Bucuria mea, Sfantul Parinte, Siluan Athonitul spune asa: “Unde locuiesti tu, suflet smerit? Cine locuieste intru tine? Si cu ce te-as putea asemana? Tu stralucesti limpede ca soarele, dar arzand, nu te mistuiesti si incalzesti pe toti cu caldura ta. Al tau este pamantul celor blanzi, dupa cuvantul Domnului. Este asemenea unei gradini in floare in mijlocul careia se gaseste o casa mareata in care ii place Domnului sa locuiasca. Pe tine Doamne, Dumnezeule, te iubesc Cerul si Pamantul. Pe tine Doamne, Dumnezeule, te iubesc Sfintii Apostoli, Proorocii, Sfintii Ierarhi si Fericitii Sfintii Parinti. Pe tine Doamne, Dumnezeule, te iubesc Ingerii, Serafimii si Heruvimii. Pe tine Doamne, Dumnezeule, te iubeste in smerenia ta, Prea Curata Maica a Domnului. Pe tine Doamne, Dumnezeule, te iubeste si in tine se bucura tot crestinul ortodox smerit. Domnul iubeste sufletul fericit care pazeste curatia sufleteasca si trupeasca si-i da harul Duhului Sfant, si acest Har leaga sufletul sa iubeasca pe Dumnezeu atat, incat din pricina dulcetii Duhului Sfant, el nu se mai poate rupe de Dumnezeu si nesaturat nazuieste spre El, pentru ca iubirea lui Dumnezeu nu are sfarsit”. In zilele noastre, vedem ca cei mai multi oameni nici nu stiu ce este smerenia, o parte din ei au prea putina smerenie, iar altii sunt plini de mandrie luciferica. Aceasta mandrie pe care Dumnezeu nu o suporta, apropie neamul omenesc cu pasi repezi de Apocalipsa.
Foarte bine zicea cineva: “Suntem ceea ce gandim si traim ceea ce vedem!”
Preot Ioan 
.
.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu