🙏🏽 Bucuria mea, smerita cugetare, este o altă cale de pocăinţă, este cea care, în Pilda "Vameșul și Fariseul", l-a îndreptăţit atât de uşor pe vameş şi i-a dăruit Împărăţia cerurilor. Știm din Sfânta Evanghelie că vameşul a rostit doar adevărul, pentru că era păcătos. Smerită cugetare este atunci când cineva se smereşte pe sine, deşi este mare în virtute. Să ne gândim la Sfântul Apostol Pavel, vasul ales al lui Dumnezeu, care a cutreierat lumea ca să-L propovăduiască pe Hristos, el care a fost întemniţat, rănit, biciuit, a uimit lumea prin epistolele sale, a fost chemat la lucrarea lui prin glas ceresc..., se smerea şi spunea:
„Eu sunt cel mai mic dintre apostoli; nici nu sunt vrednic să mă numesc apostol” (1 Corinteni 15:9). Auziți ce spunea: "NICI NU SUNT VREDNIC SĂ MĂ NUMESC APOSTOL".
Aceasta este adevărata smerită cugetare, să se smerească cineva în toate şi să se considere pe el ultimul, dintre toţi. Sfântul Părinte, Serafim de Sarov, ne-a lăsat acest minunat cuvânt de învațătură: ”Când Dumnezeu vrea ca omului să i se întâmple o mare încercare, după cum scrie Sfântul Părinte, Isaac Sirul, îngăduie să cadă în mâinile împuţinării sufleteşti. Împuţinarea sufletească îi provoacă tristeţe intensă, iar tristeţea îi provoacă o stare de întunecare sufletească, care este o pregustare a gheenei.
Urmează duhul patimii, care naşte o mulţime de ispite: tulburare, mânie, mustrări, reproşuri, cugete murdare, mutări dintr-un loc în altul şi altele asemenea.
Dacă vrei să afli cauza, îţi voi răspunde că este TRÂNDĂVIA TA, pentru că nu te interesezi să cauţi un leac pentru vindecare. Leacul care îţi va asigura degrabă mângâiere sufletească este unul singur – SMERITA CUGETARE. Cu nimic altceva nu va putea omul să spargă zidul acestei răutăţi." De mare folos ne este smerenia, sau, cum se mai spune, SMERITA SMERENIE.
Minunat ar fi să rostim în fiecare zi, cu trăire Rugăciunea Sfântului Părinte, Efrem Sirul:
"Doamne și Stăpânul vieții mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire și al grăirii în deșert depărtează-l de la mine.
Iar duhul curăției, al gândului smerit, al răbdării și al dragostei, dăruiește-l mie, slugii tale.
Așa, Doamne, Împărate, dăruiește-mi să-mi văd greșelile mele și să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat ești în vecii vecilor. Amin!
Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului!
Dumnezeule, curățește-mă pe mine păcătosul!
Cel ce m-ai zidit, Dumnezeule, mântuiește-mă!
Fără de număr am greșit, Doamne, iartă-mă!"
Preot Ioan 🛎.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu