Bucuria mea, fara smerenie nu poate fi vorba nicidecum de mantuirea sufletelor noastre. Cu toate acestea, omului ii este foarte greu sa invete smerenia. Ar trebui sa luam aminte la smerenia Domnului nostru Iisus Hristos, care este tot atat de uimitoare, precum sunt si minunile Lui, si mai ales, cea mai uimitoare: minunea minunilor, care este Invierea Sa din morti. Iisus Hristos a coborat in hotarele trupului omenesc: ,,chip de rob luand” (Filipeni 2:7), si facandu-se Slujitor al slujitorilor Sai. Oare de ce cauta oamenii sa para mai mult decat sunt? Crinii si toate florile campului, nu umbla dupa slava, nici pestii din apa si nici pasarile de pe cer. Insa oamenii, de ce cauta slava? Pentru ca odata, au fost minunati (in Rai), au fost mai buni dacat sunt acum, iar umbra acestei amintiri ii impinge sa-si umfle marirea si bunatatea (acestea fiind baloane de sapun, fluturate incoace si incolo de demoni, si care repede vor pieri). Pentru a ne invata smerenia, a venit in trup omenesc muritor, El, Cel fara de prihana, Facatorul stralucitorilor heruvimi. S-a nascut in pestera, a stat in preajma pacatosilor, a spalat picioarele ucenicilor, a indurat de buna voie Patimile, sorbind pe Sfanta Cruce, toata drojdia din cupa celei mai mari suferinte. Asemenea Lui, va fi si pentru noi, adica, mai intai va fi RASTIGNIREA si apoi INVIEREA! Fara suferinta nu exista inviere, fara smerenie nu exista inaltare. Cei mai multi oameni nu inteleg legatura dintre viata si suferinta, dintre durere si slava si cauta sa le desparta. Mantuitorul n-a vorbit niciodata despre Slava Sa, fara sa pomeneasca si de suferinta ce avea sa-i premearga. Oamenii vor sa sara peste durere si sa intre de-a dreptul in slava. Asadar, SMERENIE, SMERENIE, SMERENIE, si iarasi, SMERENIE! Amin si Aliluia!
Preot Ioan
.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu