BISERICA - CASA LUI DUMNEZEU: DESPRE FATARNICIE

                          

                 CUVANT   CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI

                                                 DESPRE

                                             FĂŢĂRNICIE

 Motto: Omul prin făţărnicie / Încearcă să te mângâie / Dar îl

simţi că-i fariseu / Dorindu-şi binele său.

                                                                                              Preot Ioan

                                  Iubiţi credincioşi,

             Făţarnic înseamnă nesincer. Făţărnicie - atitudine făţarnică,

nesinceră, prefăcută, care înşeală în aparenţă; în realitate este

minciună, falsificarea realităţii prin vicleşug. Cei care se folosesc de

făţărnicie se numesc făţarnici sau ipocriţi.

Acest termen a devenit de fapt un titlu pentru

cărturarii şi fariseii iudei, care erau artişti în a

şti să se prefacă, arătându-se pe dinafară drepţi

şi cucernici, în timp ce pe dinăuntru erau plini

de mândrie şi de nelegiuiri. Făţărnicia este

numărată între păcatele grave, fiind o mare

piedică în calea mântuirii. Ea a molipsit şi pe unii creştini. Sfântul

Apostol Pavel spune că şi Sfântul Apostol Petru şi Barnaba, împreună cu

alţi creştini din Antiohia, au fost atraşi în făţărnicie de unii iudeocreştini:

„Şi, împreună cu el (Sfântul Apostol Petru), s-au făţărnicit şi

ceilalţi iudei, încât şi Barnaba a fost atras în făţărnicia lor“ (Galateni

2:13-14).

Iată cum defineşte făţărnicia Arhiepiscopul Arsenie Ciudov:

„Făţărnicia este faptul că omul judecă şi în general lucrează nu în

numele dreptăţii, al adevărului şi al corectitudinii, ci de dragul

persoanei care îi place cel mai mult, iar persoana respectivă poate fi

plăcută din orice motiv. Îi poate fi plăcută pentru că este sus pusă,

prin urmare este bună pentru interesele lui. Îi poate fi plăcută

pentru că este frumoasă, pentru că stârneşte în el patimă trupească,

pentru că are aceeaşi profesie cu el, aceeaşi naţie sau acelaşi

domiciliu“.

De aceea îi înfierează Mântuitorul: „Vai vouă, cărturarilor şi

fariseilor făţarnici, că... pe dinafară vă arătaţi drepţi oamenilor,

înăuntru însă sunteţi plini de făţărnicie şi de fărădelege“ (Matei 23:27-

28). Despre aceşti făţarnici spune proorocul David: „S-au sfătuit să

doboare cinstea mea, alergat-au cu minciună; cu gura lor mă

binecuvântau şi cu inima lor mă blestemau“ (Psalm 61:4).

                                     Căinţa făţarnică

    Există o căinţă sinceră, aşa cum ne-o cere Dumnezeu, dar există şi o

căinţă făţarnică. Putem spune că se căieşte în mod făţarnic:

               1. Cel ce rămâne în duşmănie şi nu voieşte să se împace cu

duşmanul său;

               2. Hoţul, atunci când nu voieşte să înapoieze cele furate;

               3. Oricine tăinuieşte fărădelegea înaintea preotului duhovnic;

               4. Oricine nu voieşte să se lepede de deprinderile păcătoase.

                                        Blândeţea falsă

MANTUIREA SUFLETULUI...

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

Spune Sfantul Siluan Athonitul: "Toata lupta noastra este spre a dobandi smerenia. Trebuie tot mereu sa ne amintim ca Domnul vede lupta noastra cu vrajmasul diavol si deci, sa nu ne infricosam, macar daca intregul iad s-ar napusti asupra noastra, ci sa avem BARBATIE DUHOVNICEASCA".
Iar Sfantul Ioan Gura de Aur ne invata asa: "De nu poti fi un Sfant dintre cei mari, precum Sfantul Antonie cel Mare, nu ridica din umeri, spunand: "NU POT FACE NIMIC!", ci sporeste-ti ostenelile si inmulteste-ti talantul (talantii) care l-ai (i-ai) primit de la Dumnezeu.

 Ne spune Iisus Hristos: "IN CASA TATALUI MEU MULTE LACASURI SUNT" (Ioan 14:2). 

Asadar, de te vei invrednici sa te salasluiesti in cel de pe urma din aceste lacasuri, vei fi mai fericit, mai slavit si mai indestulat decat toti carmuitorii care au vietuit vreodata pe acest pamant. Fiecaruia i se da dupa talantul sau. Nu vei fi ca Sfantul Antonie cel Mare, dar nici Sfantul Antonie nu se va salaslui singur intru Imparatia lui Dumnezeu".
Asadar, CREDINTA (crestin ortodoxa), HARUL (primit in Sfintele Taine: Botez, Mirungere, Cununie Religioasa, Sfantul Maslu, Spovedanie si Impartasanie) si FAPTELE BUNE (milostenia in toate formele ei), iti pot aduce MANTUIREA SUFLETULUI TAU. 

                                                                                                                   Amin si  Aliluia!                                                                                                                                      

                                                                                                                         Preot Ioan.

DESPRE POCĂINTĂ

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

               CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI

                                                                                          Preot Ioan

Moto: Când un om pierde o oaie dintr-o sută, lasă pe cele 99

şi o caută pe cea rătăcită până o găseşte. «Şi dacă a găsit-o o pune

pe umerii săi cu bucurie şi, sosind acasă, cheamă pe prietenii şi

vecinii săi zicându-le: „Bucuraţi-vă împreună cu mine, că am găsit

oaia cea pierdută. Zic vouă că aşa şi în cer va fi mai mare bucurie

pentru un păcătos care se pocăieşte decât pentru 99 de drepţi

cărora nu le trebuie pocăinţă“» (Luca 15: 4-7).

Pocăinţa - a se pocăi - înseamnă părere de rău, odată cu

făgăduinţa de îndreptare a greşelilor săvârşite. Pocăinţa, Spovedania

sau Mărturisirea păcatelor este una din cele 7 Sfinte Taine ale

Bisericii, care constă în mărturisirea păcatelor la preotul duhovnic. A

fost o pocăinţă şi o mărturisire care la oamenii maturi neîncreştinaţi

până atunci preceda Sfântul Botez. Atât Sfântul Ioan Botezătorul

cât şi Domnul Iisus Hristos şi-au început activitatea chemând la

pocăinţă prin acelaşi îndemn: „Pocăiţi-vă că s-a apropiat împărăţia

cerurilor“ (Matei 3:2; Matei 4:17). Este şi o altă pocăinţă, după

Botez, pentru păcatele săvârşite în urmă şi ca o pregătire pentru

primirea Tainei Sfintei Împărtăşanii. Cei care, în vârstă fiind, veneau

să fie botezaţi de către Sfântul Ioan Botezătorul (Matei 3:6; Marcu

1:5) sau de către Apostoli (Faptele Apostolilor 19:18), îşi mărturiseau

păcatele făcute înainte, căindu-se de ele. Taina pocăinţei are harul şi

puterea iertării păcatelor ispăşite de către Hristos ca urmare a spălării

lor prin „sângele Lui“ care ne curăţeşte de orice păcat (1 Ioan 1:7).

Pocăinţa a început a se săvârşi ca Taină doar după Cincizecime. Cât

timp Mântuitorul Hristos, „Care are toată puterea în cer şi pe

pământ“ (Matei 28:18), a trăit în trup pe pământ, El însuşi ierta

păcatele celor în sufletul cărora observa căinţă şi lacrimi, sau pe care

le mărturiseau. Aşa, spre exemplu, Sfântul Apostol Petru s-a mărturisit

păcătos (Luca 5:8). Tâlharului de pe cruce care-şi recunoaşte faptele

nelegiuite şi se căieşte apoi, rugându-se de iertare şi de pomenire în

Împărăţia Sa, Domnul îi răspunde: „Astăzi, vei fi cu Mine în rai“

(Luca 23:41-43). După cuvântul Arhimandritului Macarie

„Pocăinţa este lupta cu păcatul“.

               PĂRŢILE POCĂINŢEI (TAINEI SPOVEDANIEI)

DESPRE PACATUL FUMATULUI

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

                                                          CUVANT de INVĂTĂTURĂ
                                                                            despre
                                                             PĂCATUL FUMATULUI

   Bucuria mea, am putea da urmatoarea definitie fumatului: DAI si BANI (ii arzi prin scrumul tigarii) SI IEI si BOALA. 
Fumatul, chiar nu este o necesitate organica.
Daca Dumnezeu ar fi vrut sa fumeze oamenii, le-ar fi facut inca de la creatie, cate un cos in varful capului, ca sa iasa fumul pe acolo, sa nu mai ajunga fumul de tigara in plamani si sa se imbolnaveasca. Si atunci ar fi existat doua feluri de oameni: CU COS (fumatorii) si FARA COS (nefumatorii). Barbatii cu cos, s-ar fi casatorit cu femei cu cos, iar barbatii fara cos si-ar fi luat de sotii, femei fara cos. Fumatorii risca sa faca: infarct miocardic, cancer pulmonar, accident vascular, arterita... Se spune in popor asa: “CINE DE TIGĂRI SE LASĂ, I-A VENIT MINTEA ACASĂ!"
 Iar in Biblie (Isaia 55:2) scrie: "DE CE CHELTUITI BANII VOSTRI, PE CEVA (adica pe tigari) CARE NU VĂ SATURĂ SI NICI NU VĂ ADAPĂ?"
Sfantul parinte Arsenie Boca spune foarte clar: "Fumatul ataca nu numai sangele si organismul, ci si mintea si credinta omului, care de fapt in multe momente ARE IMPRESIA ca se linisteste nu cu rugaciunea, ci cu tigara. Cum se roaga crestinii ortodocsi daca fumeaza? Pai, ori fumeaza si nu se mai roaga, ori se roaga si numai fumeaza! Crestinii care fumeaza, nici nu au voie sa se impartaseasca pana nu se lasa de fumat. Cei care mor si nu s-au lasat de acest pacat, vor auzi cum striga dracii fumatului la Dumnezeu: “Doamne, Dumnezeule, da-ne noua sufletul acesta, fiindca, pe noi ne-a tamaiat cu tutun. Daca aprindea smirna si tamaie, ar fi fost al tau!” Pentru sanatatea trupeasca si mantuirea sufletului tau, te rog: SĂ NU MAI FUMEZI!!! 
                                                                                                                           Amin si Aliluia!
                                                                                                                                Preot Ioan 

Starea de fericire

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

Starea de fericire

...Pentru anumite persoane, fericirea înseamnă statul la calculator și jocuri video, dar fericirea adevărată o vom întâlni numai în împărăția cerurilor. Chiar dacă pentru mine fericirea înseamnă să stau cu familia mea, iar ea să fie sănătoasă, sunt conștientă că în Ceruri o să simt ceva mult mai puternic, o stare pe care nu o pot explica în cuvinte. Atâta timp cât trăim pe pământ ar trebui să fim fericiți cât îi facem pe cei săraci și nedreptățiți să zâmbească.

...Fericirea e neprețuită și se desăvârșește în Rai, alături de Iisus Hristos. Dacă citim cu atenție cele 9 fericiri vom înțelege cum trebuie să ne trăim viața. Cele 9 fericiri ne învață să fim drepți, milostivi, smeriți, blânzi și pașnici, ne învață să iubim chiar și atunci când suntem ocărâți, căci doar așa vom putea să ne simțim împliniți... Acestea sunt îndemnurile lui Hristos, iar noi, pentru a ne simți fericiți, trebuie să-L ascultăm.

...Fericirea este o stare mai presus de oricare alta, nu este doar pentru această viață, ci și pentru următoarea, nu este un lucru superficial, ci unul special, ceva care te umple și care te face să te simți ca și cum nimic nu-ți mai trebuie.

...Suntem fericiți când stăm cu familia, când suntem cu prietenii, când profesoara ne dă un 10 la matematică sau fizică, dar cei mai fericiți suntem în compania lui Dumnezeu. Așa că... regăsește-te în măcar una din Fericirile rostite de Hristos!

...Cele 9 Fericiri ne duc la înălțarea sufletului, la eliberarea de griji și supărări, ajungând la o stare de fericire pe care noi nu am putea să o percepem fără curățirea sufletului.

...Chiar dacă ești sărac, trebuie să fii fericit că exiști, ai familie. Cred că și Dumnezeu se bucură când ești fericit, pentru că lui Dumnezeu Îi pasă de toată lumea.

...Fericirea, așa cum este prezentată și predicată de către Mântuitorul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, se extinde mult peste bogățiile și presupusele fericiri ale lumii pământești. În urma unei vieți de smerenie, milostenie, dreptate și iubire, omul va fi mult mai fericit în împărăția cerurilor, decât ar fi putut fi doar aici, unde ar fi putut cădea în ispite.

...Oamenii sunt cu adevărat fericiți, nu când primesc un cadou sau își cumpără ceva nou, ci dacă nu sunt mândri și răutăcioși, deoarece atunci îi răsplătește Dumnezeu. Sufletul își primește fericirea de la Dumnezeu. Cei care încearcă să facă bine altor oameni, chiar dacă ei rămân fără, aceia vor fi fericiți cu adevărat.

...Fericirea înseamnă să fim aproape de Dumnezeu, să fim cu sufletul curat.

...Fericirea înseamnă să ascultăm cuvântul lui Dumnezeu, ca să ajungem lângă El. Dumnezeu vrea asta!

"Şi deschizându-şi gura, îi învăţa zicând:

Fericiţi cei săraci cu duhul, că a lor este împărăţia cerurilor.
Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia.
Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul.
Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetează de dreptate, că aceia se vor sătura.
Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui.
Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu.
Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema.
Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a lor este împărăţia cerurilor.
Fericiţi veţi fi când vă vor ocărî şi vă vor prigoni şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, minţind din pricina Mea.
Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă este în ceruri, că aşa au prigonit pe proorocii cei dinainte de voi." (Matei V, 1 - 12).

sursa :Marian Pios

COSUL CU FRUCTE ...

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

   “Un antropolog a propus un joc unor copii dintr-un trib african. A pus un cos plin cu fructe langa un copac si le-a spus ca acela care va ajunge primul va castiga toate fructele.
Cand a dat startul pentru alergare, toti copiii s-au luat de mana si au alergat impreuna, apoi s-au asezat sa se bucure de premiu. Cand i-a intrebat de ce au alergat asa, din moment ce unul singur ar fi putut castiga toate fructele, i-au raspuns: “Cum ar fi putut fi unul dintre noi fericit, daca toti ceilalti ar fi fost tristi?”

 Ce-au dovedit acesti copii? IUBIRE, MULTA IUBIRE!

Sfantul Grigorie de Palama, spune asa: “Cand dragostea se va raci de tot, este cu neputinta sa mai ramana Harul Duhului Sfant si ocrotirea lui Dumnezeu peste oameni”.
Ce sa mai vorbim despre dragoste, cand, adesea nu mai exista cel putin bucuria de a ne vedea sau revedea unul cu altul.
   Bucuria mea, fiecare crestin ortodox,  si tu, ar trebuie sa spuna ca mine, daca va plac cuvintele mele: Doamne, Dumnezeule, eu sunt ceea ce sunt, in primul rand datorita Tie, datorita negraitei Tale iubiri, apoi, datorita mijlocirii Maicii Tale Prea Sfinte, datorita rugaciunii tuturor Sfintilor, dar, si datorita tuturor celor din jurul meu, fiindca, prin ei a lucrat si lucreaza Dumnezeu. Si iata ce frumos ne indeamna Sfantul Serafim de Sarov: "Fiți milostivi, faceti mila cu cuvintele, cu faptele si cu  gandurile, fiindca, milostenia e viata sufletului”. 
                                                                                                                     Amin si Aliluia!
                                                                                                                         Preot Ioan .

SPOVEDANIA ESTE CHEIA RAIULUI

Pacatul primordial facut de Adam in Rai a adus o multime de suferinte pentru om si i n cele din urma alungarea lui din Rai. Mantuitorul Iisus Hristos este „Calea, Adevarul si Viata”. Cand spunem Iisus, spunem ca ne-a adus via ta prin Biserica intemeiata de El s i, mai ales, Sfintele Taine instituite de El.Taina pe care o putem folosi ca pe o cheie pentru a deschide usa inchisa si pazita a Raiului este Sfanta Spovedanie. Numai Sfanta Spovedanie ne poate curati si primeni pentru a intra in Rai. Cel ce se spovedeste continuu in viata si moare de asemenea spovedit, acela nadajduieste sa-si mantuiasca sufletul daca spovedania s-a savarsit cu toata sinceritatea si cu toata cainta, acela poseda Cheia Raiului si- si poate permite a intra. A te spovedi, inseamna a te smeri atat inaintea lui Dumnezeu in chip tainic, precum si inaintea preotului in chip vizibil. A te spovedi inseamna a-ti alunga tot egoismul din tine, a nu-ti mai apartine tie, a te dezveli de tot subiectivismul personal. Taina Sfintei Spovedanii impune cea mai mare smerenie, cea mai mare umilinta, cea mai mare cainta, cea mai puternica zdrobire de inima si parere de rau. Toate acestea inseamna a exprima starea sufleteasca ce inspira credinciosului nadejdea mantuirii sufletului sau, exprima cea mai mare virtute si este puterea de a dobandi Cheia Raiului.

IN SCAUNUL SPOVEDANIEI TOTI OAMENII, INDIFERENT DE RANGURI SOCIALE, DE PREGATIRE NTELECTUALA ETC., SUNT EGALI IN FATA LUI DUMNEZEU
Trebuie sa fim foarte constienti, ca inaintea lui Dumnezeu toti oamenii suntem egali din punct de vedere spiritual. Toti avem un suflet spiritual. Deosebirea in aceasta lume consta in trup, in ranguri sociale, in pregatirea intelectuala, in gandire etc. O data ce sfarsim aceasta viata, dincolo vom fi egali. In scaunul Sfintei Spovedanii se vede cel mai clar egalitatea umana! Aceeasi stare de penitenta si de cainta o poate trai, in acelasi timp, atat un cersetor sau un taran simplu, cat si un savant sau un mare dregator. Aici, la Spovedanie vedem ca toti oamenii suntem fii ai Aceluiasi Tata. La o asemenea mare intelepciune trebuie sa ajungem pentru a intelege realitatea adevarata a lucrurilor. Vom fi mari atunci cand ne vom da seama ca suntem mici si invers

sursa

http://desprespovedanie.blogspot.com/search/label/SPOVEDANIA%20ESTE%20CHEIA%20RAIULUI

PREOTII DUHOVNICI CRESTIN ORTODOCSI

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

   Fara preoti duhovnici, se golesc Sfintele Biserici Ortodoxe, dar se umplu clinicile de psihiatrie. Doctorii lucreaza cu stiinta omeneasca (limitata), in timp ce preotii duhovnici lucreaza cu puterea DUHULUI SFANT (nelimitata, infinita).
Asadar, doctorii psihiatri te ajuta sa te "imprietenesti" cu oamenii, iar preotul duhovnic te ajuta sa te imprietenesti cu oamenii, si mai ales cu Dumnezeu. Preotii au cheile Imparatiei Cerurilor: "... Si iti voi da tie cheile Imparatiei Cerurilor; Oricate vei lega pe pamant vor fi legate si in Ceruri si oricate vei dezlega pe pamant, vor fi dezlegate si in Ceruri" (Matei 16:18).
Auziti ce spunea parintele grec Epifanie Teodoropulos: "Pentru mine, nu exista o mai mare satisfactie ca aceea de a sta ore in sir (cu timp si fara timp, adica timpul trece dar eu nu ma uit la ceas) in scaunul de spovedanie si a imprieteni pe om cu Dumnezeu".
 Iar parintele Teofil Paraianu zicea: "Inima mea are numai intrari. Iesiri nu are. Cine intra inlauntru, ramane acolo. Orice ar face, eu il iubesc la fel precum l-am iubit atunci cand a intrat pentru prima data in inima mea. Ma rog pentru el si pentru mantuirea sa".

Preotii deschid oamenilor portile Raiului prin Sfintele Taine (Botez, Mirungere, Cununie religioasa, Maslu) dar mai ales prin SPOVEDANIE si IMPARTASANIE.

                                                                                                                         Amin si Aliluia!
                                                                                                                             Preot Ioan .

SFINTE NICOLAE

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

   Sfinte Nicolae, pe Hristos, mult L-ai iubit,
Pentru ratacire, pe ereticul Arie l-ai palmuit,
 Tu Sfinte, bland si bogat in mila,
 De-al meu suflet murdar, nu-ti este sila,

 Esti mare facator de minuni,
Lui Hristos te rogi, ca sa fim mai buni,
Sfinte Nicolae, vino la ale noastre inimi,
Mijlocind la Dumnezeu, curateste-ne de patimi.

   Mos Nicolae vine, vine,
Sa-l primim cu inimile pline!
Vine la adulti si la copii,
Sa impartă bucurii,
 Iubeste, copiii cei cuminti,
 Care asculta de parinti,

 Nu-i un mos oarecare,
E chiar Sfantul Nicolae!
Sa-i inaltam rugaciuni,
Caci face multe minuni.

        Andrei Ibraim.

   Bucuria mea, autorul poeziei de mai sus a fost musulman (il cunosc bine) din neam in neam si, cu cativa ani in urma,  s-a botezat crestin ortodox cu numele de Andrei. S-a botezat el si toata familia lui. Si atunci va intreb: Ce raspuns vor da romanii care au fost crestini ortodocsi din neam in neam si acum s-au convertit la una din sectele din tara noastra?

 Nu vor avea iertare pentru ca aceasta parasire a credintei este hula  impotriva Dumnezeu Duhului Sfant si nu se iarta in vecii vecilor (vezi in Biblie la Marcu 3:28-29). Cine are minte, sa ia aminte la aceste sfinte cuvinte! Amin!

   🙏 Sfinte Nicolae, Mare facatorule de minuni, ca unul care ai indrazneala catre Dumnezeu, roaga-te si pentru noi pacatosii, acum, in ceasul mortii si in ceasul judecatii noastre. Amin si Aliluia!
                                                                                                                         Preot Ioan 🛎.

Cum trebuie să luăm anafura și ce trebuie să știm despre ea?

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...



Sfințitul Nicolae Cabasila ne spune: „Pâinea care se împarte ca anafură a fost de mai înainte sfințită, deoarece a fost oferită lui Dumnezeu. Toți creștinii care merg la Biserică o primesc cu evlavie în palma lor dreaptă, adâncită puțin, și sărută mâna dreaptă a preotului, care puțin mai înainte a atins și a împărțit Preasfântul Trup al Mântuitorului Hristos. Pentru că s-a sfințit în întregime, de aceea Biserica noastră crede că mâna liturghisitorului transmite această sfințire tuturor celor ce o ating și o sărută”.

Lucruri esențiale pe care trebuie să le cunoaștem despre anafură:

– Trebuie să se împartă în liniște și rânduială,

– O luăm din mâna preotului, iar nu de la pangar,

– Așezăm mâna dreaptă peste cea stângă cu palmele deschise,

– Psalții cântă imnuri pe toată perioada împărțirii anafurei,

– Trebuie s-o mâncăm pe stomacul gol,

– O consumăm toată și nu o aruncăm nimic din ea.

Să nu uităm că anafora se dă în loc de dar (anti-doro = în greacă), adică în loc de marele dar care este Dumnezeiasca Împărtășire, dar și ca un dar în plus pentru cei care s-au împărtășit. Aici trebuie să se facă distingerea că în nici un caz nu trebuie să se facă vreo confuzie între anaforă și Dumnezeiasca Împărtășanie sau să se considere anafora de aceeași „valoare” cu Dumnezeiasca Împărtășanie.

Să le explicăm mai pe larg:

a. Anafura iese din prescura care au adus-o și au oferit-o credincioșii cu scopul de a se săvârși Dumnezeiasca Liturghie. (De aceea se și numește în greacă prósforo de la verbul prosféro, care înseamnă a oferi). Prescura se face cu rugăciune și tămâie și se pecetluiește cu simbolurile lui Hristos IC XC NIKA. De aceea încă de Vineri primește binecuvântare și nu mai este o pâine obișnuită. Din momentul în care se oferă la Sfântul Altar, dobândește o mai mare sfințire.

În sfârșit, îndată după sfințirea Cinstitelor Daruri, când partea din prescură a fost pe Sfântul Disc și pe Sfânta Masă s-a făcut Trupul și Sângele lui Hristos, liturghisitorul ia discul cu pâinea tăiată bucățele și o înalță înaintea Sfintei Mese, spunând: „Mare este Numele Sfintei Treimi, totdeauna acum și pururea și în vecii vecilor. Amin”.

Aceasta este o mișcare asemănătoare celei care premerge cuvintelor: „Ale Tale dintru ale Tale”, când liturghisitorul înalță și face în aer semnul Cinstitei Cruci, slavoslovind cu recunoștință pe Făcătorul nostru. Astfel anafura mai primește o binecuvântare. De asemenea, unii preoți spun și o altă rugăciune scurtă (nu absolut necesară, căci binecuvântarea vine prin slavoslovirea lui Dumnezeu Cel închinat și adorat în Treime): „Binecuvintează, Doamne, pâinile acestea și pe cei care se vor împărtăși din ele sfințește-i”.

De asemenea, alți liturghisitori adaugă o laudă adusă Maicii Domnului: „Bucură-te, ceea ce prin Înger ai primit și ai născut pe Însuși Ziditorul, Fecioară, mântuiește pe cei ce te măresc pe tine”. În altă parte, într-un sat din Kalavrita, am întâlnit un preot evlavios, care liturghisea în fiecare zi și care, în acest moment al Liturghie, spunea: „„Bucură-te, ceea ce prin Înger ai primit și ai născut pe Însuși Ziditorul, Fecioară preaslăvită, neispitită de nuntă, preabinecuvântată, mântuiește pe cei ce te măresc pe tine”.

Aceste cuvinte, într-adevăr au locul lor aici, deoarece anafura simbolizează trupul Pururea Fecioarei.

Este partea prescurii de unde a fost scos Mielul lui Dumnezeu…

b. Este bine ca anafura să fie într-un vas lângă preot, astfel încât fiecare, îndată după ce se împărtășește, să poată lua o bucățică cu care să-și „șteargă” buzele și gura.

c. Luând anafura din mâna preotului, intrăm în comuniune cu el, ne apropiem de el. Acesta, scăldat fiind de sfințenia și de dumnezeiescul Har (adeseori și de transpirație – o transpirație binecuvântată), credincioșii, care până în acest moment erau în cealaltă parte, oarecum depărtați, vin și se ating de el, ca și cum s-ar atinge de Însuși Hristos.

În acest moment preotul va arăta o familiaritate discretă pentru fiecare suflet al parohiei sale, îi va heretisi după nume, le va ura cele cuvenite și va trimite binecuvântări celui bolnav la pat din familia sa, etc. Însă simplu, fără gesturi și prea multe zâmbete sau discuții, care nu-și au locul, ci numai pricinuiește întârziere. Doar cele care se potrivesc cu atmosfera duhovnicească a Liturghiei.

d. De multe ori rămân multe prescuri din cele pe care le-au adus credincioșii. Asta arată cât de mult participă credincioșii la marele eveniment al Dumnezeieștii Liturghii. Preoții păstrează câteva pentru Liturghiile din cursul săptămânii, iar celelalte este îngăduit să le ia credincioșii la casele lor. Gândiți-vă câte prescuri rămân la hramuri.

Nu este necuviincios să le ia creștinii, însă trebuie să le pună la masa unde stau de obicei și fac rugăciune, la masa familiei, unde toate sunt binecuvântate și sfinte, și astfel prescura, care o luăm ca pâine, adaugă la sfințenia mesei lor.

Există cazul când o uscăm puțin, ca să se păstreze mai mult. De asemenea, și anafura adusă de la biserică o putem usca, pentru a ține mai multă vreme și a lua în fiecare dimineață după rugăciune.