DESPRE TAINA MIRUNGERII

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

          CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI

                                            DESPRE

                                TAINA MIRUNGERII

Motto: „Să nu întristaţi Duhul cel Sfânt al lui Dumnezeu întru Care aţi

fost pecetluiţi în ziua răscumpărării“ (Efeseni 4:30).

                                                                                      Preot Ioan

                                     Iubiţi credincioşi,

                    Ungerea cu Sfântul şi Marele Mir este Taina care se

săvârşeşte după Botez şi constă în ungerea părţilor trupului celui

botezat cu mir sfinţit prin pronunţarea cuvintelor: „Pecetea darului

Sfântului Duh“. Astfel se transmite darul Sfântului Duh pentru întărirea şi

dezvoltarea puterilor duhovniceşti prin care cel miruns va câştiga viaţa

veşnică.

           Ungerea cu Sfântul Mir se făcea în vremea Vechiul Testament

asupra cortului, preoţilor şi împăraţilor. Dumnezeu i-a poruncit lui

Moise să facă Sfântul Mir din următoarele flori: smirnă aleasă, scorţişoară

mirositoare, trestie mirositoare, casie şi untdelemn (de măsline) „şi cu acest

Sfânt Mir a poruncit să ungă cortul, sicriul legii, pe Aaron şi pe fiii lui“

(Ieşirea 30: 23-30). Cu Sfântul Mir preotul Samuel a uns pe David (1Regi

16:13), Preotul Ţadoc a uns pe Solomon (3 Regi 1:39), Sfântului Ilie

Dumnezeu i-a poruncit să-l ungă pe Hazael, împărat al Asiriei, pe Iehu

împărat peste Israel şi pe Elisei ca prooroc în locul lui (3 Regi 19:15-

16). Cei care sunt unşi cu Sfântul Mir se numesc „rod ales“, „preoţie

împărătească“, „neam sfânt“ (1Petru 2:9), „împăraţi şi preoţi“

(Apocalipsa 1:6-5-10). Prin această ungere cu Sfântul Mir cei unşi primeau

Sfântul Duh.

Ungerea cu Sfântul şi Marele Mir se face fiecărui creştin imediat după

Taina Sfântului Botez. După iertarea păcatelor prin Sfântul Botez, creştinul

primeşte această Sfântă Taină - „arvuna Duhului în inimile noastre“ (2

Corinteni 1:21-22) - ca întărit în lupta cu răul şi condus în viaţa sa de Duhul

Sfânt, să atingă sfinţenia pe cât posibil, dispoziţia creştină şi prin aceasta

mântuirea.

      Taina Mirungerii este instituită de Iisus Hristos care a făgăduit că va

da urmaşilor Săi pe Duhul Sfânt: „Cel ce crede în Mine, precum a zis

Scriptura: râuri de apă vie vor curge din pântecele lui“ (Ioan 7: 38-39,

Isaia 12: 3, Ioil 3:18). Iar aceasta a zis-o despre Duhul pe Care aveau să-L

primească acei ce cred în El: „Dar Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe care-L va

trimite Tatăl în numele Meu, Acela vă va învăţa toate şi vă va aduce aminte

de toate cele ce v-am spus Eu“ (Ioan 14:16). „Şi mi-am adus aminte“

spune Sfântul Petru de cuvântul Domnului, când zicea: „Ioan a botezat cu

apă, voi însă vă veţi boteza cu Duhul Sfânt“ (Faptele Apostolilor 11:16).

Într-adevăr, în ziua Cincizecimii Apostolii au primit Duhul Sfânt (Faptele

Apostolilor 2:1-4) şi au început a transmite creştinilor Darurile lui

Dumnezeu .

        La început Sfinţii Apostoli transmiteau Darurile Sfântului Duh prin

punerea mâinilor, după cum scrie în Biblie: Sfinţii Apostoli Petru şi Ioan

au pus mâinile asupra samarinenilor botezaţi de diaconul Filip „Şi ei au

primit Duhul Sfânt“ (Faptele Apostolilor 8:12-18). Simon Magul, văzând

că prin punerea mâinilor Sfinţilor Apostoli se transmite Duhul Sfânt „a

vrut cu bani să cumpere de la Apostoli această putere“ (Faptele

Apostolilor 8:18-19). Se vede aceasta şi din istoria ucenicilor Sfântului Ioan

Botezătorul, care: „S-au botezat în numele Domnului Iisus. Şi punânduşi

Pavel mâinile peste ei, Duhul Sfânt a venit asupra lor şi vorbeau în

limbi şi prooroceau“ (Faptele Apostolilor 19:1-6). Când numărul

creştinilor s-a înmulţit, Sfinţii Apostoli pentru a transmite tuturor Harul

Sfântului Duh, au înlocuit punerea mâinilor prin UNGEREA CU

SFÂNTUL ŞI MARELE MIR.

        Sfântul Mir era sfinţit de ei şi de urmaşii lor direcţi - episcopii, iar

preoţii săvârşeau ungerea asupra celor botezaţi. Faptul că ungerea cu

Sfântul Mir a înlocuit punerea mâinilor se vede din următoarele cuvinte:

„Voi ungere aveţi de la Cel Sfânt şi ştiţi toate. Cât despre voi, ungerea

care aţi luat-o de la El, rămâne întru voi şi n-aveţi trebuinţă ca să vă

înveţe cineva, ci precum ungerea Lui vă învaţă despre toate, şi

adevărat este şi nu este minciună, rămâneţi întru El, aşa cum v-a

învăţat“ (1Ioan 2:20-27); „Iar cel ce ne întăreşte pe noi împreună cu voi

în Hristos şi ne-a uns pe noi este Dumnezeu, care ne-a şi pecetluit pe

noi şi a dat arvuna Duhului în inimile noastre“ (2 Corinteni 1:21-22).

Ungerea cu Sfântul Mir se săvârşea în ziua Botezului şi îndată după Botez:

„Să nu întristaţi Duhul cel Sfânt al lui Dumnezeu, întru care aţi fost

pecetluiţi pentru ziua răscumpărării“ (Efeseni 4:30), căci ziua ispăşirii

pentru orice creştin este ziua izbăvirii de păcat, blestem şi moarte, adică

ziua Botezului. Mirungerea este însoţită de cuvintele: „Pecetea Harului

Duhului Sfânt“ care sunt luate din 2 Corinteni 1:21-22, Efeseni 4:30: „Iar

Petru a zis către ei: Pocăiţi-vă şi să se boteze fiecare dintre voi în numele lui

Iisus Hristos spre iertarea păcatelor voastre, şi veţi primi darul Duhului

Sfânt“. Faptul că apostolii săvârşeau ungerea în mod vizibil nu poate fi

îndoială, căci în vechime darurile Sfântului Duh se transmiteau prin

ungerea cu Sfântul Mir (Ieşirea 30:23-33). Şi Apostolii au primit poruncă

de la Iisus Hristos ca pe cei bolnavi să-i ungă cu untdelemn (Iacov 5:14).

Deci Iisus Hristos n-a înlăturat vechiul mijloc de transmitere a darului

Sfântului Duh. Dreptul de a săvârşi ungerea cu Sfântul Mir îl aveau la

început numai Sfinţii Apostoli, ceea ce se vede din istoria botezării

samarinenilor pe care i-a botezat diaconul Filip, iar pentru punerea

mâinilor asupra lor au fost trimişi Sfinţii Apostoli Petru şi Ioan (Faptele

Apostolilor 8:5-17). Sfinţii Apostoli au transmis această putere prin punerea

mâinilor, urmaşilor lor, EPISCOPILOR, care singuri pregătind şi sfinţind

mirul, dau dreptul PREOŢILOR peste care şi-au pus mâinile, să

săvârşească ungerea cu Sfântul Mir.

Mirungerea trebuie să se facă imediat după botez. Despre necesitatea

primirii Tainei Mirungerii de către creştini mărturisesc Sfinţii Părinţi ai

Bisericii în Sinodul al doilea şi al cincilea Ecumenic.

Dionisie Areopagitul nota: „Este şi un alt act preoţesc egal cu

împărtăşirea, pe care învăţătorii noştri (Apostolii) îl numesc Taina

Mirului. Această ungere săvârşită cu mir transmite celui ce s-a

învrednicit de Sfânta Taină a Renaşterii (a Botezului), vărsarea

Duhului începător de Dumnezeu“.

Tertulian zicea: „Ieşind din cristelniţă ne ungem cu ungere

binecuvântată, după vechea rânduială, cum ne ungem la preoţie cu unt

din corn“.

         Sfântul Ciprian zicea: „Cel botezat trebuie să fie uns cu Sfântul

Mir pentru ca să poată deveni unsul lui Dumnezeu şi să aibă darul lui

Iisus Hristos...“ Numai atunci pot ei să se sfinţească şi să se facă pe deplin

fiii lui Dumnezeu, când se va naşte cineva din APĂ (Botez) şi din DUH

(Mirungere) va putea intra în împărăţia lui Dumnezeu (Ioan 3:5).

Sfântul Chiril al Ierusalimului descrie cum se săvârşea Mirungerea

în primele veacuri. Cu Sfântul Mir se ungeau: fruntea, urechile, nările,

obrajii, pieptul, spatele, mâinile şi picioarele. Acela care nu are asupra sa

pecetea dumnezeiască a ungerii cu Sfântul Mir, nu este creştin şi nici urmaş

al vieţii veşnice, căci este lipsit de comunicarea cu Sfântul Duh, fără darul

căruia nimeni nu se mântuieşte: „Voi însă nu urmaţi trupului, ci duhului,

dacă duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi. Iar dacă cineva nu are Duhul

lui Hristos, acela nu este al Lui“ (Romani 8:9).

      COMBATEREA OBIECŢIILOR CULTELOR RELIGIOASE

       1. Nu trebuie nicio Mirungere fiindcă Sfântul Duh se transmite prin

Botez: „Cel ce se naşte din Duh, Duh este“ (Ioan 3:6). „Ne-am spălat,

ne-am sfinţit şi ne-am îndreptat în numele Domnului Iisus Hristos şi în

Duhul Dumnezeului nostru“ (1 Corinteni 6:11).

Prin Botez, momentan, se transmite darul Sfântului Duh, pentru

dezvoltarea duhovnicească a omului şi iertarea păcatelor lui, iar prin

Ungerea cu Sfântul Mir se transmit darurile Sfântului Duh, care sălăşluiesc

în om totdeauna şi se dau pentru întărirea şi dezvoltarea puterilor lui

sufleteşti în cursul întregii lui vieţi. De aceea, BOTEZUL şi

MIRUNGEREA sunt două taine deosebite. Această deosebire o fac şi

Sfinţii Apostoli. Spre exemplu Sfântul Apostol Petru, în ziua Cincizecimii a

zis: „Pocăiţi-vă şi să se boteze fiecare din voi în numele lui Iisus Hristos

pentru iertarea păcatelor şi veţi primi darul Sfântului Duh“ (Faptele

Apostolilor 2:38). Nu a spus Sfântul Petru: „Pentru iertarea păcatelor şi

primirea darului Sfântului Duh“ ci a spus: „Pentru iertarea păcatelor

şi veţi primi darul Sfântului Duh“ - arătând că iertarea păcatelor este un

lucru, iar primirea darului Sfântului Duh este cu totul altceva. Această

deosebire se vede şi mai clar din istoria botezului samarinenilor. După ce au

fost botezaţi de Diaconul Filip, apostolii au trimis pe Petru şi Ioan: „Care,

coborând, s-au rugat pentru ei, ca să primească Duhul Sfânt. Căci nu

se pogorâse încă peste nici unul dintre ei, şi erau numai botezaţi în

numele Domnului Iisus Hristos. Atunci îşi puneau mâinile peste ei şi ei

luau Duhul Sfânt“ (Faptele Apostolilor 8:15-17). Şi Simon Magul

înţeles că între Botez şi punerea mâinilor (Mirungerea) este o deosebire, a

vrut să

cumpere cu bani de la Sfinţii Apostoli această putere. Ucenicii Sfântului

Ioan Botezătorul au fost botezaţi, dar au primit darul Sfântului „Punânduşi

Pavel mâinile peste ei, Duhul Sfânt a venit asupra lor şi vorbeau în

limbi şi prooroceau“ (Faptele Apostolilor 19:6). În epistola către evrei

Sfântul Apostol Pavel deosebeşte Botezul de punerea mâinilor şi spune că

aşa cum prin botez omul se luminează duhovniceşte, tot astfel, prin punerea

mâinilor se face părtaş al Duhului Sfânt (Evrei 6:1-6).

Deci, Botezul este o Taină, iar Mirungerea este altă Taină.

            2. Nu trebuie nici punerea mâinilor, nici mirungerea; cine are credinţă

în Dumnezeu, acela are şi pe Sfântul Duh, după cum mărturisesc şi

faptele lui bune. Corneliu a primit, spre exemplu, pe Sfântul Duh

înainte de Botez (Faptele Apostolilor 10:44-48).

Credinţa şi faptele bune nu sălăşluiesc în noi darul Sfântului Duh.

Credinţa şi faptele bune ne dau dreptul la primirea Darului Sfântului Duh.

Darul Sfântului Duh ni se transmite prin Taina Mirungerii: Samarinenii şi

ucenicii Sfântului Ioan Botezătorul au primit Sfântul Duh numai după ce

Sfinţii Apostoli şi-au pus mâinile pe ei. În ceea ce priveşte pe Corneliu

trebuie să observăm următoarele: Darul Sfântului Duh se primeşte în mod

obişnuit prin Sfintele Taine. Dar Dumnezeu, după voia Sa, în cazuri

excepţionale poate da aleşilor săi Darul Sfântului Duh pe o cale

neobişnuită: „La Dumnezeu toate sunt cu putinţă!“ (Marcu 10:27).

Primirea Sfântului Duh de Corneliu a fost o minune specială care se

confirmă prin faptul că imediat după aceea Corneliu a început a vorbi în

alte limbi (Faptele Apostolilor 10:46). Acesta a fost pentru Sfântul Apostol

Petru şi pentru credincioşii iudei un semn că Dumnezeu primeşte în sânul

Bisericii sale şi pe păgâni.

             3. Noi recunoaştem şi săvârşim asupra celor botezaţi şi punerea

mâinilor, dar negăm Mirungerea, fiindcă nu se vorbeşte nicăieri despre

ea în Biblie - spun stundo-baptiştii.

La început Sfinţii Apostoli pogorau asupra celor botezaţi darurile

Sfântului Duh prin punerea mâinilor, dar din cauza marelui număr de

botezaţi, ei au înlocuit-o prin ungerea cu Sfântul Mir. Cu privire la

aceasta avem mărturii nu numai în cărţile Sfinţilor Părinţi şi învăţători

bisericeşti, dar şi în Biblie: „Voi aveţi ungere de la Cel Sfânt şi ştiţi

toate... Ungerea care aţi primit-o de la El, petrece în voi...“ (1Ioan 2:20-

27); „Cel ce ne-a uns pe noi este Dumnezeu, care ne-a şi pecetluit şi a

dat arvuna Duhului în inimile noastre“ (2 Corinteni 1:21-22). Aici,

prin ungere înţelegem acea acţiune care, la fel ca şi punerea mâinilor, ne

transmite darurile Sfântului Duh, ne învaţă şi ne întăreşte în credinţă. Însuşi

cuvântul Hristos înseamnă uns, iar numele de creştin înseamnă omul care a

primit ungerea în numele lui Iisus Hristos.

                                                CONCLUZII:

            1. Ungerea cu Sfântul Mir se făcea potrivit Vechiul Testament

asupra cortului, împăraţilor şi preoţilor (Ieşirea 30:23-33, Levitic 8:12,

1Regi 16:13, 3Regi 1:39) cu care numiri se numesc toţi creştinii care sunt

unşi cu Sfântul Mir (1Petru 2:9, Apocalipsa 1:6, 5:10).

           2. Taina Mirungerii este aşezată de Iisus Hristos, care a făgăduit

că va da urmaşilor săi pe Duhul Sfânt (Ioan 7:38-39, 14:26, Faptele

Apostolilor 11:16, 2:1-4).

            3. Taina Mirungerii este o Taină deosebită de cea a Botezului. La

început Apostolii transmiteau darurile Sfântului Duh prin punerea

mâinilor (Faptele Apostolilor 2:38, 8:12-18, Evrei 6:1-6), iar mai pe urmă

prin ungerea cu Sfântul Mir (1 Ioan 2:20-27, 2 Corinteni 1:21-22, Efeseni

4:30).

           4. Cine nu a primit Ungerea cu Sfântul Mir, nu s-a unit cu Iisus

Hristos, nu este al Lui nu este creştin (Romani 8:9).

                         Ce este Sfânta Taină a Mirungerii?

        Aceasta este Sfânta Taină prin care persoana botezată primeşte

darurile Sfântului Duh, putere, înţelepciune şi alte daruri care o ajută

să păstreze dreapta credinţă şi să ducă o viaţă sfântă.

Cum se săvârşeşte această Sfântă Taină la persoanele botezate?

Preotul unge fiecare parte a trupului persoanei botezate cu Sfântul şi

Marele Mir, pronunţând cuvintele: „Pecetea darului Sfântului Duh.

Amin“.

De unde sunt luate aceste cuvinte?

Aceste cuvinte sunt luate de la Sfântul Apostol Pavel, care a spus: „Iar

Cel ce ne întăreşte pe noi împreună cu voi, în Hristos, şi ne-a uns pe

noi, este Dumnezeu, Care ne-a şi pecetluit pe noi şi a dat arvuna

Duhului în inimile noastre“ (2 Corinteni 1:21-22).

De ce se unge mai întâi fruntea?

Pentru a se sfinţi cugetul şi pentru a cugeta la Dumnezeu şi la legea Sa.

De ce pieptul?

Pentru a sfinţi inima şi pentru a-L iubi pe Dumnezeu.

De ce ochii?

Pentru a-i sfinţi spre a vedea bunătatea lui Dumnezeu din fiecare

făptură.

De ce urechile?

Pentru a le sfinţi spre a asculta cuvintele lui Dumnezeu.

De ce obrazul?

Pentru a se sfinţi şi a exprima bucuria pentru tot binele ce i s-a făcut şi

ruşinea pentru păcat.

De ce gura?

Pentru a o sfinţi spre a putea slăvi pe Domnul Dumnezeu şi să grăiască

totdeauna adevărul şi binele.

De ce mâinile?

Pentru a le sfinţi spre a săvârşi fapte bune şi drepte înaintea lui

Dumnezeu.

De ce picioarele?

Pentru a le sfinţi spre a merge pe calea creştină cea dreaptă, cale care

duce la Împărăţia lui Dumnezeu.

Cum am putea numi toate aceste lucruri pe scurt?

Le-am putea numi sfinţirea întregului om, a sufletului şi a trupului, spre

a fi sfânt, aşa cum este Dumnezeu.

Este drept să se săvârşească Sfânta Taină a Mirungerii îndată

după Sfântul Botez?

Este drept, aşa după cum spune Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie.

Pentru că Botezul cu apă înseamnă curăţire, iar Mirungerea înseamnă

sfinţirea prin Sfântul Duh. Botezul şi Mirungerea nu pot fi despărţite una de

cealaltă.

(Sfântul Nicolae Velimirovici,Credinţa Sfinţilor, Catehismul Bisericii

Ortodoxe, Editura Biserica Ortodoxă, Bucureşti, 2004).

BIBLIOGRAFIE: Biblia, E.I.B.M.,Bucureşti, 1994; Preot Igor Macovei, Călăuza misionarului

ortodox.