„Ne-a răsărit el, primul mucenic,
Ucis cu pietre, că era prea bun,
Diacon tânăr, vrednic ucenic,
De care Scrierile Sfinte spun…
Nu a murit până n-a luminat,
Exemplu viu de rugăciuni fierbinţi,
Pe cei ce Raiul sfânt au căutat,
Şi l-au găsit în oamenii cei sfinţi.
Aşa ne luminează şi pe noi,
Sfinte Ştefane, şi noi am greşit,
Cum i-ai iertat pe oamenii cei răi,
Te roagă lui Hristos necontenit;
Te roagă pentru noi, cei păcătoşi,
Ce azvârlim cu pietre în minuni,
Să fim şi noi ca tine, credincioşi,
Şi decât suntem, să fim… mult mai buni!”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu