5 octombrie: De astazi începe viata mea. Parintii mei nu stiu înca acest lucru, sunt mai micuta decât semintele unui mar, dar totusi traiesc. Voi fi o fetita cu parul blond si cu ochii albastri. În mine sunt deja înscrise trasaturile de mai târziu, chiar si faptul ca o sa-mi placa florile.
19 octombrie: Sunt unii care spun ca nu sunt o persoana reala, ca doar mama mea exista. Dar sunt o persoana reala, asa cum o farâmitura de pâine este tot pâine. Eu si mamica suntem doua persoane reale.
23 octombrie: Astazi am deschis pentru prima oara gurita. Ei bine, cam peste un an pe fata mea se va asterne zâmbetul. Si mai târziu voi putea sa vorbesc... Si stiu ca primul meu cuvânt va fi: MAMA.
25 octombrie: Inima mea a început sa bata de astazi. Pâna la sfârsitul vietii, în orice clipa se va auzi usor ritmul ei. Dupa multi ani ea va obosi, se va opri si voi muri.
2 noiembrie: Cresc în fiecare zi câte putin. Mânutele si piciorusele mele au început sa se contureze. Dar va trebui sa mai astept mult timp pâna când ma vor ajuta sa ajung în bratele mamei, pâna când voi putea sa vin cu buchetelul de flori în mânute sa-l îmbratisez pe tata.
12 noiembrie: La mâini au început sa-mi apara degetele grasute. Sunt grozav de caraghioase asa mici! O s-o trag pe mama de par cu ele!
20 noiembrie: De-abia astazi medicul i-a spus mamei ca va avea un copil. Ce fericita trebuie sa fie! Te bucuri, mamico?
25 noiembrie: Cred ca mama si tata îmi cauta acum un nume. Dar ei nici macar nu stiu ca sunt fetita. As vrea sa ma cheme Maria. Sunt deja maricica acum.
10 decembrie: Mi-au aparut primele firisoare de par, moi si aurii. Ma întreb ce fel de par are mamica mea.
13 decembrie: Vad! Este totul întunecat în jurul meu, dar când mama ma va aduce pe lume vor fi numai raze de soare si flori, dar mai mult decât orice as vrea s-o vad pe mamica... Cum arati, mamico?
24 decembrie: Oare mamica aude soapta inimii mele? Unii copii se nasc putin bolnavi. Dar inimioara mea este puternica si sanatoasa. Bate mereu: tam-tam, tam-tam. O sa ai o fetita sanatoasa, mamico!
28 decembrie: Astazi parintii mei m-au ucis.
Despre pãcatul avortului
Avortul, cunoscut si sub numele de "intrerupere de sarcina" sau "chiuretaj", este un pãcat foarte mare inaintea lui Dumnezeu. Din nefericire, statisticile arata faptul ca Romania are cea mai mare rata de avorturi din lume. Materialele incluse in aceasta pagina nu fac decat sa arate gravitatea acestui pacat.
Copilul la 15 saptamani
Sfatuiesc atat femeile care au facut avort in trecut, cat si barbatii care au indemnat sau care si-au dat acordul lor pentru infaptuirea avortului, sa se opreasca a mai face lucrul acesta in viitor, si sa mearga cat mai repede la preot pentru a-si marturisi pãcatul. Iertare exista pentru orice pãcat marturisit, indiferent de gravitatea lui. Asadar, si pentru pãcatul avortului exista iertare, atata timp cat persoana in cauza are cainta si parere de rau pentru el si nu-l mai repeta in viitor.
In cazul in care aveti vreo intrebare, nedumerire, sau aveti nevoie de vreun sfat, puteti scrie prin e-mail Parintelui Iulian Nistea, la adresa: inistea@yahoo.com
Despre avort, cu Parintele Cleopa Ilie
"Femeile care fac avort se imbolnavesc deseori de boli grele, nevindecabile, imbatranesc inainte de vreme, sufera mai ales de nervi, nasc copii bolnavi si infirmi, nu se inteleg cu barbatii lor, au mustrare de constiinta pana la moarte, sau cel putin timp de zece ani, daca se pocaiesc si primesc canonul randuit de duhovnicii lor. Iar daca nu, le asteapta canonul cel vesnic in muncile iadului, de care sa ne fereasca pe toti Bunul nostru Mantuitor."
Pr. Cleopa
Dialog cu Pãrintele Arsenie Papacioc
despre canonisirea femeilor care si-au lepãdat pruncii
"E atât de important, pe de-o parte, si de delicat, pe de altã parte, sã poti sã comunici public canonul pe care îl dai pentru diferite pãcate. Consider cã acest pãcat este printre cele mai mari pãcate posibile. Mi-am zis în sinea mea - motivat - cã a ucide un copil în pântece e mult mai grav decât a omorî un om botezat. Mai întâi de toate, acest copil e autonom. Mama care îl poartã în pântece n-are drept asupra vietii lui. El e, fãrã discutie, liber sã creascã fãrã alt stãpân decât Dumnezeu."
Pr. Arsenie
Interviu cu pãrintele Macarie Ionita de la Mânãstirea Pasãrea
"Am vãzut una de-asta, pe la Cãldãrusani, un inginer cu sotia: "I-am fãcut marinari" - mi-a zis ea, râzând. Deci, era necredincioasã. E lucru grav aici, sã stiti. Cum s-o conving pe ea de gravitatea gestului ei?! Dumnezeu o fi adus-o la credintã, stiu eu... Ei, e un pãcat, un pãcat mare; dar dacã se cãiesc, gata, sunt iertati. Cel putin, eu am credintã. Unii dau mai mult, douãzeci de ani. Eu, nu prea; când mi-a trecut de zece ani, le dau Sfânta Împãrtãsanie."
Pr. Macarie
Imagini senzationale cu fatul in pantecele mamei
Un cercetator britanic a reusit sa obtina, cu ajutorul unui nou tip de scanare prin ultrasunete, imaginea inedita a unui fetus de 12 saptamani "mergand" prin uterul matern. Imaginile realizate prin noua tehnica arata, de asemenea, festusi care par sa caste si sa se frece la ochi.
De vorba cu femei care au facut avort...
In aceasta sectiune se pot citi marturiile unor femei care au ales sa-si destainuie suferintele psihice provocate de avort. Aceste suferinte constau in principal din mustrari de constiinta, cosmaruri, neliniste in suflet, si altele.
Despre mustrarile de constiinta de dupa avort...
De ce ne chinuie si ne mustra constiinta asa de mult dupa ce am facut un pacat precum avortul? Cum putem sa aducem din nou pacea in suflet? In aceasta pagina puteti afla raspuns acestor intrebari...
Avortul in fapte si intamplari adevarate...
Se intampla adeseori ca femeile sa vrea sa faca avort din diferite motive precum... "s-ar putea sa am un copil cu malformatii", "nu am cu ce sa-l cresc", "am destui copii, nu-mi mai trebuie altii", si altele asemenea... Intamplarile din aceasta sectiune arata faptul ca daca femeia se opreste a mai judeca cu mintea ei si in schimb isi pune increderea in Dumnezeu, atunci intotdeauna lucrurile vor avea un sfarsit bun si fericit. Aceste relatari nu sunt fictive - ele arata ca Dumnezeu ii ajuta pe cei care-si pun nadejdea lor in El si inceteaza a-si face propriile lor calcule si socoteli!
Despre avort, cu Pr. Arhim. Serafim Man
"Daca ne-am intreba care este cel mai mare dar pe care ni l-a dat Dumnezeu, am putea raspunde cu toata certitudinea: VIATA. Si aceasta, nu numai pentru ca acum ne putem bucura de frumusetile acestei lumi, ne putem indeplini dorintele, dar mai ales pentru ca dupa aceasta existenta, ne asteapta viata vesnica. Viata este o taina dumnezeiasca. In sufletul omului, Dumnezeu a pus aceasta lege a iubirii intre barbat si femeie, aceasta dorinta de unire, de contopire care se implineste prin casatorie, iar scopul ei este nasterea de copii."
Diverse scrieri si articole despre avort ale Fericitului Epifanie
"Ne-am dat mainile, si cand s-a nascut Amfilohie al nostru si l-a botezat medicul, i-a dat numele tatalui sau, pe care s-a întâmplat sa-l cheme Amfilohie. Dupa asta, cum sa ne mai gândim la avort? Astfel au venit în lume înca alti doi copii dupa Amfilohie. Si fireste nu ne-a parut rau niciodata. Toti copiii nostri au ajuns foarte bine, toti s-au aranjat în cel mai bun mod. Când au crescut si au luat calea lui Dumnezeu, ne-au ajutat si pe noi sa devenim crestini buni..."
Interviu cu Parintele Ilarion Lupascu de la Manastirea Cernica
"Pe cei care vin cu deznadejde nu trebuie sa-i descurajam. Nu exista pacat în fata lui Dumnezeu care sa nu fie iertat. Dar prima conditie este ca omul sa nu se mai intoarca la pacatele pe care le-a facut. (...) Sa nu cadem în deznadejde, ca deznadejdea este ultimul pacat. Daca prin botez noi am devenit copii ai lui Dumnezeu, ne-a infiat, ne-a dat dreptul sa spunem Tatal nostru, dupa aceea ne-a dat dreptul sa ne impartasim cu Sfintele Daruri. Daca noi, rai fiind, stim sa dam daruri bune copiilor nostri, cu atât mai mult Dumnezeu, care este Tatal nostru, stie de ce avem nevoie."
O vedenie infricosata impotriva avorturilor...
"Intr-una din zile a venit la duhovnic o femeie gravida cu primul copil sa se marturiseasca, si a spus: Parinte am venit sa ma marturisesc ca am o mare tulburare si neliniste cu sotul meu, care este om rau si fara credinta in Dumnezeu. Imi spune mereu sa nu-i fac copii, caci copii sunt "salba dracilor". Ma ameninta ca daca nu avortez, ma lasa ori are sa ma omoare. Dar eu i-am spus ca mai bine vreau sa mor decat sa fac crima, omorand copilul pe care Dumnezeu voieste sa mi-l dea. Eu vreau sa fiu mama, nu criminala. Dar el mereu ma injura si ma ameninta cu moartea si nu mai stiu ce sa fac."
Avortul, de Pr. Prof. Dr. Ilie Moldovan
"Biserica Ortodoxa, pornind de la adevarul intruparii, intelege ca nasterea unui prunc este o taina a colaborarii lui Dumnezeu cu parintii in acelasi timp, insa, stie ca numeroase date ale observatiei noastre curente, corecte si oneste, pot fi elemente de seama, care sa aduca un spor de intelegere la cunoasterea acestei taine, intrucat se inscriu in ordinea descoperirii sau a revelatiei naturale. E vorba despre acele date care, inainte de a constrange constiinta, intr-un anumit fel, constrange ratiunea de a le constata si accepta. "
Canoanele Bisericii impotriva avortului
"Canoanele - sau epitimiile - sunt hotãrâte, luate de-a lungul istoriei Bisericii, de obicei în sinoade ale episcopilor Bisericii sau de unii Sfinti Pãrinti cu mare autoritate, ale cãror învãtãturi si rânduieli au fost acceptate de Bisericã ulterior. Canoanele nu sunt pedepse aplicate celor care au fãcut un lucru rãu - cum adeseori se întelege -, ci au un rol terapeutic, ele având drept scop vindecarea sufletului omenesc afectat de pãcate. Pentru a iesi dintr-o stare sufleteascã negativã, rea, omul trebuie sã urmeze o anumitã cale, care presupune de cele mai multe ori oprirea de la Sfânta Împãrtãsanie însotitã de efectuarea unor gesturi care sã concretizeze starea de pãrere de rãu pentru pãcatele sãvârsite."
Cosmarul Alegerii - efectele psihologice ale avortului...
"Am vise cu foetusi, toti le avem aici: vise cu avorturi nesfarsite, cu pete de sange improscate pe pereti; arbori plini de foetusi agatati" – spune Sallie Tisdale, pe vremuri asistenta medicala la o clinica de ginecologie care facea avorturi. Intr-un articol trimis "Harper's Magazine" ea povesteste un cosmar pe care l-a avut: doi oameni o insfacasera si o tarasera undeva. "’Hai sa facem un avort’ - spuneau ei cu voci dezgustatoare - si am inceput sa tip, cuprinsa de o durere atroce; eram hacuita de instrumente chirurgicale neutre, care faceau exact ceea ce trebuia. M-am trezit din vis scaldata in sudoare, abia putand sa respir, si m-am gandit la mese de bucatarie pe care zac femei pline de sange, muscand din cate o perna, sa-si poata inabusi tipetele ca nu cumva sa se auda in afara apartamentului.”
Alte materiale:
Diferite aspecte si implicatii ale avortului
Fapte uimitoare
Despre avort - Pr. Prof. Dr. Dumitru Radu
Despre avort - Pr. Dr. Constantin Mihoc
Teologie si bioetica - avortul - Dr. George Stan, medic si teolog
Scrisoarea de la Manastirea Sihla
Jurnalul unui copil nenascut
Canon de pocainta pentru pruncii avortati
Despre anticonceptionale
Contraceptia – eludarea unui scop al casatoriei
Legaturi utile:
Asociatia Primul Pas - consiliere avort, ajutor, programe si servicii
Asociatia "Pro Vita" Craiova - despre avort, CD gratuit cu filme si documente de propaganda pentru viata
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu