Faceți căutări pe acest blog
A fost odata ca niciodata, ca daca n-ar fi nu s-ar povesti… a fost odata, in vremuri deloc indepartate, intr-un satuc mic-mic, o famile de tarani care avea doi copii.
Tatal nu credea in Dumnezeu, si nu ezita sa spuna si altora ce simtea el in legatura cu religia si sarbatorile crestine, cum ar fi Craciunul.
Sotia lui credea insa, si ea si-a crescut copiii astfel incat sa aiba credinta in Dumnezeu si in Iisus, in ciuda comentariilor lui negative, prin care se impotrivea la orice.
Intr-un ajun al Craciunului incarcat de zapada, sotia si-a luat copiii la o slujba crestina in satul in care locuiau.
L-a invitat si pe el, dar a refuzat:
“Prostii, daca ar exista intr-adevar Dumnezeu iar Isus ar fi fiul Sau, de ce l-ar fi trimis El pe pamant cu chip de om? Daca e atotputernic, de ce sa se coboare El pana la nivelul nostru? Nu pot sa cred asa ceva, n-are nici un inteles!”
Asa ca ea si copiii au plecat, iar el a ramas acasa.
N-a trecut mult si vantul a inceput sa bata mai tare, viscolind zapada. In timp ce barbatul se uita afara pe fereastra, tot ce vedea era o furtuna de zapada.
S-a asezat sa se odihneasca inainte de a aprinde focul pentru a incalzi casa peste noapte.
Si chiar atunci a auzit un zgomot puternic. Ceva a lovit fereastra. Apoi inca unul. S-a uitat afara, dar nu a putut sa vada prin viscol mai mult de cateva urme pe zapada. Cand vantul s-a mai linistit, el a mers afara sa vada ce anume a lovit fereastra. Pe campul de langa casa a vazut un stol de gaste salbatice.
Se parea ca ele zburau spre tarile calde pentru perioada de iarna cand au fost prinse de viscol si nu au mai putut inainta. Pasarile s-au pierdut si au esuat la ferma lui, fara mancare si fara adapost. Isi miscau aripile si zburau in jurul terenului in cercuri mici, orbite si fara nici un scop.
Cateva din ele se pare ca s-au izbit de geam.
Taranul, om cu inima calda, iubitoare, s-a gandit ca le-ar putea adaposti la ferma lui, de vreme ce nu puteau sa mai zboare spre sud pe o astfel de vreme.
„Ferma ar fi un loc tare bun pentru ele sa stea. Este calduroasa si sigura, ar putea sa-si petreaca noaptea aici si sa astepte sfarsitul furtunii.”
Asa ca a mers pana la ferma si a deschis larg usile, apoi a asteptat, sperand ca ele vor observa ferma deschisa si vor intra. Gastele dadeau insa din aripi invartindu-se fara nici un scop si se parea ca nu au observat ferma si nici ca si-au dat seama ce ar insemna aceasta pentru ele.
Barbatul a incercat sa le atraga atentia, dar tot ce a reusit a fost doar sa le sperie, si ele s-au mutat mai departe. Taranul a intrat in casa si a iesit apoi cu o bucata de paine, a rupt-o si a facut o dara de firimituri care sa le conduca spre ferma. Dar ele tot nu au inteles.
S-a dus in spatele lor si a incercat sa le indrepte spre ferma, dar ele s-au speriat si mai tare. S-au raspandit in toate directiile, numai spre ferma nu.Nimic din ce a facut nu le-a determinat pe gaste sa ajunga in locul unde le-ar fi fost cald si unde ar fi fost in siguranta.
„De ce nu ma urmeaza?! Nu pot sa vada ca acesta este singurul loc unde ele ar putea supravietui furtunii?”
Tot gandindu-se la asta si-a dat seama ca ele pur si simplu nu vor urma un om.
„Doar daca as fi unul de-al lor as putea sa le salvez!”, a spus el tare.
Atunci i-a venit ideea. A intrat in ferma, a scos una din propriile lui gaste si a purtat-o in bratele sale pana a ajuns in spatele stolului de gaste salbatice. Apoi i-a dat drumul.
Gasca lui a zburat printre celelalte direct spre ferma si, una cate una, celelalte gaste au urmat-o spre acel loc sigur.
Barbatul a ramas tacut pentru un moment in timp ce cuvintele pe care le-a spus cu cateva minute mai devreme i-au revenit in minte:
„Doar daca as fi unul de-al lor, atunci le-as putea salva!”
Apoi s-a gandit la ceea ce i-a spus sotiei mai devreme:
„De ce Dumnezeu s-ar fi smerit atat pe Sine ca sa vina pe pamant si sa traiasca in trup de om?”
Dintr-o data, totul a avut sens. Aceasta e ceea ce a facut Dumnezeu. Noi am fost ca si gastele – orbi, pierduti, disperati. Dumnezeu l-a trimis pe Fiul Sau ca sa ne arate calea si sa ne salveze.
„Aceasta este adevarata insemnatate a Craciunului!”
Privirile i s-au luminat cand a inteles. In timp ce viscolul se potolea, sufletul lui a devenit linistit contempland acest minunat gand.
Ani de indoiala si necredinta au disparut ca si furtuna trecatoare. A ingenunchiat in zapada si a rostit prima rugaciune din viata lui:
„Multumesc, Doamne, ca ai luat chip de om si ai venit sa ma scoti din furtuna!”
Era odată un tibetan care plecase de unul singur spre o mânăstire ridicată în vârf de munte. Pe drum l-a prins o ploaie cu fulgere şi tunete. Omul a găsit un han unde să se adăpostească abia după ce s-a lăsat întunericul. A schimbat câteva vorbe cu stăpânul locului, a mâncat ceva şi s-a dus la culcare. Dar nici nu s-a luminat bine de ziuă şi călătorul era gata de plecare. Hangiul s-a uitat pe fereastră, a văzut cum toarnă cu găleata şi a spus: „Unde te duci, omule, pe vremea asta? E prăpăd, n-o să apuci să ajungi nici până la următorul han, darămite sus pe munte!“ Drumeţul a deschis uşa şi i-a răspuns din prag: „Nu-ţi fă griji. Sufletul meu a ajuns demult acolo, aşa că picioarelor mele le este uşor să-l urmeze.
Atunci când îţi doreşti ceva cu sufletul, dorinţa e ca şi împlinită, nu trebuie decât s-o urmezi.
Aceasta frumoasa icoana am cumparat-o de la manastirea Calugara
Orisice intalnire pe care o avem cu cineva aduce o mica schimbare in viata fiecaruia din noi, in bine ori in rau. Caci ganduri, simtaminte de bucurii si intristari le impartasim unii cu altii, sporindu-le pe ele si pe noi, ori micsorandu-ne reciproc. Marile transformari in viata oamenilor vin insa adesea de la intalniri negandite de mai inainte, neprevazute si nepregatite. Acestea apar in calea vietii tale prin surprindere, din marele vazduh al tacerii, care te impresoara de pretutindenea. Deodata iti apare cineva care-ti face semnul unei chemari ce-ti schimba calea vietii tale de pana atuncea. Multa vreme nu-ti explici misterul acestei intalniri care ti-a adus hotariri noi de viata, dar cand incepi a-ti face socoata soartei tale, vezi ca de la acea intalnire de taina sfanta, viata ta a luat o alta intorsatura in alergarea ei.
Toma si Cleopa pe calea Emausului apareau ca niste fugari inspaimantati, plini de descurajare, in urma celor intamplate in ultimele zile in Ierusalim: lisus, marele lor Invatator de pana atuncea, judecat, batjocorit, rastignit si apoi ingropat, le aparea ca intr-o filmare zguduitoare, care le topea toate cele crezute despre El. Si pe cand aceasta uimire si-o istoriseau impreuna, iata ca la o cotitura a drumului vietii lor, apare din fosnetul de lumina unul ce se adauga calatoriei lor, care in chip firesc ii intreba:
— "Ce sunt cuvintele acestea pe care le schimbati unul cu altul in drumul vostru si de ce sunteti tristi? "
Atuncea Cleopa ii raspunde cu un cuvant greu:
— "Tu singur esti nemernic - strain – in Ierusalim si nu stii cele ce s-au intamplat in el zilele acestea? "
Atuncea El le-a zis:
— "Care? "
Iar ei i-au raspuns cele despre lisus Nazarineanul, Care era prooroc puternic in fapta si in cuvant inaintea lui Dumnezeu si a intregului popor. Cum L-au osandit la moarte si L-au rastignit arhiereii si mai marii nostri...
Atuncea lisus — pe care ei nu-L cunosteau in acea clipa, le spune:
— "O, nepriceputilor si zabavnici cu inima ca sa credeti toate cele ce au spus proorocii".
Si incepand de la Moise si de la toti proorocii, le-a talcuit lor Scripturile... Nu trebuia, oare, Hristos sa patimeasca acestea si sa intre in slava Sa? Si ajungand la Emaus, ei L-au poftit sa ramana cu ei si abia la Cina, cand El a luat painea si a binecuvantat-o, si frangand-o le-a dat lor, li s-au deschis ochii lor si L-au cunoscut; si El s-a facut nevazut de la ei.
Si au zis unul catre altul:
— "Oare nu ardea in noi inima noastra, cand ne vorbea pe cale si cand ne talcuia Scripturile? "(Luca 24:13-32).
Si in noaptea aceea, care pentru ei se transforma in lumina cu Hristos, ei alergara la Ierusalim, ca adevarati apostoli, ca sa spuna celorlalti Apostoli ca lisus Hristos cu adevarat a inviat...
La fel o intalnire vie, cu totul zguduitoare, cu Hristos cel Inviat si Inaltat la ceruri, o are Saul Tarseanul in drumul sau spre Damasc, unde se ducea sa puna in lanturi pe ucenicii Domnului. "O lumina din cer ca de fulger, l-a invaluit deodata. Si cazand la pamant, a auzit un glas zicandu-i:
- Saule, Saule, de ce ma prigonesti?
Si el a zis:
- Cine esti Doamne?
Si Domnul a zis:
- Eu sunt lisus pe care tu i-L prigonesti".
Si asa, in acea intalnire tainica cu Hristos cel Inviat si Inaltat la Ceruri, avea loc acea totala transformare incat prigonitorul Saul devine ucenicul lui Hristos, marele apostol al tuturor neamurilor din toate veacurile.
In istorie, o alta intalnire tainica cu Hristos au avut-o toti martirii in viata lor. Si ei n-au fost numai zeci de mii, ori sute de mii, ci milioane care, din clipa in care L-au cunoscut pe Hristos, s-au facut una cu El, incat "nu mai traiau ei, ci Hristos in ei". De aceea, cand prigonitorii crestinismului le cereau sa se lepede de El, ei au preferat moartea, bine stiind cele spuse de Apostolul Pavel, care si el a fost un martir, ca: "moartea nu ne desparte de Hristos", ci mai mult ne grabeste unirea cu El, in ceruri si eternitate.
Aceasta experienta vie, de intalnire tainica cu Hristos in viata pamanteasca, chiar o au crestinii toti, prin veacuri, in cele sapte Sfinte Taine. In toate aceste Sacramente, Savarsitorul este Hristos Domnul. Preotul e numai un celebrant al Tainelor. Sacrificiul mantuirii, Jertfa cea fara de Sange, Hristos Insusi o aduce. El aduce jertfa si El o imparte.
La fel si in toate celelalte Taine, Hristos Domnul e Savarsitorul marilor mistere in chip nevazut. Episcopul si preotul sunt doar cei ce oficiaza si impart in chip vazut darul de taina al intalnirii noastre mistice cu Hristos Domnul, cu Duhul Sfant si Dumnezeu Tatal. Prin misterul Sfintelor Taine, noi intram in comuniune sfanta cu Dumnezeu, cu harurile Lui care ne sfintesc si ne unesc cu Parintele vietii noastre. Prin Sfintele Taine se revarsa Viata Divina in noi. Si asa in Sfintele Biserici, in imparatia lui Dumnezeu, noi avem marea bucurie a intalnirii de taina cu Sfanta Treime, care transforma viata noastra prin harul sfinteniei mantuitoare.
La fel avem o intalnire cu Hristos prin Viata si in Invatatura Sfintelor Evanghelii prin care El graieste, El ne cheama, El ne lumineaza si ne transforma, ca sa fim fiii luminii. Sfanta Evanghelie e ca o Euharistie sfanta cu care ne impartasim gandurile noastre cu gandurile lui Dumnezeu. Si asa avem o intalnire cu Adevarul cel vesnic al lui Dumnezeu, care ne elibereaza de robia pacatului. Sfantul Antonie cel Mare a avut o astfel de intalnire cu chemarea din Sfanta Evanghelie pe care el a auzit-o citindu-se in Biserica si pe care el a luat-o ca rostita de Insusi lisus Hristos, dupa care el s-a lepadat de toate din lumea aceasta, urmand intru totul lui Hristos.
O alta intalnire tainica noi o avem cu Hristos cand, dupa povatuirea Domnului, ajutam in viata pe tot cel in suferinta si lipsa. Si de aceasta ne incredinteaza Insusi Fiul lui Dumnezeu: "Caci adevarul zic voua, intrucat ati facut unuia din acesti frati ai Mei prea mici, Mie Mi-ati facut" (Matei 25: 40).
Intr-adevar, si in aceasta intalnire de ajutorare cu omul in lipsa si suferinta, e pentru noi toti un prilej tainic de intalnire nu numai cu fratele si sora lui Hristos, dar cu Insusi Hristos Domnul. Si in aceasta ajutorare ne transformam pe noi insine, fiind o faptura noua in care Hristos Insusi ajuta prin noi omenirea timpurilor de astazi. Si asa prin iubirea de aproapele, noi si mai mult ne vom intalni tainic cu lisus Hristos, aicea si in Ceruri.
Pr. Dr. Vasile Vasilache
(din volumul "De la Antim la Pocrov – marturii si marturisiri”, New York, 1984)
Lista mea de bloguri
-
-
Intrarea Domnului in Ierusalim(Floriile)
-
”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta
că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se
crede sp...
Acum 4 zile
-
-
Rugaciuni nepotrivite
-
*Rugaciuni nepotrivite*
De ce vreau sa scriu un asemenea articol pe o pagina de profil personala?
Cred ca inainte de a ne pune problema situarii noastre...
Acum 8 ani
-
Am fost in sat și m-am umplut de jale,
-
Am fost in sat și m-am umplut de jale,
Căci moartea a făcut prăpăd la noi,
Atâtea porți închise ,atâtea case goale
Si-atâta lume dusă spre viața de apoi...
Acum 3 săptămâni
-
-
-
Colaje Ortodoxe 2024(20)
-
----- DOAMNE IARTĂ PĂCATELE MELE, SI ALE NEAMULUI MEU
!----
Acum o lună
-
Acatistul Sfintei Cruci
-
DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL
BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...
O,de trei ori fericită și Preacinstită C...
Acum 3 săptămâni
-
FLORIILE INIMII
-
"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu
numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar
eu m-am scu...
Acum o zi
-
SFINȚII PRĂZNUIȚI ASTĂZI ...1 mai 2024
-
"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele
Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele
si.......
Acum o zi
-
-
Nimeni nu ar trebui să moară de cancer;
-
*ȘTIAȚI CĂ?
(1). Primul pas este oprirea consumului de zahăr, atunci când nu există
zahăr în organism, celulele canceroase mor în mod natural.
(2). A...
Acum 4 luni