BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...
CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI
DESPRE CINSTIREA SFINŢILOR
Motto: „Minunat este Dumnezeu întru Sfinţii Lui, Dumnezeul lui
Israel“ (Psalm 67:36). „ Prin Sfinţii care sunt pe pământul Lui
minunată a făcut Domnul toată voia întru ei“ (Psalm 15:3).
Preot Ioan
Iubiţi credincioşi,
Când spunem sfânt ne gândim la un om închinat lui Dumnezeu, un
om care îşi însuşeşte sau deprinde starea de sfinţenie şi care atinge
sfinţenia sau care este sfinţit. De la natură nimeni şi nimic nu este sfânt.
Numai Dumnezeu singur este prin fire sfânt şi El împărtăşeşte sfinţenia
Sa celor credincioşi şi chiar lucrurilor şi locurilor. Termenul de sfânt se
foloseşte deopotrivă pentru fiinţe spirituale, persoane umane, locuri,
lucrări sau obiective etc.. Sfântul Antonie cel Mare spune: „Sfânt se
numeşte omul curăţit de patimi şi de păcate“.
Sfinţi sunt şi îngerii buni care, deşi fiinţe spirituale, nu au sfinţenia
de la ei înşişi, ci de la Dumnezeu. Ei se menţin în această stare prin efort
şi slujire, căci cei care s-au trufit au căzut în neascultare şi au devenit
demoni: „Am văzut pe satana ca un fulger căzând din cer“ (Luca 10:18). Multe texte biblice cuprind expresia „Sfinţii îngeri“ şi fac
referire la lucrarea acestora. „Căci cel ce se va ruşina de Mine şi de
cuvintele Mele, în neamul acesta desfrânat şi păcătos, şi Fiul Omului
Se va ruşina de el, când va veni întru slava Tatălui său cu sfinţii
îngeri“ (Marcu 8:38); „Corneliu sutaşul , om drept şi temător de
Dumnezeu şi mărturisit de tot neamul iudeilor, a fost înştiinţat de către
un sfânt înger“ (Faptele Apostolilor 10:22); „Va bea şi el (cel ce s-a
închinat lui Antihrist) din vinul aprinderii lui Dumnezeu, turnat
neamestecat, în potirul mâniei Sale, şi se va chinui în foc şi în
pucioasă, înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului“ (Apocalipsa
14:10).
Sfinţi sunt numiţi şi proorocii: „Precum a grăit prin gura sfinţilor
Săi prooroci din veac“ (Luca 1:70); „Pe Care trebuie să-L primească
Cerul până la vremile stabilirii din nou a tuturor celor despre care a
vorbit Dumnezeu prin gura sfinţilor Săi prooroci din veac“ (Faptele
Apostolilor 3:21).
Sfinţi sunt numiţi şi apostolii: „Care (Dumnezeu) în alte veacuri,
nu s-a făcut cunoscut fiilor oamenilor, cum s-a descoperit acum
sfinţilor Săi apostoli şi prooroci, prin Duhul“ (Efeseni 3:5).
Sfinţi se numeau şi toţi creştinii care, curăţiţi de păcat prin harul
Sfântului Botez s-au menţinut în el şi l-au sporit; se vorbeşte astfel de
„toţi sfinţii“ şi chiar de „fraţi sfinţi“: „Sfinţilor şi credincioşilor fraţi
întru Hristos, care sunt în Colose“ (Coloseni 1:2); „Pentru aceea, fraţi
sfinţi, părtaşi chemării cereşti, luaţi aminte la Apostolul şi Arhiereul
mărturisirii noastre, la Iisus Hristos“ (Evrei 3:1).
Alţii sunt sfinţi consacraţi, dovediţi sfinţi şi după moarte, prin
darurile lor de sus şi prin minunile sau faptele şi viaţa lor sfântă de aici:
„Mormintele s-au deschis şi multe trupuri ale sfinţilor adormiţi s-au
sculat“ (Matei 27:52).
Se spune
Se spune în Apocalipsă despre:
● „rugăciunile sfinţilor“ (Apocalipsa 5:8),
● „răsplata sfinţilor“ (Apocalipsa 11:18),
Despre cinstirea Sfintilor
● „războiul făcut împotriva sfinţilor martirizaţi“ (Apocalipsa
13:7-10),
● „despre răbdarea sfinţilor“ (Apocalipsa 13:10),
● „sângele sfinţilor şi al mucenicilor“ (Apocalipsa 17:6, 18:24),
● „faptele cele drepte ale sfinţilor“ (Apocalipsa 19:8),
● „ceata sfinţilor“(Apocalipsa 20:9).
● Se spune despre femei sfinte: „Că aşa se împodobeau odinioară
şi sfintele femei, care nădăjduiau în Dumnezeu, supunându-se
bărbaţilor“ (1 Petru 3:5).
● Se spune despre locuri şi obiecte sfinte. În predica de pe Munte,
Domnul Iisus Hristos îndeamnă: „Nu daţi cele sfinte câinilor“ (Matei
7:6), înţelegând prin „cele sfinte“ adevărurile de credinţă sau chiar
Sfintele Taine, care nu trebuie date celor ce le dispreţuiesc. Se vorbeşte
despre cetatea sfântă (Ierusalimul), în care a propovăduit şi a pătimit
Hristos: „Atunci diavolul l-a dus în sfânta cetate“ (Matei 4:5).
● Se spune despre Muntele Sfânt: „Şi acest glas noi l-am auzit,
pogorându-se din cer, pe când eram cu Domnul în muntele cel sfânt“
(2 Petre 1:18).
S f â n t e s t e n u m e l e l u i D u m n e z e u
► Dumnezeu-Tatăl este sfânt: „Ci după Sfântul Care v-a chemat
pe voi, fiţi şi voi înşivă sfinţi în toată petrecerea vieţii“ (1 Petru 1:15).
► Iisus Hristos este numit Sfânt: „Ce ai cu noi Iisuse
Nazarinene? Ai venit să ne pierzi? Te ştim cine eşti: Sfântul lui
Dumnezeu“ (Marcu 1:24). Tot Hristos este numit Arhiereu sfânt: „Un
astfel de Arhiereu se cuvenea să avem: sfânt, fără răutate, fără de
pată, osebit de cei păcătoşi şi fiind mai presus decât cerurile“ (Evrei
7:26). Iar în alt loc este numit: „Cel ce sfinţeşte pe cei ce se sfinţesc“
(Evrei 2:11).
► Duhul Sfânt, ca al treilea ipostas divin, are această denumire
şi însuşire care-I arată calitatea de sfinţitor. Duhul Sfânt este amintit
în mai multe texte: „Acesta vă va boteza cu apă şi cu Duh Sfânt“ (Matei
3:11); „Iar când a auzit Elisabeta salutul Mariei, pruncul a săltat în
pântecele ei şi Elisabeta s-a umplut de Duhul Sfânt“ (Luca 1:41); „Că Ioan a botezat cu apă, iar voi veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt, nu mult
după aceste zile“ (Faptele Apostolilor 1:5)...