Vor veni si ani de lipsuri si de vremi intunecate;
Nu vor fi mereu parintii sa munceasca si sa-ti stranga,
Vine-o zi ca-n casa goala, singuri ochii tai sa plângă;
Nu va fi tot libertate si senin si sarbatoare,
Vor veni si zile aspre cu furtuni şi cu incercare;
Nu vor fi mereu tot altii ca sa poarte grija-n toate,
In curand vei geme singur, sub intreaga greutate;
Nu vei fi tot impreuna cu multimi si cu cantare,
Vin si despartiri pe lume, sunt si pribegiri amare;
Nu vei fi mereu tot tanar si nici sanatos si bine,
Ce vei face-atuncea, daca n-ai pe Dumnezeu cu tine?"
Daca un om isi pierde o oaie, o cauta cu ingrijorare; daca isi pierde boul, merge dupa el neintarziat; daca isi pierde magarul il cauta fiindca nu mai are liniste.
ISI PIERDE OMUL SUFLETUL SAU si iata, mananca, bea si doarme linistit cu capul pe "PERNA NEPASARII" de parca ar trai o vesnicie. Numai ca intr-o zi "VA LUA FOC" aceasta perna, insa, pentru unii oameni va fi "UN VESNIC PREA TARZIU"! De aceea, sa traim ca si cand AM MURI MAINE (sa fim mereu pregatiti) si sa muncim ca si cand AM TRAI O VESNICIE (cu constinciozitate).
Preot Ioan 🔔.
Preot Ioan 🔔.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu