Bucuria mea, pentru ca sufletele noastre sa le mantuim, trebuie sa ne silim in lupta cea duhovniceasca. Si asta pentru ca, diavolul are experienta bogata de mii de ani, in timp ce noi avem, fiecare, multe slabiciuni si cate o traista plina cu neputinte. Diavolul este izvorul a toata minciuna si inselaciunea, viclenia si rautatea. Incearca sa-l convinga pe crestinul ortodox ca-i este cel mai bun prieten.
Apoi, dupa ce-l infasoara in mrejele sale, precum paianjenul in panza sa, il lipseste de toata vlaga cea duhovniceasca si-l lasa mort (sufleteste) pentru Dumnezeu. Asa cum toamna frunzele cad la cea mai slaba adiere de vant, tot asa si noi putem cadea la cea mai mica ispita si incercare, atunci cand Harul Duhului Sfant nu lupta impreuna cu noi. Gresitori suntem si in pacat cadem! “Cine crede ca sta, sa ia aminte sa nu cada” (1 Corinteni 10:12). Si cand Harul Duhului Sfant lupta impreuna cu noi? Lupta cu noi si calauzeste fiecare gand si fiecare lucrare a noastra, doar atunci cand suntem smeriti, cand avem “inima infranta si smerita”.
Daca nu avem smerita cugetare, atunci OSTENEALA ramane fara rasplata, LUPTA fara de nadejde si LUCRAREA fara pretuire.
Sfantul Parinte, Patriarhul Pavle al Serbiei, spunea asa: “Cand te-ai nascut toata lumea s-a bucurat, iar tu ai plans. Straduieste-te sa-ti duci viata in asa fel incat, atunci cand va veni sfarsitul tau, tu sa te bucuri si ceilalti sa verse lacrimi”.
Amin si Aliluia!
Preot Ioan
.
Preot Ioan
.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu