"Dac-ar fi plâng, Iisuse,
Cât amar am adunat,
Patruzeci de zile, lacrimi,
Aș vărsa neîncetat!
Că nu-i zi să nu Te supăr,
Nu e zi să nu-ți greșesc,
Iar apoi, cântând cocoșul,
Să încep să mă căiesc...
🙏🏽 În timpul unei exorcizari in Sfânta Mănăstire Brâncoveni de lângă Slatina, am auzit cu urechile mele, când diavolul dintr-o tânără îndrăcită, îi zicea cu o voce ca un grohăit: ,,DRĂCUIE și MORI!, DRĂCUIE și MORI!, BLESTEAMĂ și MORI!, BLESTEAMĂ și MORI!”.
Asta înseamnă că dacă cineva drăcuie, înjură, blesteamă, și apoi moare (ne mai apucând să se spovedească) așa va rămâne și în veșnicie. În schimb, dacă cineva moare (spovedit și împărtășit),
rostind rugaciunea lui Iisus, atunci, Domnul va fi lângă sufletul aceluia și așa va rămâne în veșnicie.
Dacă un om își dă duhul în timp ce repetă rugăciunea: „Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul!” – va fi nedespărțit de Maica Domnului. Iar cel care nu mai poate scoate nici-un cuvânt, dar în tot răstimpul vieții sale s-a nevoit să deprindă această rugăciune către Iisus, sufletul său o va repeta pentru el, atunci când se va afla pe patul de moarte. În ce stare se află sufletul când părăsește trupul, în aceeași stare va rămâne pentru totdeauna și într-aceea va fi și judecat.
După moarte, nu mai este pocăință. Sufletul adormit nu mai poate face nimic pentru el însuși. Rugăciunea sa, nu se mai aude înaintea lui Dumnezeu. Singura sa alinare în muncile și în întristarea cea veșnică mai rămâne doar rugăciunea și milostenia celor vii, rămași în urma sa pe pământ.
Amin și Aliluia!
Preot Ioan 🛎.
Preot Ioan 🛎.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu