, câinele său nu l-a mai recunoscut şi s-a repezit
asupra sa, sfâşiindu-i mâinile.
BĂIEŢEL MUŞCAT DE CÂINELE CIOBĂNESC AL
FAMILIEI SALE
Un copil de zece ani a fost internat la Spitalul de Urgenţă Sfântul
Ioan cel Nou din Suceava, după ce a fost muşcat de câinele ciobănesc
al familiei sale.
Din senin, animalul s-a enervat şi s-a repezit asupra copilului. Din
fericire, rănile n-au fost prea grave şi au necesitat doar două zile de
spitalizare.
CÂINII COMUNITARI FAC VICTIME LA BRAŞOV
De la începutul acestei luni, în judeţul Braşov au fost muşcate de
câini 145 de persoane. Numărul celor care au de-a face cu patrupedele,
rămâne în continuare foarte ridicat.
Asistenta-şefă, R. Silvia, de la Spitalul
de Boli infecţioase Braşov, ne-a spus
că, din fericire, nu a fost semnalat nici
un caz de turbare şi că nici unul
dintre
pacienţi nu a avut probleme deosebite.
Cu toate acestea, braşovenii ajung
în număr tot mai mare la spital, dovadă fiind cele peste 1200 de
persoane care au fost muşcate de câini şi asta numai de la începutul
acestui an. Este important de semnalat faptul că cei mai agresivi sunt
câinii comunitari care reuşesc să facă victime din ce în ce mai multe
(Săptămâna, 24 iulie 2004).
Maidanezi de 1.000.000 de lei
De acum încolo, dacă doriţi un câine maidanez, va trebui să băgaţi
mâna în buzunar. Iubitorii de animale vor fi nevoiţi să plătească, de
acum înainte de cinci ori mai mult pentru a lua acasă un câine al
străzii (De ce să dăm 1.000.000 de lei pe un câine când nu ne ajung
banii să plătim întreţinerea, telefonul, medicamentele.. şi apoi sunt
maidanele pline de câini fără stăpân... am putea lua oricând unul
gratuit).
Consiliul General al Municipiului Bucureşti a aprobat, printr-o
hotărâre, majorarea taxei pentru încredinţarea câinilor ceruţi prin
adopţie. (Decât să adopte un câine, mai bine ar adopta un copil)
(Ziarul Dracula nr.35 / 8-14 septembrie 2004, pag. 4).
Brutărie pentru câini
O brutărie din oraşul brazilian Sao Paolo, produce prăjituri, brioşe
şi fursecuri pentru căţei.. „Panatteria di Canni“, adică Brutăria
câinilor a dat lovitura în ceea ce-i priveşte pe stăpânii iubitelor
patrupede, ea comercializând nu mai puţin de 8.000 de astfel de
9
delicatese. Toate reţetele, realizate cu ajutorul ciocolatei şi mierii de
albine, nu conţin sare zahăr şi făină albă, este fiind aprobate de
medicii veterinari. Proprietarul Angelo Carrota Neto a declarat
cotidianului Estado de Sao Paolo: „Produsele pot fi consumate şi de
oameni. De fapt, unii clienţi şi-ar împărţi bucuros mâncarea cu
câinii lor“ (Ziarul Libertatea, Marţi 24.08.2004, pag.16). (Câţi copii
nu s-or culca nemâncaţi iar câinii au la dispoziţie prăjituri, brioşe şi
fursecuri în mii de variante).
Mâncare pentru câini
Sunt fabrici profilate pe produse pentru animale. Fac mâncare
sofisticată, produse variate, lansează oferte
foarte atrăgătoare, fac reclame costisitoare.
Preparatele concurează ca gust şi aspect cu
cele făcute pentru oameni. Sunt scumpe şi
frumos ambalate. Sunt şi magazine sau raioane
specializate în vânzarea acestor produse. (În
imaginea din dreapta puteţi vedea că există şi BERE PENTRU CÂINI...)
Oare nu este o
sfidare la adresa celor foarte săraci care sunt şi foarte mulţi???
Chiar există o şcoală de dans pentru câini
Da, există! În Austin (Texas), s-a lansat o nouă modă: şcoala de
dans pentru câini. În timpul primei lecţii de dans, antrenoarea Carolyn
Scott chiar şi-a pierdut vocea. Ea şi partenerul ei
canin Rookie au devenit, însă, în scurt timp,
maeştri ai „baletului“:
„Eu îmi adaptez
mişcările în funcţie de comportamentul
câinelui. Observ expresia feţei, felul în care dă
din coadă, cât de sus îşi ridică picioarele şi
încerc să armonizez toate acestea cu stilul de
muzică pe care îl ascultăm“.
Cei interesaţi trebuie să ştie că o lecţie de
dans durează 30 de minute şi costă 75 de dolari,
10
adică aproximativ 3.000.000 lei, deci jumatate din salariul pe o lună!
(Revista Dog News).
Vopsea verde pentru câine
O britanică excentrică a stârnit senzaţie când a ieşit cu câinele ei
la plimbare, pe străzile din Londra. Animalul, un
Poodle botezat Charlton, e verde din cap până în
picioare. Stăpâna lui, spune că a folosit o vopsea
vegetală, care se duce prin spălare, în cel mult
şase săptămâni (Libertatea, 3.02.2004).
(Credeam că numai unii bărbaţi îşi vopsesc
părul din cap, feminizându-se, dar, iată că şi câinii se vopsesc... se
mai relatează şi faptul că este botezat. Nădăjduim că nu l-a botezat
în Biserică, fiindcă acolo se botează numai oamenii căci numai ei
au chipul şi asemănarea lui Dumnezeu).
Cu ce ne-am putea ocupa timpul liber
Iată privind imaginea din partea stângă, văzând acest câine coafat,
am putea să ne dăm seama cum îi amăgeşte
vrăjmaşul diavol pe unii oameni. Dumnezeu ne-a
spus:
„Privegeaţi dar în toată vremea rugânduvă,
ca să vă întăriţi, să scăpaţi de toate aceasta
care au să vină şi să staţi înaintea Fiului Omului“
(Luca 21:36).
Scutece pentru căţei
Un inventator canadian a scos pe piaţă nişte scutece speciale
pentru câini, care reţin excrementele acestora, astfel
încât stăpânii lor să nu mai fie nevoiţi să se aplece şi
să colecteze în punguţe de
plastic murdăria lăsată de
animal de fiecare dată când este scos la plimbare. Paul
Lefevre, a conceput două modele diferite, pentru
femele şi masculi, precum şi un model de absorbante
pentru căţelele în călduri. Canadianul pretinde că
11
scutecele fac parte dintr-o ţinută completă pentru câini care include şi
un fel de poşetuţă în care pot fi transportate jucăriile şi mâncarea sau
telefonul mobil al stăpânului.
(Evenimentul Zilei, luni, 13 septembrie,
2004,pag. 28).
Măşti de oxigen pentru câinii de companie
Echipele de pompieri din Florida au în dotare măşti de oxigen
pentru câini, pisici şi hamsteri. Unitatea de pompieri a folosit chiar
donaţii publice pentru a-şi dota echipajele cu cinci seturi de măşti de
oxigen, speciale pentru animalele de companie. Terry Schenk,
comandantul unităţii, a povestit ziarului „Orlando Sentinel“ că ideea
i-a venit după ce a urmărit la televizor o ştire referitoare la resuscitarea
unui câine prins într-un incendiu. (Revista Dog News). (Unde mai
punem că există pături speciale, piscine şi chiar şi camere mobilate
special pentru câini).
Aparat de tradus limba câinilor
O femeie din Bangkok, capitala Tailandei, stă la „taclale“ cu
căţelul ei „Bouy“, în vârstă de opt ani. Spune că
înţelege mai uşor sentimentele câinilor graţie unui
aparat, ce se numeşte „Bowling-ul“, care traduce pe
un mic monitor lătratul şi mârâitul câinelui.
Inventatorul dispozitivului susţine că „Bowlingual“
distinge între şase stări de spirit ale câinilor:
bucurie, tristeţe, frustrare, furie, dorinţă şi durere.
Mai mult aparatul poate fi programat să traducă
lătratul în funcţie de rasă (Libertatea, vineri,
30.07.2004, pag1).
Animale la psihiatru?
Clinica veterinară din Bad Schmiedeberg (Germania) este unică
în Europa fiindcă se ocupă de moralul necuvântătoarelor maltratate.
Zeci de animale maltratate, înfometate sau bătute de stăpânii lor îşi
revin aici, NU ATÂT FIZIC, CÂT MAI ALES PSIHIC.
La jumătatea
12
anului 2004, erau internaţi aici 92 de pacienţi: 50 de pisici, şase câini,
un ponei, un măgar, o iguană, 17 broaşte ţestoase şi 16
papagali. Psihologul Frank Emmrich, proprietarul
clinicii spune că are o mare bucurie în a vindeca psihic
aceste animale. (Libertatea, marţi 29 iunie, 2004).
(Câinii ca şi celelalte animale în general au creier, au
instincte, dar nu au raţiune şi atunci cum îi poate
vindeca psihic aceste medic din moment ce nu poate
grăi cu ei?).
Cimitir pentru animale
Cimitirul „Eternitatea“ dispune de o capelă proprie pentru
ceremoniile religioase şi de spaţii preferenţiale pentru personalităţi.
Înteresant este că pe viitor, O. Z. vrea
să - şi materializeze o nouă idee de afaceri cu
locuri de veci, UN CIMITIR PENTRU
ANIMALE. (Libertatea 9 iulie,20004).
Curtea supremă va hotărî dacă
i se va tăia sau nu coada câinelui
Judecătorii Curţii Supreme de Justiţie a statului New York au de
rezolvat o problemă extrem de arzătoare.
Aceştia trebuie să stabilească exact care trebuie
să fie lungimea cozii unui câine
aparţinând rasei
cocker spaniol. Incredibilul dosat a fost înaintat
spre judecare de către John Hammer, un
pasionat chinolog din selectul cartier newyorkez
Manhattan. Respectivul contribuabil american este indignat de
faptul că i s-a cerut să taie coada câinelui său, cocker spaniol pentru a
se încadra în rigorile unui concurs de frumuseţe canină la care îl
înscrisese pe iubitul său patruped. Acum va rămâne la latitudinea
Curţii Supreme dacă Hammer va tăia sau nu coada câinelui, aşa cum i13
au cerut două prestigioase societăţi canine din New York
(Revista Pop
Corn nr.1, 2004).
Gigi subiect de partaj la divorţ
În urmă cu 10 ani, cazurile în care cuplurile aflate în proces de
divorţ se luptau pentru partajul animalelor de companie erau de-a
dreptul ridicole. Astăzi, aranjamentele de costodie
dintre
proprietarii de câini sau de pisici sunt mai
des întâlnite şi mai uşor de soluţionat. Cu toate
acestea, în aria bătăliilor pentru custodie, unii
judecători au recunoscut faptul că pentru mulţi
dintre cei peste 160.000.000.de proprietari de câini
şi pisici, aceste animale sunt mult mai importante
decât partajul propriu-zis al unor bunuri materiale. Este şi cazul lui
Gigi, un câine din San Diego
(imaginea din dreapta), care, în 2003, a
captat atenţia întregii naţiuni americane fiindcă proprietarii lui fiind în
divorţ, au cheltuit peste 150.000 de dolari pe taxe şi avocaţi (
Revista
Dog News).
(Aceşti oameni nu mai sunt liberi, ci robi ai acelei
patimi, fiindcă suferă mai mult pentru pierderea câinelui decât
pentru celelalte bunuri materiale, poate şi copii. Este într-adevăr
jalnică o asemenea stare pentru om).
Cursuri de yoga pentru câini?
Câinii de companie suferă, ca şi stăpânii lor, de efectele stresante
ale vieţii urbane. Ideea că animalele au nevoie de nişte şedinţe yoga ia
încântat pe americani. În multe localităţi din
California şi Florida câinii participă alături de
stăpânii lor la ore speciale de relaxare. Astfel,
întinse pe covoraşe, patrupedele învaţă să facă
figuri adaptate de yoga, care-i ajută să scape de
stres. (Ziarul Libertatea 4.09.2004. pag. 11).
(În popor se spune cam aşa: „Ţara arde în foc, iar
noi...mergem la şedinţe yoga“... şi mai luăm şi
câinii cu noi.
Câinii aceia suferă sau nu suferă de stres, dar stăpânii
lor cu siguranţă suferă de necredinţă şi idolatrie).
Iubiţi credincioşi,
Această cateheză nu se vrea nicidecum o pledoarie împotriva
îngrijirii animalelor, respectiv a câinilor, pentru că şi eu din copilărie
am ocrotit animalele. În lipsa comunicării verbale cu ele rămâne ca
iubirea să ia forma milei, şi aceasta din trei motive.
● În primul rând, milă, pentru că nevinovate fiind, animalele
suferă şi ele stricăciunea întregii creaţii ca urmare a păcatului săvârşit
de Adam.
● În al doilea rând, milă, pentru că omul căzut, stricându-şi relaţia
cu întreaga creaţie, se poartă uneori cu animalele cum nu s-ar cuveni .
● În al treilea rând, milă, pentru că omul sărac şi de-ar vrea să se
poarte cum s-ar cuveni cu ele, le face pe bietele animale părtaşe la
sărăcia lui. Despre Sfântului Siluan Athonitul nu se poate spune că
nu iubea creaţia lui Dumnezeu din moment ce se întrista pentru
ruperea fără motiv a florilor şi iată ce ne-a spus: „Nu trebuie nici să
vorbim cu animalele, căci ne coborâm astfel la treapta lor de
necuvântătoare“. Şi atunci apare o întrebare:
Cum se cuvine şi cum
nu se cuvine a ne purta cu animalele?
Cu câinele ca şi cu celelalte
vieţuitoare trebuie să ne purtăm cu respectul
cuvenit, ştiind că ele sunt o parte a creaţiei şi ca
atare trebuie să preţuim darul lui Dumnezeu.
Să preţuim creaţia lui Dumnezeu, dar să nu fie
ceea ce spunea un Părinte de la mănăstirea
Rohia, şi anume că multe femei au avortat toţi
copiii pe care i-a dat Dumnezeu în tinereţe, iar
acum la bătrâneţe, neavând asupra cui să-şi
reverse iubirea şi-o revarsă asupra unui câine.
Dar există şi oameni care cresc animale ca
hobby (cum se spune în termeni moderni). În
limbaj modern aşa ceva se numeşte patimă. Şi care este partea rea în
această patimă?
► În această patimă avem de-a face cu o agresiune, adică cu
privarea de libertate (închiderea unui câine ciobănesc mioritic,
rotwailer, pitbul într-un aprtament de bloc, de multe ori chiar într-o
garsonieră).
► Este patimă şi pentru că în loc să-l slujească câinele pe om,
s-au inversat lucrurile şi-l slujeşte omul pe câine. Acesta este un lucru trist, de aceea se şi spune: „Cine la cine este slugă: Câinele la
om sau omul la câine?“. Adică se poate spune chiar că este ridicol,
caraghios să vezi domni sau doamne, altfel de respectat făcând
corvoada de a scoate legat în lesă sau chiar purtat în braţe un câine
pentru a-şi face nevoile sau programul de mişcare.
► Este patimă mai ales pentru că sunt pervertite
sentimentele, Avem de-a face chiar cu o perversiune. Iubirea pe care
omul trebuie, conform poruncii (Să-ţi iubeşti aproapele tău ca pe tine
însuţi), să o îndrepte către aproapele, care îi este un semen, este
îndreptată către altceva pentru care nu i s-a făgăduit răsplată, fiind în
afara poruncii. Stăpâna unui câine mi-a spus în modul cel mai
categoric că dacă ar fi pusă să aleagă între a omorî un câine sau un
om, fără nici un fel de reţineri ar omorî omul. Aici este înşelarea
diavolească! Nu trebuie omorât niciunul, dar diferenţa de importanţă
dintre om şi animale ne-a spus-o chiar Mântuitorul: „Cu cât se
deosebeşte omul de oaie“ (eventual de câine)“ (Matei 12:12). Este
adevărat că în viaţă oamenii au multe necazuri şi ar dori pe lângă
acestea să mai aibă şi câte o mică bucurie. De aceea îndemn pe cei ce
vor să aibă mari bucurii şi mângâieri sufleteşti să citească zilnic măcar
unul dintre acestea: primul sau al doilea Paraclis al Maicii Domnului,
Canonul de pocăinţă către Domnul nostru Iisus Hristos, Canonul de
pocăinţă către îngerul păzitor, Canonul de pocăinţă către puterile
cereşti, un acatist (către
Mântuitorul, Maica Domnului sau oricare
dintre Sfinţi). Multă mângâiere sufletească, pace,
bucurie şi nădejde primim de la Dumnezeu citind
din Psaltire macăr câte un psalm în fiecare zi. Iată,
ca un exemplu, minunatul Psalm 69:
«Dumnezeule, spre ajutorul meu ia
aminte! Doamne, să-mi ajuţi mie, grăbeşte-te! Să
se înfrunte cei ce caută sufletul meu; să se
întoarcă înapoi şi să se ruşineze cei ce-mi voiesc
mie rele. Întoarcă-se îndată ruşinaţi cei ce-mi
grăiesc mie: „Bine, bine!“. Să se bucure şi să se
veselească de Tine toţi cei ce Te caută pe Tine, Dumnezeule, şi să
zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: „Slăvit să fie Domnul!“
Iar eu sunt sărac şi sărman, Dumnezeule, ajută-mă! Ajutorul şi
Izbăvitorul meu eşti Tu: Doamne, nu zăbovi! » Amin!