Ninge, Doamne, peste lume
peste Ziua de Crăciun,
iar în inimă-mi se-aprinde
cântecul unui colind:
şi Te colind în cântec,
şi Te slăvesc în Rugă,
prin zarea albă, Doamne,
vestesc Naşterea Ta!
Iar fulgii devin stele
şi îi urmez spre Tine,
şi mă-ntâlnesc cu Magii
ce vin să Ţi se-nchine.
Din Iesle-aud un plânset:
e glasul Tău de Prunc!
Te prind în braţe, Doamne,
căci Harul vreau să-Ţi simt!
şi deodată Cerul
deschide-a sale Porţi
şi văd mulţimi de Ingeri
cum cântă din viori!
iar sufletul meu zboară
şi cântă-n cor cu Ei:
Slavă Isuse, Slavă!
Iubire Vie Eşti!
Aneta Timplaru Horghidan: Colind:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu