BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...
Iartă-mă, Doamne că mi-ai scris
și nu Ți-am răspuns, mi-ai bătut la ușă
și nu Ți-am deschis!
Te-am pus să aștepți cu gândul lipsit de rușine
că poate va veni vremea să Te întreb
ce vreau de la Tine.
Iartă-mă că atunci când ai vorbit
Auzeau surzii , dar eu n-am auzit!
când m-ai chemat ,n-am ascultat,
când m-ai trimis , nu-nțelegeam
deși mi-ai dat ,
porunci-n scris.
Iartă-mi purtările rele , de fiu rătăcitor
și pentru că nu am știut, că Tu plăteai
în locul meu , să nu fiu eu dator!
Iartă-mă , că am trecut pe lângă Tine
și nu Te-am văzut ,deși mi-ai dat ochi,
și apoi m-ai ridicat ,când am căzut!
Te rog să mă ietți
că nu am știut ,că nu știu
și am ajuns a rătăci , desculț prin pustiu!
Iartă-mi Doamne credința ,în care am crezut
și care nu m-a învățat ,cum să Te caut
atunci când sunt pierdut!
Iartă-mi lacrimile
pe care le-am risipit în deșert
și care nu m-au învățat , și pe mine să iert!
Dar, Doamne! Tu îmi spui ,că sunt deja iertat,
ne-ai smuls din teamă și noroi,
din moarte ne-ai răscumpărat .
Ne-ai îmbrăcat că eram goi, ne-ai curățat;
ne-ai dezbrăcat , de omul cel rău...
atunci când ne-ai spălat , cu sângele Fiului Tău.
Teofil Mandrutiu
Iartă-mă, Doamne că mi-ai scris
și nu Ți-am răspuns, mi-ai bătut la ușă
și nu Ți-am deschis!
Te-am pus să aștepți cu gândul lipsit de rușine
că poate va veni vremea să Te întreb
ce vreau de la Tine.
Iartă-mă că atunci când ai vorbit
Auzeau surzii , dar eu n-am auzit!
când m-ai chemat ,n-am ascultat,
când m-ai trimis , nu-nțelegeam
deși mi-ai dat ,
porunci-n scris.
Iartă-mi purtările rele , de fiu rătăcitor
și pentru că nu am știut, că Tu plăteai
în locul meu , să nu fiu eu dator!
Iartă-mă , că am trecut pe lângă Tine
și nu Te-am văzut ,deși mi-ai dat ochi,
și apoi m-ai ridicat ,când am căzut!
Te rog să mă ietți
că nu am știut ,că nu știu
și am ajuns a rătăci , desculț prin pustiu!
Iartă-mi Doamne credința ,în care am crezut
și care nu m-a învățat ,cum să Te caut
atunci când sunt pierdut!
Iartă-mi lacrimile
pe care le-am risipit în deșert
și care nu m-au învățat , și pe mine să iert!
Dar, Doamne! Tu îmi spui ,că sunt deja iertat,
ne-ai smuls din teamă și noroi,
din moarte ne-ai răscumpărat .
Ne-ai îmbrăcat că eram goi, ne-ai curățat;
ne-ai dezbrăcat , de omul cel rău...
atunci când ne-ai spălat , cu sângele Fiului Tău.
Teofil Mandrutiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu