”Chipul de aur în câmpul Deira cinstindu-se, cei trei tineri au defăimat porunca cea fără de Dumnezeu, și aruncați fiind în mijlocul cuptorului, răcorindu-se au strigat: Dumnezeul părinților noștri, bine ești cuvântat”.
Pe vremea împărăției lui Nabucodonosor, acesta a dat poruncă să se adune toate neamurile în câmpul Deira, și acolo, la auzul tuturor instrumentelor muzicale, să cadă toți, cu mic, cu mare, cu fața la pământ, și să se închine idolului de aur pe care îl făcuse. Iar cine nu va asculta, și nu se va închina, să fie ars de viu.
Așadar, la auzul tuturor instrumentelor muzicale, toți oamenii, atât evreii, care-L cunoșteau pe Dumnezeu cel adevărat, cât și păgânii, căzând s-au închinat chipului de aur. Numai trei tineri din robimea evreiască nu au vrut a se închina: numele acestora trei: Anania, Azaria și Misail. Aceștia erau credincioși adevărați, și au preferat mai bine să moară decât să-L trădeze pe Dumnezeu, și să se închine diavolului. Deîndată a fost dată porunca de a fi arși în cuptorul înfocat. Dar Dumnezeu i-a salvat pe dânșii cu minune mare, trimițând pe îngerul Său și răcorind văpaia în cuptor, căci ei au nădăjduit spre Domnul, și nu au încetat să-L laude pe El și în suferința lor, venindu-le mântuirea mai presus de nădejde. Pentru aceasta s-a și arătat, că singur Dumnezeu este cel adevărat, care poate a mântui din orișice nevoi pe cei care-L iubesc pe Dânsul din toată inima, și care nu se abat de la ascultarea Dumnezeieștilor Lui porunci. Amin.
Înainte spunerea robiei, și îndemnarea, ca să părăsească închinarea idolilor
1. Și stând Azaria s-au rugat așa: și deschizând gura sa în mijlocul focului, au zis:
2. Bine ești cuvântat Doamne Dumnezeul Părinților noștri, și lăudat, și mărit este numele Tău în veci.
3. Că drept ești întru toate, câte ai făcut nouă, și toate lucrurile Tale sunt adevărate, și drepte căile Tale, și toate judecățile Tale adevărate.
4. Și judecățile adevărului ai făcut după toate cele ce ai adus asupra noastră, și asupra cetății celei sfinte a părinților noștri Ierusalimul, că întru adevăr, și judecată ai adus acestea toate asupra noastră pentru păcatele noastre.
5. Că am păcătuit, și am făcut fărădelege depărtându-ne de la Tine.
6. Și am greșit întru toate, și poruncile Tale n-am ascultat, nici le-am păzit, nici le-am făcut, după cum ne-au poruncit nouă, ca să fie bine nouă.
7. Și toate câte ai adus asupra noastră, și toate, câte ai făcut nouă întru adevărată judecată le-ai făcut.
8. Și ne-ai dat pe noi în mâinile vrăjmașilor celor fărădelege, și potrivnicilor celor pizmătareți, și împăratului celui nedrept, și mai rău decât tot pământul.
9. Și acum nu este nouă a deschide gura, rușine, și ocară ne-am făcut robilor Tăi, și celor ce Te cinstesc pe Tine.
10. Nu ne da pe noi până în sfârșit pentru numele Tău, și nu strica legătura Ta.
11. Și nu depărta mila Ta de la noi pentru Avraam cel iubit de Tine, și pentru Isaac sluga Ta, și pentru Israil sfântul Tău.
12. Cărora ai grăit să le înmulțești sămânța lor, ca stelele cerului, și ca nisipul cel de pe marginea mării.
13. Că Stăpâne, ne-am împuținat mai mult decât toate neamurile, și suntem smeriți în tot pământul astăzi, pentru păcatele noastre.
14. Și nu este în vremea aceasta domn, și prooroc, și căpetenie, nici ardere de tot, nici jertfă, nici prinos, nici tămâie, nici loc a aduce înaintea Ta, și a afla milă.
15. Ci cu suflet umilit, și cu duh plecat să fim primiți.
16. Ca întru ardere de tot de berbeci, și de junci, și ca întru zeci de mii de miei grași, așa să fie jertfa noastră înaintea
Ta astăzi, și să se sfârșească după Tine, că nu este rușine celor ce nădăjduiesc întru Tine.
17. Și acum urmăm Ție cu toată inima, și ne temem de Tine, și căutăm fața Ta.
18. Să nu ne rușinezi pe noi, ci fă cu noi după blândețile Tale, și după mulțimea milei Tale.
19. Și ne scoate pe noi după minunile Tale, și dă mărirea numelui Tău Doamne, și să se rușineze toți, cei ce arată robilor Tăi rele.
20. Și să se rușineze de toată puterea Ta, și tăria lor să se sfărâme.
21. Și să cunoască că Tu ești Domn, Dumnezeu singur și mărit peste toată lumea.
22. Și n-au încetat cei ce i-au băgat pe dânșii, slugile împăratului, arzând cuptorul cu catran, și cu smoală, și cu câlți, și cu vițe.
23. Și s-au vărsat para deasupra cuptorului coți patruzeci și nouă.
24. Și s-au vărsat, și au ars pe carii au aflat împrejurul cuptorului
haldeilor.
25. Iară Îngerul Domnului s-au pogorât împreună cu cei din prejurul lui Azaria în cuptor, și au stricat para focului din cuptor.
26. Și au făcut mijlocul cuptorului ca un duh de rouă suflând, și nu s-au atins de dânșii nicidecum focul, nici i-au întristat, nici i-au mâhnit pe ei.
27. Atunci acei trei ca dintru o gură au lăudat, și au mărit, și au binecuvântat pe Dumnezeu în cuptor, zicând:
28. Bine ești cuvântat Doamne, Dumnezeul părinților noștri, și lăudat, și preaînălțat în veci.
29. Bine este cuvântat numele măririi Tale cel sfânt, și prealăudat, și preaînălțat întru toți vecii.
30. Bine ești cuvântat în biserica sfintei măririi Tale, și preacântat, și preamărit în veci.
31. Bine ești cuvântat Cel ce vezi adâncurile, și șezi pe Heruvimi, și lăudat, și preaînălțat în veci.
32. Bine ești cuvântat pe scaunul măririi Împărăției Tale, și lăudat, și preaînălțat în veci.
33. Bine ești cuvântat întru tăria Cerului, și lăudat, și mărit în veci.
34. Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul, lăudați, și-L
preaînălțați pe Dânsul în veci.
35. Binecuvântați ceruri pe Domnul lăudați, și-L preaînălțați pe Dânsul în veci.
36. Binecuvântați Îngerii Domnului pe Domnul, lăudați, și-L prea-înălțați pe Dânsul în veci.
37. Binecuvântați apele și toate cele mai presus de cer pe Domnul, lăudați, și-L preaînălțați pe Dânsul în veci.
Binecuvântați toate lucrurile Domnului pe Domnul, lăudați, și-L preaînălțați pe Dânsul în veci.
38. Bine să cuvinteze toate puterile Domnului pe Domnul, lăudați, și-L preaînălțați pe Dânsul în veci.
39. Binecuvântați soare, și Luna pe Domnul, lăudați, și-L prea înălțați pe Dânsul în veci.
40. Binecuvântați stele-le cerului pe Domnul, lăudați, și-L prea înălțați pe Dânsul în veci.
41. Binecuvântați toată ploaia și roua pe Domnul, lăudați, și-L preaînălțați pe Dânsul în veci.
42. Binecuvântați toate duhurile pe Domnul, lăudați, și-L prea înălțați pe Dânsul în veci.
43. Binecuvântați focul, și zăduful pe Domnul, lăudați, și-L prea înălțați pe Dânsul în veci.
44. Binecuvântați frigul și căldura pe Domnul, lăudați, și-L prea înălțați pe Dânsul în veci.
45. Binecuvântați roua și zăpada pe Domnul, lăudați, și-L prea înălțați pe Dânsul în veci.
46. Binecuvântați nopți și zile pe Domnul, lăudați, și-L preaînălțați pe Dânsul în veci.
47. Binecuvântați lumina și întunericul pe Domnul, lăudați, și-L preaînălțați pe Dânsul în veci.
48. Binecuvântați gheața și gerul pe Domnul, lăudați, și-L preaînălțați pe Dânsul în veci.
49. Binecuvântați brume și zăpezi pe Domnul, lăudați, și-L prea înălțați pe Dânsul în veci.
50. Binecuvântați fulgere și nori pe Domnul, lăudați, și-L prea înălțați pe Dânsul în veci.
51. Binecuvintează pământule pe Domnul, laudă, și-L preaînalță pe Dânsul în veci.
52. Binecuvântați munți și dealuri pe Domnul, lăudați, și-L prea înălțați pe Dânsul în veci.
53. Binecuvântați toate cele ce răsar pe pământ pe Domnul, lăudați, și-L preaînălțați pe Dânsul în veci.
54. Binecuvântați izvoarele pe Domnul, lăudați, și-L preaînălțați pe Dânsul în veci.
55. Binecuvântați mări și râuri pe Domnul, lăudați, și-L preaînălțați pe Dânsul în veci.
56. Binecuvântați chiți și toate cele ce se mișcă în ape pe Domnul, lăudați, și-L preaînălțați pe Dânsul în veci.
57. Binecuvântați toate păsările cerului pe Domnul, lăudați, și-L preaînălțați pe Dânsul în veci.
58. Binecuvântați toate fiarele și toate dobitoacele pe Domnul, lăudați, și-L preaînălțați pe Dânsul în veci.
59. Binecuvântați fiii oamenilor pe Domnul, lăudați, și-L prea înălțați pe Dânsul în veci.
60. Binecuvântați Israil pe Domnul, lăudați, și-L preaînălțați pe El în veci.
61. Binecuvântați preoți pe Domnul, lăudați, și-L preaînălțați pe Dânsul în veci.
62. Binecuvântați slugi pe Domnul, lăudați, și-L preaînălțați pe Dânsul în veci.
63. Binecuvântați duhurile, și sufletele drepților pe Domnul, lăudați, și-L preaînălțați pe Dânsul în veci.
64. Binecuvântați cei cuvioși și smeriți cu inima pe Domnul, lău-dați, și-L preaînălțați pe Dânsul în veci.
65. Binecuvântați Ananie, Azarie, și Misail pe Domnul, lăudați, și-L preaînălțați pe Dânsul în veci, că ne-au scos pe noi din iad, și din mâna morții ne-au mântuit pe noi, și ne-au izbăvit pe noi din mijlocul cuptorului, care ardea cu foc, și din mijlocul văpăii ne-au izbăvit pe noi.
66. Mărturisiți-vă Domnului că este bun, că în veac este mila Lui.
67. Binecuvântați toți credincioșii pe Domnul, Dumnezeul Dumnezeilor, și mărturisiți, că în veac este mila Lui.
sursa
Justina Popovici
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu