Bucuria mea, cei mai mulți creștini ortodocși nu cunosc îndemnul Lui Dumnezeu: “FUGIȚI DE DESFRÂNARE! Sau nu știți că trupul vostru este templu al Duhului Sfânt și că voi nu sunteți ai voștri? Slăviți, dar, pe Dumnezeu în trupul vostru și în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu!” (1 Corinteni 6:20).
Trupul fiecărui creștin ortodox, devine Templu al Duhului Sfânt prin Taina Mirungerii. În clipa în care a făcut păcatul desfrânării sau preadesfrânării,
Duhul Sfânt pleacă din acel trup și se reîntoarce după Spovedanie și după ce își ISPĂȘEȘTE PRIN SUFERINȚĂ acest păcat: DUPĂ PLĂCERE URMEAZĂ DURERE! CARE DESFĂTARE ESTE LIPSITĂ DE ÎNTRISTARE?
Iată ce scrie în Biblie: “De va strica cineva templul lui Dumnezeu, îl va strica Dumnezeu pe el, pentru că Sfânt este templul lui Dumnezeu, care sunteți voi” (1 Corinteni 3:17). Cei ce se fac vinovați de desfrânare sau prea desfrânare, nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu, daca cumva au murit nespovediți de aceste păcate (1 Corinteni 6:8-9).
Sfântul Părinte, Ioan Scararul zice asa: “Trupul este prieten recunoscător când îi faci pe plac (păcatul desfrânării) tocmai atunci el caută să-ți facă mai mult rău”. Sfântul Parinte, Ioan Gură de Aur, spune că: “DESFRÂNAREA ESTE UN FOC CARE ARDE HAINA VIRTUȚII ”.
Adică, un creștin ortodox care este DESFRÂNAT (păcătuiește înainte de nuntă, neavând Cununie civilă și religioasă) sau PREA DESFRÂNAT (păcătuiește după cununia religioasă), calcă Porunca a 7-a: “SĂ NU FII DESFRÂNAT” (Ieșirea 20:14). Și atunci, toate celelalte virtuți ale lui, nu mai au nici-o valoare: “Pentru că cine va păzi toată legea, dar va gresi într-o singură poruncă, s-a făcut vinovat față de toate poruncile” (Iacov 2:10). Păcatul desfrânării nu avem voie să-l săvârșim nici în gând, nici în inimă sau în imaginația noastră, fiindcă, ați auzit că s-a zis celor de demult: "SĂ NU SĂVÂRȘEȘTI ADULTER”. Eu însă vă spun vouă: Că oricine se uită la femeie, poftind-o, a și săvârșit adulter cu ea în inima lui” (Matei 5:27-28).
Sfântul Părinte, Ioan Casian, spune că lecuirea acestei patimi a desfrânării, depinde într-adevăr mai ales de curăția inimii, de unde, precum se știe, iese izvorul vieții și al morții: “Păzește-ți inima mai mult decât toate, fiindcă, din ea țâșnește viața ” (Pilde 4:23). Cine are minte sa ia aminte, la ale lui Dumnezeu cuvinte, cine nu să păcătuiască înainte!
Amin si Aliluia!
Preot Ioan 🛎.
Preot Ioan 🛎.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu