“De sânurile
Părintelui nedespărţindu-Te cu Dumnezeirea, Te-ai întrupat precum bine
ai voit, ţinut fiind în braţele pururea Fecioarei. Te-ai dat în mâinile
primitorului de Dumnezeu Simeon, Cela ce ţi toate cu mâna Ta. Pentru
aceasta acum slobozeşte în pace pe robul Tău, care cu bucurie a strigat:
Că Te-am văzut Stăpâne”.
Ce este "Întâmpinarea Domnului" - "STRETENIA"?
Pe 2 februarie, Biserica prăznuieşte "Întâmpinarea Domnului" (sau Stretenia), la 40 de zile de la Naştere.
In cele ce urmeaza am sa va explic rolul fiecarui personaj ce apare in icoana.
Potrivit vechii legi, care cerea ca primul născut al fiecărei
familii să fie dedicat, afierosit Domnului, Mântuitorul este dus la
Templu. Cu aceeaşi ocazie avea loc şi slujba de purificare a mamei.
Moment principal al vieţii pământeşti a Mântuitorului, Întâmpinarea
Domnului s-a petrecut când s-au împlinit 40 de zile de la naşterea
Pruncului Sfânt, Care a fost dus la Templul Ierusalimului, după Legea
lui Moise, potrivit căreia orice întâi născut de parte bărbătească
trebuia să fie închinat Domnului şi să se dea jertfă, o pereche de
turturele sau doi pui de porumbel, pentru purificarea mamei. Preasfânta
Fecioară Maria, deşi nu avea nevoie de purificare, deoarece a născut
fără stricăciune pe Izvorul Curăţiei şi Sfinţeniei, s-a supus cu
smerenie Legii timpului.
Evident că Maria nu avea nevoie de purificare după naşterea
minunată a Fiului lui Dumnezeu, dar ea se supune cu smerenie vechii
legi, aşa cum şi Mântuitorul o va face.
Prin urmare, Pruncul este dus de Fecioara Maria şi de Iosif, la
Templul, dimpreună cu o pereche de turturele care trebuiau jertfite lui
Dumnezeu. Aici sunt întâmpinaţi de bătrânul preot Simeon şi de
proorociţa Ana.
Potrivit tradiţiei, Simeon a făcut parte dintre cei 72 de traducători (câte 6 din fiecare neam al lui Israel) ai Scripturii.
În secolul III î.Hr., Ptolemeu al II-lea îi convoacă la Alexandria
pe cei 72 de înţelepţi pentru a traduce Vechiul Testament în greceşte,
traducere care avea să poarte de aceea numele de Septuaginta.
Când Simeon a ajuns la pasajul "Iată, Fecioara va lua în pântece şi
va naşte fiu" (Isaia, 7, 14), el a tradus "Fecioară" prin "Femeie",
pentru că i s-a părut de neînţeles ca o fecioară să nască. Pentru
necredinţa sa, Dumnezeu l-a legat să nu moară până nu-L va vedea pe Cel
născut din Fecioară.
Prin urmare, în clipa în care L-a ţinut pe Iisus în braţe,
Simeon avea aproape 300 de ani! Bătrânul preot are atunci revelaţia că
acel Prunc este însuşi Mântuitorul lumii şi rosteşte zguduitoarea frază:
"Acum, slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace, că
văzură ochii mei mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feţii
tuturor popoarelor; lumină spre descoperirea neamurilor şi slava
poporului Tău, Israel" (Luca 2, 29-32). Acestea rugăciune este rostită
la fiecare slujbă a Vecerniei.
Apoi, adresându-i-se Fecioarei Maria, Simeon o avertizează
despre cumplitele suferinţe care vor preceda Mântuirea: "Iată, Acesta
este pus spre căderea şi spre ridicarea multora din Israel şi ca un semn
care va stârni împotriviri. Şi prin sufletul tău va trece sabie, ca să
se descopere gândurile din multe inimi." (Luca 2:34-35)
Proorociţa Ana avea 84 de ani şi era fiica lui Fanuel. Ea nu părăsea
niciodată Templul, slujind cu smerenie în post şi rugăciune. Alături de
Simeon, şi ea a dat mărturie despre divinitatea Pruncului. În icoana
dedicată Întâmpinării Domnului, Proorociţa Ana are în mâini un sul de
pergament pe care scrie "Pruncul a întărit cerul şi pământul"
Istoricul praznicului Întâmpinării Domnului
Papa Gelasiu a introdus praznicul Întâmpinării Domnului, la
Roma, ăn 494. Astfel, a fost înlocuită vechea serbare păgână a
Lupercaliilor, care îl cinstea pe Pan, omorâtorul de lupi (Lupercus) şi
ocrotitorul turmelor. În Răsărit, praznicul a fost introdus de Împăratul
Justin în 526 şi generalizat de Justinian.
La catolici, sărbătoarea pune accent pe persoana Fecioarei (se şi
numeşte "Curăţirea Sfintei Marii" – "Festum Purificationis Beatae Mariae
Virginis" ) , în vreme ce ortodocşii pun în centrul praznicului pe
Prunc, iar sărbătoarea face parte din cele dedicate Mântuitorului.
Copiii sunt închinaţi la biserică la 40 de zile
Modelul Sfintei Familii este păstrat şi astăzi. La 40 de zile de
la naştere, mamele merg cu pruncii lor la biserică pentru a-i aduce
ofrandă lui Dumnezeu. Preotul citeşte mamelor moliftele de curăţire,
care le permit să revină la Biserică şi să participe la Sfintele Taine,
inclusiv să se împărtăşească. Pruncii sunt luaţi în braţe de preoţi şi
închinaţi la icoanele împărăteşti, din dreapta şi stânga altarului, care
îi înfăţişează pe Mântuitor şi pe Mama Lui. Băieţii sunt duşi şi în
altar.
Obiceiuri şi tradiţii de Stretenie - Ziua Ursului
Ziua de 2 februarie se mai numeşte în popor şi Ziua Ursului.
Acum, anotimpul rece se luptă cu cel cald, moment propice pentru a face
previziuni meteorologice.
Ursul este un personaj totemic în credinţele populare, asociat cu un
bătrân puternic şi înţelept, în legătură cu care puneau schimbarea
vremii. Dacă de Stretenie e soare şi ursul îşi vede umbra, iarna se mai
prelungeşte cu încă şase săptămâni. Dacă, însă, e vreme noroasă şi ursul
nu-şi vede umbra, înseamnă că frigul va slăbi, iar primăvara e aproape.
Acest obicei este specific şi altor spaţii geografice, inclusiv cel nord-american.
Pentru a-i câştiga bunăvoinţa ursului, oamenii îi lasă în cale ofrande constând în carne şi miere.
Copiii sunt unşi cu grăsime de urs pentru a deveni puternici şi
rezistenţi, iar cei mai firavi şi mai plăpânzi sunt botezaţi Ursu.
Cei sperioşi sunt afumaţi cu păr smuls din blana unui urs. De
asemenea, în satele colindate de ţiganii ursari, bărbaţii se lasă
călcaţi de urs, pentru a fi sănătoşi şi puternici.
Acum dupa ce v-am explicitat icoana Intampinarii Domnului,sa va
spun niste lucruri mai de "finete",mai de interior al mintii si
inimii.Sunt lucruri pe care putini le abordeaza in scrierile lor.
Purtat din brate in brate, ca un pe-un nor usor, Soarele
dreptatii lumnieaza in biserica tuturor. Trebuie de la inceput sa facem
distinctia dintre ceea ce este un braţ si o mână. In cantarile
liturgice, la slujba Intampinarii Domnului, este folosit adesea cuvantul
braţ, si foarte rar mână. Batranul Simeon l-a purtat in brate pe
Hristos, si nu in maini.
http://ro.netlog.com/artasireligie/photo/photoi...-
Bratul este segmentul superior al mainii, luat de la umar la
cot, fiind partea care sta cel mai aproape de san. Sanul, pieptul, se
afla intre brate ca-ntr-un cleste. Am putea spune ca este imbratisat in
mod natural, pasiv. Asadar, Batranul Simeon imbratiseaza pe Hristos.
Actul acesta este plin de dinamicitate; imbratisarea lui nu mai este una
naturala, pasiva, ci supranaturala, activa. Aceasta dinamicitate
aratata prin purtarea lui Hristos din brate in brate seamana ca un
leganat, de aceea se si canta Leganusul (Catavasii) la sarbatoarea
Intampinarii.
Deci aceasta purtare a Domnului pe brate are legatura cu sanul,
care adaposteste inima. Este mai degraba o imbratisare tainica a
Domnului cu inima, cand aceasta se leagana. Nu de aceea Dreptul Simeon
poarta si numele de Primitor de Dumnezeu si Purtator de Dumnezeu,
fiindca primeste si poarta (leagana) pe Dumnezeu. El e de fapt o
prefigurare a hristoforilor noului testament, care nu in brate,
trupeste, l-au leganat pe Hristos, ci tainic in inimi, atunci cand
rosteau rugaciuni neincetate.
Simeon nu L-a gustat euharistic pe Hristos, ci doar L-a purtat,
primindu-L ca pe-un Cărbune din bratele ca niste cleste ale Maicii
Domnului. Este si aici o prefigurare a impartasirii, avand ca baza
vedenia lui Isaia, care zice: “Atunci unul dintre serafimi a zburat spre
mine, având în mâna sa un cărbune, pe care îl luase cu cleştele de pe
jertfelnic. Şi l-a apropiat de gura mea şi a zis: Iată s-a atins de
buzele tale şi va şterge toate păcatele tale, şi fărădelegile tale le va
curăţi” (Isaia 6, 6-7).
Despre aceasta, cateva stihiri liturgice spun clar: “Cărbunele
cel ce s-a arătat mai’ nainte dumnezeiescului Isaia, Hristos ca cu nişte
cleşte, cu mâinile Născătoarei de Dumnezeu, acum se dă bătrânului” şi
iarasi, “Curăţitu-s-a Isaia, luând cărbunele de la Serafim, bătrânul a
strigat Maicii lui Dumnezeu: Tu ca un cleşte cu mâinile mă luminezi,
dându-mi pre Acela pre carele porţi, lumina cea neînserată, şi carele
pre pace stăpâneşte”.
‘Stransoarea’ bratelor Maicii Domnului ca de cleste arata clar
intruparea Domnului. Acest lucru este exprimat simbolic si de bratele-i
care inconjoara pe Cel nemarginit. Ea este adesea numita in stihiri
drept norul Luminii, sau nor usor care poarta pe Soarele dreptatii. Este
folosit termenul “usor” ca sa arate starea de slobozenie fata de pacat
capatata prin Intruparea Domnului.
Slobozenie dorea si Batranul Simeon, rostind acel “Acum
slobozeste-ma Stapane…”, dorind numaidecat a se lepada de viata aceasta
trecatoare pentru ca sa o primeasca pe cea vesnica. Era dorinta de a
binevesti lui Adam, pogorat in adancime, ca L-a purtat in brate pe
Hristos – Dezrobitorul Iadului. Acest leganel, ca un danţ tainic, este
vadit-aratat de dinamicitatea imbratisarii Domnului atat de catre
Fecioara, cat si de Batranul. Din sanul Maicii Domnului in sanul
Dreptului Simeon – leganat ca un danţ este drumul care merge de la
feciorie la batranete. Insusi Mantuitorul crestea si Se intarea cu
duhul. Cand a fost intampinat in Biserica, El a fost purtat din brate in
brate.
.jpg)
