BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE..
Împăratul Eraclie (610-641), după înfrângerea perşilor a reuşit să redobândească Crucea Mântuitorului pe Care aceştia o răpiseră în urma unei invazii.
Împăratul, luând-o pe umeri, a vrut să o poarte singur pe străzile oraşului. Mergând însă o bucată de drum, greutatea ei părea să îl doboare. Atunci patriarhul Zaharia care-l însoţea pe drum i-a spus lui acestea:
- Împărate, tu duci Crucea Domnului, purtând pe cap coroana regală şi îmbrăcat în haine împărăteşti, dar Hristos era desculţ, simplu îmbrăcat şi încoronat cu coroană de spini!… Auzind aceasta, împăratul îndată şi-a lepădat toate podoabele regale şi astfel a continuat procesiunea.
Adevărata smerenie
Sfântul Andronic, călătorind odată spre locurile sfinte, vestea sosirii sale în acele locuri s-a răspândit cu rapiditate, iar locuitorii unui oraş prin care urma să treacă, se pregăteau să-l primească cu multe onoruri.
A ieşit popor mult să-l întâmpine, de la mari demnitari şi până la simpli oameni… Andronic însă, fiind umilit, ura onorurile şi laudele, şi văzându-i pe toţi, cu mic, cu mare, ieşiţi să-l întâmpine, pentru o clipă s-a neliniştit, neştiind cum să facă să scape. Văzând apoi o ceată de copii cum se jucau pe câmpia de la marginea drumului numaidecât a apucat-o într-acolo şi amestecându-se printre ei, a început a intra în jocul lor.
Atunci, poporul şi demnitarii, întrucâtva simţindu-se jigniţi, şi-au făcut cale întoarsă întorcându-se la ale lor.
Aşa a preferat sfântul Andronic mai bine să fie desconsiderat, decât lăudat şi apreciat de oameni.
Împăratul Eraclie (610-641), după înfrângerea perşilor a reuşit să redobândească Crucea Mântuitorului pe Care aceştia o răpiseră în urma unei invazii.
Împăratul, luând-o pe umeri, a vrut să o poarte singur pe străzile oraşului. Mergând însă o bucată de drum, greutatea ei părea să îl doboare. Atunci patriarhul Zaharia care-l însoţea pe drum i-a spus lui acestea:
- Împărate, tu duci Crucea Domnului, purtând pe cap coroana regală şi îmbrăcat în haine împărăteşti, dar Hristos era desculţ, simplu îmbrăcat şi încoronat cu coroană de spini!… Auzind aceasta, împăratul îndată şi-a lepădat toate podoabele regale şi astfel a continuat procesiunea.
Adevărata smerenie
Sfântul Andronic, călătorind odată spre locurile sfinte, vestea sosirii sale în acele locuri s-a răspândit cu rapiditate, iar locuitorii unui oraş prin care urma să treacă, se pregăteau să-l primească cu multe onoruri.
A ieşit popor mult să-l întâmpine, de la mari demnitari şi până la simpli oameni… Andronic însă, fiind umilit, ura onorurile şi laudele, şi văzându-i pe toţi, cu mic, cu mare, ieşiţi să-l întâmpine, pentru o clipă s-a neliniştit, neştiind cum să facă să scape. Văzând apoi o ceată de copii cum se jucau pe câmpia de la marginea drumului numaidecât a apucat-o într-acolo şi amestecându-se printre ei, a început a intra în jocul lor.
Atunci, poporul şi demnitarii, întrucâtva simţindu-se jigniţi, şi-au făcut cale întoarsă întorcându-se la ale lor.
Aşa a preferat sfântul Andronic mai bine să fie desconsiderat, decât lăudat şi apreciat de oameni.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu