Serafim de Sarov si profetiile fratelui Alexandru

DUMNEZEU SA VA BINECUVANTEZE!Matei 24,33-42

10 octombrie 2010

                        

                         Serafim de Sarov este sfantul la care a fost condus Arsenie Boca de catre Fecioara Maria pe Muntele Athos. Desigur ca atunci cand s-a intamplat aceasta minune Sarov trecuse in lumea cealalta de aproape 100 de ani. 

Dumnezeu a vrut sa ne lege de acest sfant al Rusiei nu intamplator ci dintr-un motiv tainic.  

Arsenie se roaga la Dumnezeu sa-i trimita un duhovnic pentru a fi intitat in isihasm si a primi un indrumator in tainele secrete ale mantuirii. Se roaga dar in zadar. Abia cand se roaga Fecioarei Maria aceasta ii apare si ii raspunde conducandu-l, transportandu-l prin minune intr-o padure la acest sfant al Rusiei numit Serafim de Sarov. 

Nu intamplator unul din cei mai mari sfinti ai Romaniei, Arsenie Boca are acest traseu spiritual. 

Deloc intamplatoare este si minunea cand Iisus ii vorbeste si ii spune sa nu-L mai picteze si sa mearga sa picteze in inimile oamenilor căci timpul este aproape… 

Dar Arsenie nu asculta.

Deloc intamplator Romania este numita Gradina Maicii Domnului.

In Imparatie este o ordine si o ramificatie spirituala. Sau in Casa Domnului exista mai multe camere iar ortodocsii de pana acum au mers , in marea lor majoritate, in subordinea si in camera Fecioarei Maria. 

Asa cum piatra din capatul unghiului acestei cladiri a mantuirii este Hristos, la fel fiecare camera are o alta piatra unghiulara care este un mare sfant sau inger, in cazul nostru Fecioara.

Voi spuneti la fel ca vechii evrei, Noi ne inchinam lui Moise si Moise este tatal nostru, dar tatal si mama voastra este fiinta care va naste pe voi in Hristos si Dumnezeu Tatal.

Desigur marea majoritate nu vor intelege acestea ci abia tarziu peste sute de ani cand vor ajunge in Cer.

Eu va spun ca Tatal abia acum a deschis si populeaza cea mai mare camera a Palatului Hristic din Imparatia divina. 

Voi sunteti locuitorii acestei camere si voi faceti parte dintr-o mladita care in eternitate va aduce cel mai mare rod si va ingloba cele mai multe lumi ale infinitului mantuind si aducand vestea cea buna a noului plan dumnezeiesc.

Si ce-mi pasa mie ca nu intelegeti si nu vreti sa intelegeti, dar printre voi se afla cativa ingeri nemuritori pe care Dumnezeu ii va face stalpi ai acestui nou lacas ai Imparatiei divine. Si pentru ei Dumnezeu vorbeste si ii calauzeste spre misterele si tainele Sale.

Nu aveti unde sa va duceti si veti bate pasul pe loc sute de ani, pentru ca voi credeti, nu-i asa, ca Dumnezeu vrea sa impingeti pietre de moara ce nu le puteti nici macar clinti, ca sa faceti muschi si sa fiti astfel sanatosi si voinici.

Si peste sute de ani in care veti trai chiar mai multe vieti, murind de mai multe ori in aceasta lume si apoi in cealalta, vor fi trimisi la voi altii care vor fi fost nascuti de fii fiilor celor de care trebuia sa ascultati.

Intelegerea voastra este mica si lumeasca.

Este drept ca Fecioara poate fi numita comantuitoare, dar fecioara nu este ea insasi decat o mladita a viţei divine. 

Cunoasterea si intelegerea sunt un mare dar, ele nu pot fi o obligatie. Ramaneti asadar in necunoastere daca dispretuiti lumina si asteptati ca sa muriti ca sa intelegeti mai multe, daca lumea asta nu este buna pentru a va desavarsi.

Dar istoria se repeta. Asa cum Iisus a venit intai cu daruri pentru evrei, invintandu-i la nunta uniunii cu Dumnezeu, si acestia n-au venit, la fel de data asta cei chemati sunt cei care tot repeta Iisus in jos si Iisus in sus si isi fac cruci toata ziua. 

Dar ei nu vor veni. Ei deja au ridicat obstacole de netrecut. Ei il asteapta pe antichrist sa faca minuni…

Si atunci Dumnezeu va ridica pe cei care vor raspunde chemarii si vor fi fiinte care vor beneficia de o glorie si gratie fara margini, spulberand intr-o zi distante de mii de ani si urcand acolo unde nici nu ar fi visat ca este posibil. Astazi sa fiti oameni si maine ingeri, asta este un zbor nemaivazut si de aceea trebuie sa faceti sacrificii si sa invatati sa fiti umili, detasati si plini de iubire inca de aici. Trebuie sa reusim sa il cuprindem pe Dumnezeu chiar de aici si astfel sa-l intelegem si sa-l slujim spre fericirea si extazul miriadelor de fiinte din spatiul infinit. 

Patroana spirituala a lui Serafim de Sarov este Fecioara Maria. Tocmai de aceea Fecioara l-a condus pe Arsenie chiar la Serafim. 

Nu exista alt secret al mantuirii decat Iubirea.

Dumnezeu pune iubire in inimile voastre pentru cei mai mari decat voi atunci cand trebuie sa primiti binecuvantarea si calauzirea lor si pentru cei mai mici atunci cand trebuie sa le dati acestora binecuvantare si calauzire. Si pentru cei egali cu voi pentru ca sa deveniti una si sa va bucurati de Dumnezeu

Dumnezeu nu se poate revarsa in voi decat prin iubire, de aceea aprindeti-va inimile degraba si ardeti pentru El.

Oricand iubiti sunteti una cu cel pe care il iubiti sau cu duhul Lui. Iubirea se aseamana si cu o mareee. Ea poate fi tot timpul dar uneori este mai intensa si alteori se retrage pentru a reveni apoi iarasi.  

Iar aceasta iubire nu se poate revarsa in noi decat daca ne unim si vointa , nu numai inima cu cea a lui Iisus. 

Dumnezeu il iubeste si pe ingerul cazut dar nu se poate revarsa in el deoarece acesta nu-si uneste vointa cu vointa divina. 

De ce sunteti oare copii, acestea au fost regulile si legile spirituale dintotdeauna.

Nu se poate sa faceti ce vreti si sa urcati in cer. Dumnezeu trebuie sa coboare in voi si sa va purifice facandu-va instrument al Lui si abia apoi urmeaza mantuirea. 

Dumnezeu nu glumeste si nici nu se joaca cu voi. Daca stiti ca un mesaj vine de la El si ati fost avertizati in acest sens, El va trece la metode mai sigure si la semne mai ferme, pentru ca de relatia cu El depinde totul si cu siguranta ca il deranjeaza sa il alsati sa astepte cu bratele intinse si mai ales daca nu il ascultati. Neascultarea este sursa si originea dezastrului infernului. Iar orgoliul este cel care a provocat neascultarea. Pentru ca este fascinant pentru ingerul cazut sa il puna in incurcatura si sa il determine chiar pe Cel care este Causa Causorum. Din acest orgoliu se hraneste vointa lui rea.  

Nu luptati impotriva cui nu trebuie. Iata profetiile acestui frate calugar Alexandru care si ele spun ca va fi o federatie a tuturor statelor lumii.

V-ati gasit voi mari apostoli sa luptati impotriva Uniunii Europene si impotriva celor care se straduiesc sa faca sa functioneze aceasta uniune. Sa ii multumim lui Dumnezeu ca suntem in Uniune si sa ii multumim mai ales daca suntem ultimii din Uniune, intr-adevar acest loc este privilegiat deoarece ai nevoie de multa umilinta ca sa fii ultimul si sa nici nu iti doresti macar sa fii primul. 

Profetiile unui calugar. 

Dupa un razboi pustiitor, “Noul Ierusalim” va fi in Romania

Fratele Alexandru a prorocit inca din 1955 caderea comunismului, revolutia din '89, atentatele din 11 septembrie si aparitia monedei unice in Europa.  

“Rapit cu duhul”

“In toata tara sunt numai patru exemplare, dactilografiate dupa manuscrisul original al fratelui Alexandru”, spune femeia, scotand dintr-un dulap un vraf de coli ministeriale legate si prinse in coperti. Veronica Holhos, sau sora Veronica, sustine ca prin 1985 a intrat in posesia unei copii a prorocirilor scrise de un misterios calugar roman. “N-as da cartea asta pentru o casa!”, marturiseste ea. Cel caruia i se spunea “fratele Alexandru” a fost un mistic ortodox, despre care se stiu foarte putine. A facut puscarie politica in timpul comunismului, iar dupa eliberare nu ar mai fi fost primit in randul clerului. Se pare ca ar fi continuat sa slujeasca, acasa sau in locuintele oamenilor. A murit prin 1995, ultimii ani din viata petrecandu-i la Bucuresti, in garsoniera pusa la dispozitie de o credincioasa. Pe prima pagina a prorocirilor sale, el relateaza ca, la 1 iunie 1955, in timpul rugaciunii de dimineata, a fost “rapit cu duhul”. In aceasta stare i s-ar fi aratat Sfantul Serafim de Sarov, care i-a comunicat ca are misiunea de a transmite un “mesaj intregului neam omenesc”. Viziunile fratelui Alexandru ar putea starni zambete daca unele din profetiile sale nu s-ar fi adeverit. Cine ar fi indraznit, in anii ‘50, sa spuna ca “Rusia se va prabusi ca putere si poporul rus se va elibera prin credinta”? Sau ca “deasupra Bucurestiului va flutura drapelul sfartecat, iar poporul se va rascula”?

“Pamantul va arde”

Si mai socanta e anticiparea monedei unice europene: “Va fi un cataclism care va zgudui America, apoi, dupa cateva luni, Europa va introduce moneda unica imparateasca”, scrie calugarul. Asa s-a si intamplat. La nici 4 luni dupa atentatele de la 11 septembrie 2001, euro a devenit moneda Uniunii Europene! Toate aceste semne premerg, dupa fratele Alexandru, o catastrofa planetara: “In curand, pamantul va arde, punandu-se in joc cele mai nimicitoare arme din istoria omenirii, iar un sfert din omenire va muri (...). Turcia va pieri in cea mai mare parte, Spania de asemenea, iar multe dintre insulele de pe glob vor fi cautate in zadar. Cetatea Vaticanului va fi amenintata, dar nu atacata. Palestina va fi pradata, dar nu de razboi”.

Fara vrajitorii, fumat si betie

Dupa acest haos se va forma o federatie a statelor lumii, care, dupa mai multe incercari de a-si gasi un sediu, se va instala in... Romania! Liderul acesteia ar urma sa fie un om “credincios, cu respect, corect, muncitor, smerit, bland, bun si intelegator”. La mica distanta de Bucuresti, “din daramaturile trecutului” se va inalta prima capitala a lumii unite, iar centrul ei administrativ si spiritual se va numi “Noul Ierusalim”. Romania va interzice, pe teritoriul sau, vrajitoria, fumatul si betia. Cei care injura de cele sfinte vor fi pedepsiti prin lege, iar duminicile si zilele de sarbatoare vor fi riguros respectate.

Biserica-gigant

Sediul noii ordini mondiale va fi o “cetate circulara impartita in sectiuni, apartinand diferitelor natiuni, pentru a vedea egalitatea si dragostea infaptuita”. In mijloc va trona Biserica Mantuirii Neamurilor, rotunda “asemenea unei coroane imparatesti”, inalta de 300 de metri, in care vor incapea 1.500.000 de suflete. “Planul cetatii se va da prin descoperire divina”. Biserica va fi construita numai din marmura alba, de catre... americani, iar sub imensa cupola va exista chiar un mic orasel. Cele 51 de locuinte ale preotilor “neprihaniti in duh” vor fi adevarate buncare. “Un resort urias va roti aceste locuinte, astfel incat ele sa nu poata fi violate de atacatori”. Poate ca acestea sunt simple scorniri. Insa nu poate sa nu dea de gandit faptul ca multe din prevestirile fratelui Alexandru - prabusirea URSS, revolutia romana sau moneda unica europeana - au devenit deja realitate.

Cine a fost Sfantul Serafim de Sarov

Sfantul Serafim de Sarov s-a nascut in 1759. La zece ani s-a vindecat in mod miraculos, rugandu-se in fata unei icoane a Maicii Domnului. La 19 ani a mers la manastirea Sarov, iar 15 ani mai tarziu a decis sa se retraga in padure. Dupa ce a fost stalcit in bataie de talhari, s-a rugat timp de 1001 zile si nopti, stand in genunchi pe o piatra din fata chiliei sale. A petrecut 13 ani in izolare si tacere absoluta. Se spune ca dupa aceasta a dobandit darul “inainte-vederii”. A murit in 1833 si este considerat ocrotitorul Rusiei.

Intalnirea cu fratele Alexandru

Sora Veronica locuieste la Oradea, e pensionara si si-a dedicat viata credintei. Ea spune ca l-a cunoscut pe fratele Alexandru la Timisoara, in 1990, dupa mai bine de cinci ani de cand ii citise prorocirile. Atunci, calugarul i-a spus ca menirea ei e sa ridice o biserica. Cateva luni mai tarziu, a vizitat-o pe neasteptate. “Stia ca descoperisem locul vechii manastiri de la Voievozi si m-a intrebat de ce nu m-am apucat de lucru”, isi aminteste femeia. El a avertizat-o ca ii e dat sa construiasca manastirea, dar nu se va bucura de munca ei. Asa s-a si intamplat. La scurt timp dupa zidirea primelor chilii, sora Veronica a fost fortata sa paraseasca lacasul.

RUGĂCIUNEA STAREŢILOR DE LA OPTINA

DUMNEZEU SA VA BINECUVANTEZE!

Doamne dă-mi sa întâmpin cu linişte sufletească tot ce-mi va aduce z  iua de azi. 

Doamne, dă-mi întru totul să mă supun voii Tale Sfinte.

În tot ceasul acestei zile povăţuieşte-mă şi ajută-mă în toate. Toate câte le voi auzi şi mi se vor întâmpla în această zi, învaţă-mă să le primesc cu sufletul liniştit şi cu credinţă tare, că pentru toate este Sfântă voia Ta.

În toate cuvintele şi faptele mele călăuzeşte-mi gândurile şi simţămintele. În toate întâmplările neprevăzute, fă să nu uit că totul este trimis de către Tine.

Doamne, învaţă-mă să mă port cu dreptate şi înţelepciune cu toţi fraţii mei, să nu tulbur şi să nu supăr pe nimeni.

Doamne, dă-mi putere să duc povara zilei şi toate câte mi se vor întâmpla în această zi cu pace în suflet.

Doamne, călăuzeşte-mi voia mea şi învaţă-mă să mă rog, să cred, să nădăjduiesc, să rabd, să iert şi să iubesc. Amin.

Binecuvantarea Domnului peste voi, cu al Sau har si cu a Sa iubire de oameni totdeauna, acum si pururea si in vecii vecilor !

DESCURAJAREA

DUMNEZEU SA VA BINECUVANTEZE!

Se povesteste ca diavolul s-a hotarat candva sa-si vanda toate instrumentele cu ajutorul carora si-i supunea pe oameni. A facut o multime de pachete, pe fiecare indicand ce contine: suparare, crima, minciuna, necinste, mandrie si asa mai departe. Dupa ce toate pachetele au fost vandute, cineva a observat ca un pachet n-a fost pus in vanzare, l-a intrebat pe diavol, de ce?

- Pentru ca aceasta este cea mai puternica dintre armele mele si pe aceasta nu vreau s-o vand. Ea este descurajarea. Cand cineva ajunge la aceasta, il am in mod sigur in mana!".

CUM SA NE RUGAM

DUMNEZEU SA VA BINECUVANTEZE!

Sa te rogi în general si sa spui: “Doamne, Iisuse Hristoase, miluieste pe cei ce sufera trupeste si sufle­teste“, în aceasta rugaciune sunt cuprinsi si cei adormiti. Daca-ti vine în minte o ruda, spune si pentru ea o rugaciune: “… Miluieste pe robul Tau cutare“, si treci imediat la rugaciunea generala pentru toata lumea, “… Miluieste toata lumea Ta”. Poti sa-ti aduci aminte de o persoana care are nevoie si sa te rogi putin pentru ea, dupa care spune: Doamne, Iisuse Hristoase, miluieste-ne pe noi si sa te doara pentru toti, ca sa nu plece… trenul doar cu un calator. Sa nu ne oprim numai la o singura persoana si dupa aceea sa nu putem ajuta cu rugaciunea nici pe ceilalti, nici pe noi însine. Când, de pilda, te rogi pentru un bolnav de can­cer, sa te rogi pentru toti bolnavii de cancer si sa spui si o rugaciune pentru cei adormiti. Sau vezi un neferi­cit. Mintea ta sa mearga imediat la toti nefericitii si sa te rogi pentru ei. Imi aduc aminte ca atunci când eram mic am vazut un cersetor ce tragea sa moara alaturi de o casa turceasca, la zece metri mai departe de a noas­tra, îl chema Petru. Dimineata turcoaica l-a gasit lânga casa
ei si miscându-l sa se scoale, si-a dat seama ca a murit. Chiar si acum îl mai pomenesc. Câti astfel de “Petru”‘ exista în lume! Atunci când cineva se roaga în mod
special pentru o persoana, dar se gândeste ca sufera si semenii nostri, se foloseste pentru ca i se strapunge inima. Astfe
l, cu inima îndurerata, de la cazurile concrete merge la cele generale si ajuta tot mai mult prin rugaciunea inimii.


RUGACIUNE CÂND INTRI ÎN BISERICA

Veselitu-m-am de cei ce mi-au zis: în casa Domnului voi merge. Iar eu întru multimea îndurarilor Tale, Doamne, voi intra în casa Ta; inchina-ma-voi în biserica Ta cea Sfânta, Doamne, povatuieste-ma cu dreptatea Ta, pentru vrajmasii mei îndrepteaza înaintea Ta calea mea, ca fara alunecare sa preaslavesc o Dumnezeire: pe Tatal si pe Fiul si pe Sfântul Duh, acum si pururea si în vecii vecilor.
Amin.

RUGACIUNEA LA ICOANA MÂNTUITORULUI

Preacuratului Tau chip ne închinam, Bunule, cerând iertare gresalelor noastre, Hristoase Dumnezeule, ca de buna voie ai primit a Te sui cu trupul pe cruce ca sa scapi din robia vrajmasului pe cei ce i-ai zidit. Pentru aceasta, cu multumita strigam Tie: toate le-ai umplut de bucurie, Mântuitorul nostru, care ai venit sa mântuiesti lumea. Amin.

RUGACIUNEA LA ICOANA MAICII DOMNULUI

Nascatoare de Dumnezeu, ceea ce esti izvorul milei, învredniceste-ne si pe noi milostivirii tale. Cauta spre robul tau cel pacatos. Arata-ti puterea ta, ca totdeauna. Caci nadajduind întru tine îti strigam, cum oarecând ti-a strigat Gavriil, mai marele voievod al celor fara de trup: Fecioara bucura-te!
Amin.
Trecem prin fata icoanelor la care ne închinam si ne rugam pentru noi si pentru iertarea celor morti.
Dupa ce depunem coliva si sticla cu vin pe masa, mergem sa cumparam lumânari, tamâie, prescura si candelute. Punem o candeluta pe coliva si o aprindem; desfacem capacul sau dopul sticlei cu vin, apoi punem o lumânare înfipta în coliva, dar nu o aprindem decât atunci când se cânta „Vesnica pomenire”.
Cu pomelnicul pentru toti mortii din familie scris citet, chiar cu litere de tipar, lumânare, prescura si tamâie mergem la parinte si le înmânam. În acelasi timp, în hârtia cu pomelnicul mortilor vom pune si o suma de bani, tot dupa posibilitatile fiecaruia.
Ne întoarcem în dreptul colivei noastre unde asteptam terminarea slujbei în liniste, fara a vorbi cu vecinul sau vecina si cu telefonul mobil oprit.
Dupa ce se cânta „Vesnica pomenire” si slujba s-a încheiat ne deplasam cu coliva si sticla cu vin în fata Altarului unde preotul va turna vin peste coliva si va rosti o rugaciune de iertare. Apoi va turna putin vin care va fi utilizat pentru folosul bisericii si va lua putina coliva.
Ne deplasam dupa aceea la cimitir unde vom astepta ca parintele sa vina la fiecare mormânt. În acest timp vom aprinde lumânari si tamâie. Dupa ce preotul termina slujba vom împarti la persoane care i-au cunoscut pe morti pachetele cu coliva si alte bunuri ce le placeau decedatilor.
Ne întoarcem acasa si, cu gândul la cei morti din neamul nostru ne vom ruga lui Dumnezeu pentru odihna si iertarea pacatelor lor, apoi servim masa în familie, iar daca este parastas, împreuna cu cei invitati.

RUGACIUNEA PENTRU CEI ADORMITI

Pomeneste, Doamne, pe cei ce întru nadejdea învierii si a vietii celei ce va sa fie au adormit, parinti si frati ai nostri, si pe toti cei care întru dreapta credinta s-au savârsit, si iarta-le lor toate gresalele pe care cu cuvântul sau cu lucrul sau cu gândul le-au savârsit si-i asaza pe ei, Doamne, în locuri luminoase, în locuri cu verdeata, în locuri de odihna, de unde a fugit toata durerea, întristarea si suspinarea si unde cercetarea fetei Tale veseleste pe toti sfintii Tai cei din veac. Daruieste-le lor si noua împaratia Ta si împartasirea bunatatilor Tale celor negraite si vesnice si desfatarea vietii Tale celei nesfârsite si fericite.
Ca Tu esti învierea si odihna adormitilor robilor Tai (numele de botez al mortilor), Hristoase, Dumnezeul nostru si Tie slava înaltam, împreuna si Celui fara de început al Tau Parinte si Preasfântului si Bunului si de viata facatorului Tau Duh, acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.
Cu sfintii odihneste Hristoase, sufletele adormitilor robilor Tai, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viata fara de sfârsit.

ALTA RUGACIUNE PENTRU CEI ADORMITI

Pomeneste, Doamne, ca un bun, pe adormitii robii Tai, si câte în viata au gresit iarta-le lor, ca nimenea nu este fara de pacat, fara numai Tu, cela ce poti si celor raposati a le da odihna.
Odihneste, Dumnezeule, pe robii Tai si-i asaza în Rai, unde cetele sfintilor, Doamne, si dreptii ca luminatorii stralucesc, trecându-le lor toate pacatele.
Cu sfintii odihneste, Hristoase, sufletul robilor Tai, unde nu este durere, nici scârba, nici suspinare, ci viata fara de sfârsit.

DESPRE FRICA DE DUMNEZEU, POST, RUGĂCIUNE, IERTARE, SUFERINłĂ, ASCULTARE, SI JUDECATĂ

                                                 DUMNEZEU SA VA BINECUVANTEZE!

                                                                  EFREM ANTONITUL

                                                                   Despre frica de Dumnezeu

* Frica de Dumnezeu este făclia care ne luminează ca să păsim pe drumul drept, care ne călăuzeste
la Împărătia lui Dumnezeu. Frica dumnezeiască este absolut necesară ca să înaintăm pe calea Domnului.

*Să ne ridicăm de la frica slugii si, sporind, să ajungem la frica fiului, care este cea mai nobilă
treaptă a fricii de Dumnezeu.

* Crestinii nostri, având frica de Dumnezeu în sufletul lor, păzesc legea lui Dumnezeu. Păzind legea
lui Dumnezeu, îsi păzesc sufletul si îl apără de cel viclean, si astfel se învrednicesc să ia parte la
mostenirea viitoare.

* După măsura fricii de Dumnezeu pe care o avem în noi, asa este si grija cu care ne trăim viata.

                                                                                 Despre post

* Postul este izgonitorul diavolilor. Cu post si rugăciune, a zis Domnul, diavolii sunt alungati.

* De pântecele plin, Sfântul Duh nu se apropie.

* Fiecare crestin care vrea să trăiască crestineste trebuie să pună la temelie postul, rugăciunea si
trezvia, căci atunci omul ajunge la o măsură mare a virtutii.

* Boala este un post fără de voie, bolnavul prin răbdare si multumire va înlocui postul pe care nu-l
poate face datorită bolii.

* Când postul este întărit si însotit de rugăciune, citirea cărilor duhovnicesti, trezvie, participare la
slujbele Bisericii, spovedanie, Sfântă Împărtăsanie, fapte bune si milostenie, atunci se întregeste
frumusetea pregătirii sufletului pentru intrarea în Săptămâna Mare. Atunci va simti Sfintele Patimi. În
toată această perioadă, inima se va preschimba, sufletul va deveni sensibil si va simti mai intens         Pătimirea  lui Hristos. Va cunoaste cât de puternică este dragostea lui Hristos pentru om. Va vedea că Hristos  Dumnezeul nostru a trăit muceniceste viata Sa pe pământ, ca să ne ajute pe noi, trândavii, să ne nevoim.
Dacă Hristos a suferit, oare, noi, ucenicii Lui, vom alege alt drum?

* Dacă îl judecăm pe fratele nostru, postul nu ne e de folos. Nu ne e de folos să postim dacă nu
suntem atenti la gândurile, la cuvintele si la inima noastră. Postul e de folos când contine si dragoste către fratele nostru.

* Numai prin smerenie vom înainta. Postul este bun, iubirea bună, milostenia este frumoasă, la fel si
îndurarea. Dar ce este mai presus de toate? Trebuie să devenim smeriti. Si mai sus de smerenie ce este?
Puterea de deosebire. Dacă puterea de deosebire lipseste din virtuti, gresim. Si virtutile au nevoie de
cârmuire. Binele, dacă nu se naste cu cuviosenie, nu este bine. Postul este bun, dar este mijloc, nu scop.

Mijloacele au scop si scopul este smerenia, si din smerenie vine puterea de deosebire.
De aceea trebuie să armonizăm tot ce facem, prin discernământul duhovnicului. Duhovnicul îti va
spune cât să postesti, când să te împărtăsesti, cum să cugeti, cum să-l lovesti pe vrăjmas, ce trebuie să
faci   aici, si astfel, cu discernământul duhovnicului iluminat prin Sfântul Duh, pregăteste-ti sufletul tău. Deci postul este sfânt, dar este o cale. O vom aranja cum ne spune duhovnicul si după puterile
noastre psihotrupesti. Să nu facem mai mult decât se cuvine, mai mult decât putem face. Trebuie măsură în toate.
Pentru că lipsa de măsură nimiceste folosul.

                                                               Despre rugăciune

Rugăciunea dăruieste oxigen duhovnicesc. Crestinul nu poate să trăiască crestineste, cu nădejdea
vietii vesnice, dacă nu inspiră oxigenul rugăciunii. Trebuie să ne rugăm, să cugetăm la numele lui
Dumnezeu si al Maicii Domnului. Nu este greu. Cum ne putem gândi la orice lucru si nu ne putem   gândi la numele lui Hristos si al Maicii Domnului? Putem, e de-ajuns să vrem.
Desigur, avem piedicile diavolului, căci diavolul nu vrea rugăciune, ci vorbă lungă si desartă. Vrea
să rătăcim cu mintea noastră, să colindăm cu gândul prin toată lumea, ne permite intrarea oriunde, dar
 ne împiedică intrarea către Hristos si Maica Domnului. Însă noi să ne străduim cu orice preŃ să
comunicăm  într-una cu Dumnezeu, să luăm oxigen.
În orice necaz, supărare, ispită si problemă grea ne-am afla, să nu uităm rugăciunea. Să ne rugăm
cu râvnă si durere în suflet, si Dumnezeu ne va da de veste, si cererea noastră va fi împlinită...
Cu numele lui Hristos, ascetii au războit toate patimile; prin rugăciune au fost învredniciti de
eliberarea de patimi, au primit mari harisme. Când suntem săraci la suflet înseamnă că nu avem
rugăciune. Harul lui Dumnezeu vine prin rugăciune.

* Când mintea omului se întinează de aducerea aminte de Dumnezeu, când îl uită pe Dumnezeu,
când crestinul nu se roagă si nu împlineste voia lui Dumnezeu, când nu tine poruncile lui Hristos,
atunci se află în neascultare, cade în păcate.

* Mintea omului se molipseste lesne si se curăteste lesne. Inima se molipseste greu si se curăteste
greu. Inima este împovărată de rădăcinile împătimirii. Toate patimile sunt înrădăcinate în această inimă.
De aceea pe toti ne doare când Dumnezeu, Care voieste mântuirea noastră, încearcă din când în când
sa ne scoată cu clestele duhovnicesc rădăcinile patimilor si să ne dăruiască sănătatea sufletească si
eliberarea  duhovnicească.

* Toate ne sunt trimise si ni se dau prin pronia Preabunului nostru Dumnezeu, ca să dobândim
sănătatea sufletească pe care am pierdut-o. Sănătatea sufletului, a inimii, este eliberarea de patimi, este sfintenia, adică adevărata sănătate.

* Când vedem în noi revolta egoismului si cugetele necuviincioase, atunci să întrebuintăm osândirea
de sine. Să ne osândim pe noi însine. Pentru că tulburarea si cugetele arată că fiara scârboasă a egoismului locuieste înlăuntrul nostru.

* Cu toate că vedem fiara înlăuntrul nostru, de multe ori orbim de bunăvoie si ne prefacem că nu o
vedem; si într-un fel rămânem orbi sufleteste, si inima noastră, ca si când ar fi moartă duhovniceste, nu simte.

* Când avem scandaluri, necazuri, ispite, primejdii, să îngenunchem si să ridicăm mâinile, rugândune
cu căldură si smerenie la Hristos si la Maica Domnului, si să lăsăm cererile noastre să fie rezolvate.
Să nu lăsăm mintea si gura noastră fără rugăciune. Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ne pe noi. Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, ajută-ne pe noi. Fără rugăciune, diavolul ne fugăreste, prin
cugete murdare, gânduri, cuvinte, trândăvie si atâtea altele. Si mai târziu ne înseală cu totul. De aceea
rugăciunea noastră  trebuie să fie cât se poate de fierbinte si neîntreruptă.

* Cu cât se roagă cineva mai mult, rugăciunea devine mai adâncă, înmiresmată si plină de har,
schimbă inima omului si acesta îi iubeste pe semeni cum se cuvine si fără patimă.

* Fără trezvie si rugăciune, inima nu se curăteste. Inima curată Îl vede pe Dumnezeu, Îl vede prin
simturile ei. Această parte sensibilă a inimii, când este curătită prin nevointă si rugăciune, îl simte pe
Dumnezeu.

* În rugăciunea noastră să cerem de la Dumnezeu să ne dăruiască iluminarea bună pentru a ne
cunoaste pe noi însine, pentru a cunoaste măretia noastră duhovnicească. Să ne străduim să
      împodobim    sufletul nostru binecuvântat si dăruit de Dumnezeu cu cât mai multe virtuti. Să îl hrănim, să îl adăpăm, să îl învesmântăm, să îl gătim, încât în ochii lui Dumnezeu sufletul nostru să fie frumos.

* Când ne apropiem de Dumnezeu cum se cuvine, luăm, simtim, gustăm însusirile lui Dumnezeu.
De pildă: când ne rugăm, simtim iubirea lui Dumnezeu, bucuria Lui, milostivirea Lui, devenim si noi
milostivi. Devenim si noi luminati, plini de dragoste, curati, pentru că luăm de la Dumnezeu puterea de a ne curăti... Când omul se tăvăleste prin păcat, sufletul se sluteste.

* Omul împătimit are nevoie de vindecare ca să scape de patimi, căci acestea sunt adevărati tirani.

* Mare valoare duhovnicească are rugăciunea făcută cu credintă si lacrimi.

* Când inima omului se roagă si se uneste cu Dumnezeu, se simte bine. Trebuie neapărat ca inima
să se facă precum un tron al lui Dumnezeu, ca un jertfelnic pe care să se aducă jertfă si să se pomenească numele lui Hristos. Si la fel cum jertfa lui Hristos pe sfânta masă aduce binecuvântări
 multimii din biserică, asa si numele lui Hristos, pomenit în inimă, aduce binecuvântări dumnezeiesti
 în ea si, în felul acesta, inima se simte unită cu Dumnezeu.

* După cum spune Sfântul Apostol Pavel, suntem templu al lui Dumnezeu. Pentru a păstra templul
lui Dumnezeu curat, asa cum se cuvine fată de Dumnezeu, trebuie să ne rugăm în continuu. Să-l
tinem pe diavol departe. Nici un hot nu poate fura o sobă aprinsă si încinsă, pentru că se va arde pe
de-a-ntregul;  însă când o vede fără foc în ea, o fură usor. Asa si diavolul, cel ce vrea să ne fure
 sufletul. Când îl vede pe acesta mort, rece, înghetat, ne fură lesne curătia si neprihănirea, ne fură orice lucru bun avem în noi. Ne fură sufletul cu totul. Dar când îl vede aprins cu flacăra rugăciunii, îi este greu să îl fure si chiar să se si apropie de el. Trebuie să reaprindem mereu în noi dorinta si râvna pentru rugăciunea mintii.
Rugăciunea mintii si, în general, trezvia aduc rezultate bune si cu un efort ascetic mai mic; dar
efortul ascetic mare, fără rugăciunea mintii, are folos foarte mic. Trezvia si rugăciunea aduc mari
  bunuri în suflet, rodnicie duhovnicească, mângâiere în vreme de necaz si alinare pe calea mântuirii.

                                                                        Despre iertare

* Pe pământ nimeni nu este fără păcat, toti suntem păcătosi, vinovati si purtăm cu noi păcatele cu
care ne-au împovărat neatentia, patimile si slăbiciunile noastre. Toti avem nevoie să luăm iertare de la
Dumnezeu. Ca să reusim iertarea si împăcarea cu Dumnezeu trebuie să tinem seama de cuvântul
evanghelic care spune: dacă le iertăm oamenilor greselile lor, Părintele Ceresc ne va ierta si nouă
greselile noastre. Împlinind acest cuvânt vom lua iertare de la Dumnezeu pentru greaua povară a
păcatelor pe care le purtăm în spate. Ducem toti un catastif cu păcate diferite, grele sau usoare,
 multe sau   putine, si nimeni nu face exceptie, în afară de Dumnezeu. Asadar, dacă iertăm, vom fi
   iertati, dacă lăsăm,    ne va lăsa si nouă Părintele Ceresc greselile noastre. Nu e cu putintă, în nici un
   caz, să luăm iertare de la    Dumnezeu, dacă noi nu-l iertăm din inimă pe aproapele nostru.

* Iertarea nu cere efort si greutate. E nevoie doar de smerenie. Vom primi iertarea nenumăratelor
noastre păcate dacă îi dăm si noi iertare fratelui nostru.

* Asa cum vrem să ne iubească Dumnezeu, să ne ierte, să ne poarte de grijă, să ne apere si să ne
ocrotească prin Pronia Lui, dacă oferim toate acestea aproapelui nostru, să fim siguri că le vom lua de
la Dumnezeu când ne vom întâlni cu El. Toată viaŃa noastră continuăm să păcătuim, cu gândul, cu
inima, si  cu toate simturile trupesti si duhovnicesti ale sufletului. Gânditi-vă cât de mare este izvorul
păcatelor noastre. Dacă îi iertăm păcatele aproapelui nostru, secăm tot acest izvor al păcatelor.

* Când nu avem iubire si iertare, harul lui Dumnezeu ne părăseste.

* Iertarea pe care Dumnezeu o dă omului este necuprinsă, si vine acum omul sărman, omul de lut,
cel vinovat si împovărat cu osândă grea si îndepărtat de Dumnezeu, si nu vrea să-i ierte seamănului
său un  cuvânt, o greseală mică. Cum îi va da Dumnezeu dacă el nu dă, dacă nu-l iartă pe aproapele lui?

* Dumnezeul nostru este ocean nesfârsit de iubire, milă si iertare. Gânditi-vă ce Dumnezeu avem!

De aceea să nu pierdem îndrăzneala si nădejdea pocăintei si întoarcerii noastre. Dacă ne pocăim,

iubirea    Lui ne primeste cu inima deschisă... Dacă tâlharul a deschis poarta Raiului cu cheia
 cuvintelor lui, cu atât     mai mult pocăinta, întoarcerea si lacrimile vor deschide usor poarta Împărătiei Cerurilor.

* Dacă noi iertăm greselile fratelui nostru, avem tot dreptul să spunem: “si ne iartă nouă greselile
noastre, precum si noi iertăm gresitilor nostri“. Asa cum eu iert greselile celorlalti, Doamne, iartă si
Tu păcatele mele. Adică cu puterea, cu inima si cu hotărârea cu care am dăruit iertarea noastră, înmiit
o vom primi înapoi. Iată calea pe care ne putem mântui!

* Cât putem, fiii mei, să iertăm cu toată inima noastră, ca să ne ierte si nouă Dumnezeu. Aceasta
este conditia, învoiala lui Dumnezeu cu oamenii.

* Părintii Bisericii au avut grijă să îl iubească pe aproapele lor, asa cum învată Evanghelia, si
izbutind aceasta, au ajuns la sfintenie. Iertând din toată inima noastră, vom fi iertaŃi de Dumnezeu.

* Unul singur este adevărul, că fiecare om va sfârsi odată viata sa si va ajunge în vesnicie. Si
întrucât asa se va întâmpla, să avem grijă. Trebuie să fim pregătiti, curătiti, spovediti, iubitori si celelalte.
Să facem asta acum, când avem timpul la dispozitia noastră. Să ne silim să credem acest adevăr, că
vom muri si vom fi judecati după Evanghelie. Să luăm Evanghelia si să ne străduim să o punem în practică.

* Omul care are dorinta de a se mântui va fi urmărit de mila lui Dumnezeu. Îl va urmări până în
ultima clipă, pentru că Dumnezeu găseste cu lupa pe care o are moleculele dorintei de mântuire din
inima sa. Le va pune pe acestea în valoare si îi va da omului puterea de a se mântui până la urmă.
Sfânta Evanghelie a lui Hristos aduce multă mângâiere si vă povătuiesc mereu să o cercetati ca să
 aveti lumina Lui în viata voastră.

* Cum va sterge Dumnezeu toate volumele în care sunt scrise păcatele noastre, când noi nu vrem să
stergem nici măcar o pagină din greselile fratelui nostru? E nevoie de luptă împotriva tinerii de minte
a răului, împotriva dusmăniei si a răzbunării.
Ce au câstigat toti cei care au plecat fără să-i ierte pe ceilalti? Nu se vor căi acum amarnic, fără folos
si fără îndreptare?... De vreme ce ne aflăm încă în această viată, de vreme ce cortina teatrului lumii
prezente nu a căzut si firul vietii noastre nu s-a rupt, mai putem încă ierta.

* Hristosul nostru este o rugă desăvârsită, mângâiere înaltă, largă si întinsă; nu are măsură. Prin
urmare trebuie să-L iubim si să pomenim cât putem de des numele Lui sfânt.

* Hristos a venit să ne învete cu întreaga Lui viată si exemplul Lui, cu felul în care a trăit, cum
trebuie să trăim si noi. Hristosul nostru este îndurare, dragoste si milostivire către aproapele nostru...
De aceea noi toti ar trebui, cu duhul recunostintei noastre, să-L iubim pe Hristos, să-L cinstim, să
 cugetam la El. Să-I promitem că vom asculta voia Lui. Să ne recunoastem păcatele si să-I multumim
 pentru îndurările Sale. Multumirea noastră împlineste o datorie de recunostintă către Dumnezeu si totodată Îl provoacă si Îl îndeamnă pe Dumnezeu să ne dea si mai multe harisme decât ne-a dat până acum.

* Noi, oamenii, vrem multe de la Dumnezeu. Vrem să ne iubească, să ne ierte, să ne poarte de grijă,
să ne ocrotească... Dar pentru a dobândi acestea de la Dumnezeu, trebuie să le dăm noi mai întâi
aproapelui nostru si atunci le vom primi. Vom dărui iubire, blândete, nejudecare, milostivire, ajutor
si le vom primi cu sigurantă de la Dumnezeu.
Va trebui să ne petrecem cât mai mult timp cu Hristosul nostru. Să-L iubim, să-L cinstim, să-L
slăvim, să ne închinăm Lui, să-L mărturisim si să-L urmăm în exemplul Său. Când vom face toate
acestea, să credem neîndoielnic că luăm în noi însusirile lui Hristos.

                                                                    Despre necazuri

* Când aveti un necaz, o ispită, o supărare sufletească, economică, trupească, fie că-i boală, fie
ispită sau orice alt rău, îngenuncheati si rugati-vă să se facă voia lui Dumnezeu si nu a voastră...
Domnul Care a îngăduit ispita, îi dă totodată omului si mijlocul prin care să o depăsească.

* În orice ispită am cădea, dacă nu îngenunchem, dacă nu ridicăm mâinile si nu vărsăm lacrimi de
implorare, ispita nu se îndepărtează... Ajutorul îl vom lua de la Hristos numai prin rugăciune.

* Dacă suntem nepăsători si trândavi în înfruntarea ispitelor, acestea se întăresc, devin mai
amenintătoare, si păcatul devine mai primejdios.

* Rugăciunile pe care le facem cu căldură, de bunăvoie, cu durere si lacrimi vor fi ascultate.

* E cu neputintă ca Dumnezeu să-l lase să piară pe omul pocăintei si al rugăciunii; e imposibil.

* Ceea ce vrea Hristos de la noi e să întelegem păcătosenia noastră, să avem cunoastere de sine, să
cerem iertare si să-L iubim sincer. Această iubire o cere Dumnezeu de la om, că altfel îl iubim pe
diavol si ne ducem în iad.

* Dumnezeu nu va nesocoti rugăciunea smerită în duhul adevărului, ci se va îngriji si o va răsplăti.
Când rugăciunea noastră este smerită, când este însotită de faptele iubirii si milosteniei, Dumnezeu o
va asculta si va răspunde.

* Prin ispitele de folos trebuie să trecem ca să ne mântuim, dar să ne rugăm la Dumnezeu să nu ne
lase să trecem prin cele fără de folos si primejdioase.

                                                                 Despre ascultare

* Ascultarea dăruieste lipsa de griji, căci grija este o tuberculoză duhovnicească, care încet-încet,
precum microbul tuberculozei otrăveste viata omului, sufletul si trupul, si treptat aduce moartea. Asa
face grija vietii, îl macină pe om ca microbul si îi ucide sufletul.

* Ascultarea se raportează la Hristos si nu la omul de care ascultă cineva. Si când ucenicul ascultă
fără gânduri ascunse, ci doar din iubirea pentru Hristos, atunci ascultarea lui este cuviincioasă
înaintea lui Hristos. Să ascultăm doar din iubire pentru Hristos, si astfel drumul nostru către Hristos
va deveni statornic si fără povârnisuri.

* Care om de pe pământ nu a făcut greseli si nu a fost rănit în lupta cu diavolii, cu patimile si cu
lumea? Nu e vorba despre aceste răni, ci despre faptul că trebuie să vedem încontinuu locul unde
trebuie să ajungem. Cu cele două virtuti, ascultarea din iubire pentru Hristos si rugăciunea, vom reusi
sa dobândim iubirea lui Hristos. Si când iubirea lui Dumnezeu va veni în sufletul nostru, atunci vom
primi lumină pe drumul nostru. Atunci dragostea lui Hristos îndepărtează orice greutate si simtim că
suntem  foarte fericiti în viată.
Ascultarea îl smereste pe om si smerenia alungă orice lucrare ispititoare. Unde este smerenie,
diavolul piere. Unde este mândrie si egoism, acolo îsi face aparitia diavolul, ispitele si patimile.
Ascultarea este o virtute foarte frumoasă, deoarece îl înarmează pe om cu multă smerenie atunci când
ascultă din iubire pentru Hristos, cu luare-aminte.

                                                                          Despre judecare

* Părintele Ceresc a lăsat judecata Fiului, ca Acesta să judece lumea, si Hristos ne spune să nu
judecăm. Vine omul si ia judecata lui Dumnezeu si judecă. Fiul lui Dumnezeu nu judecă, dar judecă
omul!

* Rădăcina păcatului judecării începe din egoism si mândrie, care sunt mari boli duhovnicesti. Toate
patimile, păcatele si căderile îsi au punctul de plecare în egoism.

* Să nu judecăm si să nu osândim, căci acesta este păcat înfricosător. Avem atâtea păcate asupra
noastră, suntem atât de împovărati, avem atâtea greseli personale, si nu trebuie ca din cea mai mică
pricină, când auzim ceva, să începem să bârfim, si în felul acesta să-i dăm diavolului dreptul de a
scrie învinuiri în catastiful greselilor noastre. Să nu judecăm lesne. Părintele meu Iosif spunea: “Omul
care nu-l judecă pe fratele său se va mântui. Căci dacă îsi cârmuieste cum se cuvine limba sa,
înseamnă că se cârmuieste pe sine după voia lui Dumnezeu“.
Mântuirea noastră este foarte importantă si este o lucrare plină de primejdii

Preotul George Istodor

DUMNEZEU SA VA BINECUVANTEZE!

AUDIO Preotul George Istodor: Nu exista nici un fel de argument rational cu numarul 666 care se regaseste in pasapoartele biometrice

de Redactia HotNews.ro

George Istodor

Foto: HotNews.ro

 Preotul George Istodor, delegatul Patriarhiei Romane la o intalnire online cu cititorii HotNews.ro, a declarat, in cadrul emisiunii "Bucuresti punkt Bonn", realizata de HotNews.ro si Deutsche Welle, ca legaturile facute intre pasapoartele biometrice si apocalipsa sunt simple speculatii si ca nu exista niciun argument rational privind problemele ridicate de unii credinciosi in legatura cu prezenta numarului 666 pe aceste documente. 

Inregistrarea emisiunii a fost precedata de o intalnire online pe care o puteti urmari aici.

http://www.hotnews.ro/stiri-esential-5526730-audio-preotul-george-istodor-nu-exista-nici-fel-argument-rational-numarul-666-care-regaseste-pasapoartele

Preotul George Istodor

DUMNEZEU SA VA BINECUVANTEZE!

 a discutat online despre controversele legate de pasapoarte biometrice, incest si prostitutie

de Redactia HotNews.ro

http://www.remembertoday.ro/articole-stiri/sursa/actualitate/Preotul-George-Istodor-discuta-online-despre-controversele-legate-de-pasapoarte-biometrice-incest-si-prostitutie-marti-de-la-1800-stire31804.html

George Istodor

Delegatul Patriarhiei Romane pentru intalnirea online cu cititorii HotNews.ro a fost preotul George Istodor, conferentiar universitar la Facultatea de Teologie din Constanta si doctor in teologie din 2005. El a raspuns intrebarilor formulate de cititori pe teme precum prostitutia si incestul - nepedepsite de viitorul Cod penal, si introducerea pasapoartelor biometrice. George Istodor este preot la parohia Sfanta Treime-Tei din Bucuresti si este specialist in misiunea Bisericii si in fenomenul sectar.

BOBOTEAZA

DUMNEZEU SA VA BINECUVANTEZE!

BOBOTEAZA - IORDANUL ARATARII SFINTEI TREIMI, CUVANT DE INVATATURA AL PREASFINTITULUI PARINTE AMBROZIE, CU PRILEJUL PRAZNICULUI BOTEZULUI DOMNULUI

Cerurile s-au deschis, Duhul lui Dumnezeu S-a coborat in chip de porumbel si a stat peste El, iar Tatal a marturisit: "Acesta este Fiul Meu cel iubit, intru Care am binevoit!" (Matei 3, 17). In acest sens, Sfantul Ioan Gura de Aur spune: "Hristos n-a ajuns cunoscut tuturor cand S-a nascut, ci cand S-a botezat".

Sarbatoarea Bobotezei este amintita din secolul al II-lea, la Sfantul Clement Alexandrinul. Mentionam ca in primele secole, Boboteaza era sarbatorita impreuna cu Nasterea Domnului, pe 6 ianuarie. Incepand cu secolul al IV-lea, cele doua sarbatori au fost despartite: 25 decembrie fiind data stabilita pentru praznuirea Nasterii Domnului si 6 ianuarie pentru Botezul Domnului.

Dupa intoarcerea Sa din Egipt, Domnul nostru Iisus Hristos, vietuia in Galileea, in cetatea Sa Nazaret, unde crescuse, tainuindu-si inaintea oamenilor puterea si intelepciunea dumnezeirii Sale, pana la varsta de treizeci de ani, pentru ca nu era ingaduit cuiva dintre iudei, mai inainte de 30 de ani, sa aiba randuiala de invatator. Pentru aceasta nici Domnul Hristos pana la acesti ani nu a inceput propovaduirile Sale, nici nu Se arata ca este Fiul lui Dumnezeu.

Afara de cele graite de Iisus la varsta de 12 ani in templu, Hristos nu a savarsit nicio minune si nu a rostit niciun cuvant retinut de evanghelisti. Incepand cu Botezul Sau, Hristos iese din umbra si incepe sa propovaduiasca. A primit botezul la 30 de ani, varsta maturitatii la evrei. Apoi, implinindu-se cei 30 de ani si venind vremea dumnezeiestii Lui aratari - precum zice Evanghelia -, „a fost cuvantul lui Dumnezeu catre Ioan, fiul lui Zaharia, in pustie, trimitandu-l pe el ca sa-L boteze cu apa". Deci, i-a pus un semn incredintat dupa care putea sa cunoasca pe Mesia, Cel care a venit in lume, precum singur Botezatorul intru a sa buna vestire spune, zicand: Cel ce m-a trimis sa botez cu apa, Acela mi-a zis: "Deasupra Caruia vei vedea Duhul pogorandu-se si ramanand peste El, Acela este Cel ce boteaza cu Duh Sfant " (Ioan 1, 33).

Atunci a venit si Iisus din Galileea la Iordan, ca sa fie botezat de Ioan, dupa ce Botezatorul spusese mai inainte poporului despre El, zicand:Vine in urma mea Cel mai tare decat mine, Caruia nu sunt vrednic sa-I dezleg curelele incaltamintelor Lui. Deci, eu v-am botezat pe voi cu apa, iar Acela va va boteza cu Duhul Sfant. A venit la Ioan, pentru ca acesta sa fie pentru El martor nemincinos, vazand pe Duhul Sfant pogorandu-Se peste Cel pe Care-L boteza si auzind glasul Tatalui de Sus.

Dupa Botezul Sau, Domnul a iesit indata din apa, adica n-a zabovit; caci se povesteste ca Sfantul Ioan Botezatorul, pe fiecare om care se boteza, il afunda pana la cap si-l tinea astfel pana ce-si marturisea toate pacatele sale si numai dupa aceea ii afunda si capul, iar apoi il lasa sa iasa din apa; pentru aceasta, zice Evanghelia, ca a iesit indata din apa. Iesind Hristos din rau, s-au deschis cerurile, stralucind de sus o lumina in chip de fulger, iar Duhul lui Dumnezeu S-a pogorat peste El in chip de porumbel.

Intocmai cum in zilele lui Noe, porumbita a vestit micsorarea apelor, tot asemenea si incetarea inecarii pacatului a insemnat-o porumbelul. Duhul Sfant s-a aratat in chip de porumbel, pentru ca acea pasare este curata, blanda, iubitoare de oameni, fara de rautate si nu sta in locuri necurate. Tot asemenea si Duhul Sfant este izvorul curatiei, noianul iubirii de oameni, invatatorul blandetii, randuitorul binelui si fuge de la cel care se tavaleste in tina cea necurata a pacatului, fara de pocainta.

Atunci s-a auzit imediat un glas din cer, zicand: „Acesta este Fiul Meu cel iubit, intru Care am binevoit" (Matei 3,17). Asa a glasuit catre oameni Dumnezeu Tatal Cel mai inainte de veci despre Dumnezeu Fiul Cel mai inainte de veci, atunci cand Fiul, dupa voia Tatalui si prin lucrarea Duhului, S-a inomenit din Fecioara si a savarsit mantuirea omenirii.

Iisus a venit la Ioan si i-a cerut sa-L boteze, nu pentru ca avea nevoie de curatire de pacate, caci era Dumnezeu-Omul, ci pentru a sfinti creatia. Ca Mantuitorul nu a venit sa primeasca iertare de pacate de la Ioan, reiese si din faptul ca botezul lui Ioan il ajuta pe om sa constientizeze starea pacatoasa, insa, nu oferea iertarea. De aceea se si spune ca era "spre iertarea pacatelor" (Luca 3, 3), pe care avea s-o aduca Hristos.

El primeste botezul de la Ioan pentru a readuce Duhul Sfant in creatie. Prin caderea in pacat, omul Il pierduse pe Sfantul Duh, asa cum ne marturiseste Sfantul Chiril al Alexandriei. Botezul Mantuitorului reprezinta momentul redeschiderii izvoarelor harului, care fusesera zavorate pentru om si pentru intreaga creatie. Acceptand sa Se cufunde in Iordan, Hristos l-a ingropat pe vechiul Adam si a inceput, astfel, zidirea unui om nou. Apele Iordanului, primind pe Dumnezeu-Omul, nu au avut ce sa curete, ci au fost ele insele purificate. Hristos a curatit prin cufundarea Sa in Iordan, creatia intinata de caderea omului in pacat si a inlaturat puterea satanei. Astfel, in clipa cand El S-a lasat botezat de Ioan, izvoarele harului s-au pogorat peste creatie. Astfel, ritualul Botezului crestin de astazi repeta aceste momente, care semnifica trecerea dintr-o etapa existentiala in alta: el se deschide cu Lepadarile, menite sa alunge puterea satanei si se incheie cu primirea darului Sfantului Duh.

Astazi, cand praznuim Botezul Domnului, se cuvine sa aratam si cate sunt botezurile care au inchipuit Botezul crestin de la inceputul lumii si care vor mai fi. Dupa marturia Sfantului Ioan Damaschin, opt sunt botezurile omului:

-Primul botez a fost potopul, pentru curmarea pacatului (Facere 7, 17-24).

-Al doilea botez a fost trecerea evreilor prin mare si prin nor, caci norul este simbolul duhului, iar marea al apei (Iesire 13, 22; I Corinteni 10, 2).

-Al treilea botez a fost botezul Legii Vechi, numit "taierea imprejur" (Facere 17, 10-14).

-Al patrulea este botezul lui Ioan, numit botezul pocaintei (Matei 3, 1-11). Acest botez a fost introductiv si conducea pe cei botezati la pocainta si la credinta in Hristos. Iata ce spune Sfantul Ioan Botezatorul: Eu va botez pe voi cu apa, dar Cel ce vine dupa mine va va boteza cu Duh Sfant si cu foc (Matei 3, 11; Luca 3, 16). Asadar, Ioan pregatea si curata mai dinainte cu apa, in vederea venirii Duhului Sfant. Cu acest botez Insusi Mantuitorul nostru Iisus Hristos S-a botezat de catre Ioan (Matei 3, 13-17; Marcu 1, 9-11). Hristos S-a botezat in Iordan ca sa se inece pacatul, sa inmormanteze pe Adam cel vechi in apa si sa-l sfinteasca pe botezator. Ca sa implineasca Legea, sa descopere taina Treimii si sa ne dea noua pilda si exemplu despre cum sa ne botezam.

-Al cincilea botez este botezul crestin prin apa si prin Duhul Sfant, instituit de Domnul nostru Iisus Hristos, prin cuvintele adresate ucenicilor Sai: Mergand, invatati toate neamurile, botezandu-le in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh (Matei 28, 19). Acesta este cel mai mare botez din cele amintite pana acum. El se face prin afundare in apa in numele Preasfintei Treimi si este mantuitor pentru ca iarta toate pacatele si aduce in inimile noastre harul Sfantului Duh. Noi toti ne botezam cu acest botez desavarsit prin apa si prin Duh, fara de care nimeni nu se poate mantui. Se zice ca Hristos boteaza "cu foc", pentru ca a revarsat Duhul Sfant peste Apostoli, in chipul limbilor de foc (Fapte 2, 1-4), dupa cum spune Insusi Domnul: Ioan a botezat cu apa, dar voi veti fi botezati cu Duhul Sfant, nu mult dupa aceste zile (Fapte 1, 5).

-Al saselea botez, care este de o masura cu Botezul crestin, prin apa si prin Duh, este botezul prin pocainta si prin lacrimi, adica Sfanta Spovedanie, prin care ni se dezleaga toate pacatele.

-Al saptelea si cel mai desavarsit este botezul prin sange si mucenicie pentru dreapta credinta, cu care Insusi Hristos S-a botezat pe Cruce in locul nostru. El este foarte cinstit si fericit, pentru ca nu se mai pangareste a doua oara cu intinaciunea pacatului si singur le poate inlocui pe toate celelalte.

-Al optulea si ultimul botez este focul cel vesnic de dupa judecata obsteasca. Acest botez nu este mantuitor, ci pe de o parte distruge rautatea si pacatul, iar pe de alta parte pedepseste necontenit (Dogmatica, cap.IV, p.247-252).

Astazi, pentru prima data ni se arata la Iordan cele Trei Persoane ale Preasfintei Treimi. Astfel, Fiul, smerindu-se, se boteaza in Iordan de la Ioan; Tatal graieste din ceruri, zicand: Acesta este Fiul meu cel iubit intru Care am binevoit, iar Duhul Sfant se pogoara ca un porumbel peste Iisus Hristos (Matei 3, 16-17). Deci, astazi ni s-a descoperit mai luminat taina Preasfintei Treimi. Astazi cerurile s-au deschis si Duhul lui Dumnezeu S-a odihnit la Iordan peste Fiul. Astazi Stapanul Se smereste si cere sa fie botezat de sluga. Astazi Cel fara de pacat primeste botezul pocaintei de la Ioan, ca sa ne invete pe noi taina pocaintei, a marturisirii si a spalarii pacatelor prin cainta si lacrimi.

Astazi se sfinteste apa Iordanului si toate apele si izvoarele pamantului. Astazi se sfinteste Agheasma cea Mare prin semnul Crucii, la rugaciunile arhiereilor si preotilor si prin pogorarea darului Sfantului Duh. Deci sa multumim lui Dumnezeu ca am ajuns cu bucurie la praznicul acesta mare al Bobotezei si sa ducem cu evlavie sfanta agheasma in casele noastre. Prin ea ne sfintim cu totii, se sfintesc casele si fantanile noastre si se izgonesc duhurile rele cu puterea Duhului Sfant.

Astazi Hristos, Mantuitorul nostru iese in public, se arata lumii, se pregateste sa vesteasca pe pamant Evanghelia mantuirii si vine sa caute si sa mantuiasca sufletele noastre. Sa coboram si noi astazi la Iordanul Bisericii! Aici este Iordanul si apa cea vie care spala, adapa, da viata si innoieste lumea. Aici este Tatal si Fiul si Duhul Sfant impreuna cu sfintii.

Sa iesim intru intampinarea Domnului; precum Ioan Botezatorul, oarecand; invesmantati cu smerenia camilei si incinsi cu cingatoarea infranarii ! Sa ne caim de pacatele facute si sa ne curatim in apele Iordanului lacrimilor noastre de pocainta. Sa ascultam glasul Tatalui, Care ne graieste din cer, sa ne infricosam de smerenia Fiului, Care Se boteaza de catre Ioan in Iordan si sa odihnim in inimile si casele noastre porumbelul Duhului Sfant.

Sa avem credinta in Bunul si Milostivul Dumnezeu - Tatal Ceresc, Care din Sfanta Evanghelie zice catre noi despre iubitul Sau Cuvant: "Acesta este Fiul Meu Cel iubit, intru Carele am binevoit" ; iar in alta parte: "pe Acesta sa-L ascultati" ! Pe Acesta sa-L ascultam si bunavoirea Tatalui Ceresc va odihni asupra noastra ca un porumbel.

Sursa: episcopiagiurgiului.ro
 

ASTAZI A FOST SLUJBA DE BOBOTEAZA, VA PREZINT CATEVA POZE, DE LA BISERICA VIILOR, DE PE STRADA PETRU SI PAVEL ... DIN TIMISOARA...FACUTE CU TELEFONUL ...VA MULTUMESC, DUMNEZEU SA VA DEA SANATATE SI SA FITI BINECUVANTATI!

                      BINECUVANTARILE AGHEASMEI

„Pe lângă împărtăşania zilnică, stareţul muribund (Sfântul Antonie de la Optina) mai căuta uşurare în neîncetată rugăciune şi în stropirea cu aghiazmă mare, mai ales în zilele din urmă. Cerea ca nu numai el să fie stropit, ci şi patul şi toate colţurile, rostindu-se în acest timp versetele de la 8 la 13 ale Psalmului 50, începând cu cuvintele Stropi-mă-vei cu isop până la şi cu duh stăpânitor mă întăreşte. Când cererea i se îndeplinea întocmai, era foarte alinat şi exclama de câteva ori: «O, cât de trebuincioasă este stropirea aceasta! Cât de prezent devine harul lui Dumnezeu!»”

Dacă atunci când e sănătos creştinul ia dimineaţa anafură şi agheasmă, pentru a se sfinţi, la vreme de boală va simţi binecuvântarea pe care Dumnezeu o trimite prin acestea. Dar dacă atunci când e sănătos creştinul se fereşte de ele, pentru a nu-i fi piedică pentru unele păcate, la vreme de boală nu va avea credinţa că ele îi pot fi de folos.

CUM SANT PACALITI PORCII

                                     DUMNEZEU SA VA BINECUVANTEZE!

PRELUARE DIN POPAS DUHOVNICESC

Într-o zi, un om ducea un porc la abator pentru tăiere. Ca să-l facă să meargă de bunăvoie, omul îl înşela dându-i, din mers, câteva boabe de porumb. Arunca două, trei boabe, porcul se repezea la ele, le mânca, omul iar făcea câţiva paşi, iar arunca puţine boabe, porcul iar se repezea.

Şi aşa, până ajunse la abator, unde lucrătorii abatorului mi-l înşfăcă pe porc şi-l trânti la pământ. Zadarnic acuma porcul guiţa şi se zbătea, era prea târziu, îl aştepta cuţitul.

Tot aşa îşi bate joc satana şi de unii dintre noi. EI nu ne duce spre pieire cu puterea, ci cu înşelăciunea. El ne aruncă câteva boabe de desfătare lumească, câteva grăunţe de slavă trecătoare, câteva mere din raiul pământesc trecător şi, aşa, încet-încet ne păcăleşte, până ce ne aruncă în măcelăria cea de foc. Şi noi mergem de bună voie, în loc să-i vedem înşelătoria şi să scăpăm astfel de păcat şi de pedeapsa cea de veci.

UN SAIT IMPORTANT

DUMNEZEU SA VA BINECUVANTEZE!

http://www.pantocrator.ro/about/

Siteul web pantocrator.ro îşi propune să trateze subiecte din sfera domenilor sociale, culturale, şi religioase, ce oglindesc viaţa autohtonă cotidiană şi care vor fi reflecate prin prisma învăţăturilor de credinţă creştin-ortodoxe. Un domeniu aparte îl va constitui percepţia din punct de vedere al ortodoxie româneşti a modului de viaţă şi a provocărilor cotidiene ale altor comunităţi ortodoxe ori creştine din celelalte naţiuni ale lumii. Dorim în prealabil ca felul nostru de a gândi româneşte să fie un ambasador strălucit pentru credinţa dreptmăritoare ortodoxă naţională şi de pretutindeni.

Pentru că factorul politic are implicaţii profunde în viaţa zilnică a fiecărui cetăţean pe pantocrator.ro se vor regăsi uneori subiecte cu carater politic şi guvernamental. Menţionăm că orice referinţă politică va fi folosită în mod chibzuit şi va avea un caracter moderat fără să implice un limbaj trivial, denigrarea constituţională (a patrimoniului naţional şi  a simbolurilor naţionale), sau afinităţi electorale. Orice abatere de la această regulă va fi descurajată ori sancţionată.

Pantocrator.ro nu aparţine nici unei organizaţii ortodoxe ci este propretatea intelectuală a creatorilor săi individuali.

O atenţie deosebită o acordăm copiilor care necesită intervenţi chirurgicale sau tratamente pentru însănătoşire.În atenţia noastră se află şi două cazuri deosebite Alexandra Groza din Dorohoi şi David Irimescu din Botoşani.Iniţiatori a proiectului "Să fim oameni..." care militează pentru cazurile prezentate de noi.

Vă mulţumim pentru înţelegere şi dorim să vă delectaţi cu fiecare postare !

Serafim de Sarov si profetiile fratelui Alexandru

DUMNEZEU SA VA BINECUVANTEZE!      
 


Serafim de Sarov este sfantul la care a fost condus Arsenie Boca de catre Fecioara Maria pe Muntele Athos. Desigur ca atunci cand s-a intamplat aceasta minune Sarov trecuse in lumea cealalta de aproape 100 de ani.

Dumnezeu a vrut sa ne lege de acest sfant al Rusiei nu intamplator ci dintr-un motiv tainic.

Arsenie se roaga la Dumnezeu sa-i trimita un duhovnic pentru a fi intitat in isihasm si a primi un indrumator in tainele secrete ale mantuirii. Se roaga dar in zadar. Abia cand se roaga Fecioarei Maria aceasta ii apare si ii raspunde conducandu-l, transportandu-l prin minune intr-o padure la acest sfant al Rusiei numit Serafim de Sarov.

Nu intamplator unul din cei mai mari sfinti ai Romaniei, Arsenie Boca are acest traseu spiritual.

Deloc intamplatoare este si minunea cand Iisus ii vorbeste si ii spune sa nu-L mai picteze si sa mearga sa picteze in inimile oamenilor căci timpul este aproape…

Dar Arsenie nu asculta.

Deloc intamplator Romania este numita Gradina Maicii Domnului.

In Imparatie este o ordine si o ramificatie spirituala. Sau in Casa Domnului exista mai multe camere iar ortodocsii de pana acum au mers , in marea lor majoritate, in subordinea si in camera Fecioarei Maria.

Asa cum piatra din capatul unghiului acestei cladiri a mantuirii este Hristos, la fel fiecare camera are o alta piatra unghiulara care este un mare sfant sau inger, in cazul nostru Fecioara.

Voi spuneti la fel ca vechii evrei, Noi ne inchinam lui Moise si Moise este tatal nostru, dar tatal si mama voastra este fiinta care va naste pe voi in Hristos si Dumnezeu Tatal.

Desigur marea majoritate nu vor intelege acestea ci abia tarziu peste sute de ani cand vor ajunge in Cer.

Eu va spun ca Tatal abia acum a deschis si populeaza cea mai mare camera a Palatului Hristic din Imparatia divina.

Voi sunteti locuitorii acestei camere si voi faceti parte dintr-o mladita care in eternitate va aduce cel mai mare rod si va ingloba cele mai multe lumi ale infinitului mantuind si aducand vestea cea buna a noului plan dumnezeiesc.

Si ce-mi pasa mie ca nu intelegeti si nu vreti sa intelegeti, dar printre voi se afla cativa ingeri nemuritori pe care Dumnezeu ii va face stalpi ai acestui nou lacas ai Imparatiei divine. Si pentru ei Dumnezeu vorbeste si ii calauzeste spre misterele si tainele Sale.

Nu aveti unde sa va duceti si veti bate pasul pe loc sute de ani, pentru ca voi credeti, nu-i asa, ca Dumnezeu vrea sa impingeti pietre de moara ce nu le puteti nici macar clinti, ca sa faceti muschi si sa fiti astfel sanatosi si voinici.

Si peste sute de ani in care veti trai chiar mai multe vieti, murind de mai multe ori in aceasta lume si apoi in cealalta, vor fi trimisi la voi altii care vor fi fost nascuti de fii fiilor celor de care trebuia sa ascultati.

Intelegerea voastra este mica si lumeasca.

Este drept ca Fecioara poate fi numita comantuitoare, dar fecioara nu este ea insasi decat o mladita a viţei divine.

Cunoasterea si intelegerea sunt un mare dar, ele nu pot fi o obligatie. Ramaneti asadar in necunoastere daca dispretuiti lumina si asteptati ca sa muriti ca sa intelegeti mai multe, daca lumea asta nu este buna pentru a va desavarsi.

Dar istoria se repeta. Asa cum Iisus a venit intai cu daruri pentru evrei, invintandu-i la nunta uniunii cu Dumnezeu, si acestia n-au venit, la fel de data asta cei chemati sunt cei care tot repeta Iisus in jos si Iisus in sus si isi fac cruci toata ziua.

Dar ei nu vor veni. Ei deja au ridicat obstacole de netrecut. Ei il asteapta pe antichrist sa faca minuni…

Si atunci Dumnezeu va ridica pe cei care vor raspunde chemarii si vor fi fiinte care vor beneficia de o glorie si gratie fara margini, spulberand intr-o zi distante de mii de ani si urcand acolo unde nici nu ar fi visat ca este posibil. Astazi sa fiti oameni si maine ingeri, asta este un zbor nemaivazut si de aceea trebuie sa faceti sacrificii si sa invatati sa fiti umili, detasati si plini de iubire inca de aici. Trebuie sa reusim sa il cuprindem pe Dumnezeu chiar de aici si astfel sa-l intelegem si sa-l slujim spre fericirea si extazul miriadelor de fiinte din spatiul infinit.
Patroana spirituala a lui Serafim de Sarov este Fecioara Maria. Tocmai de aceea Fecioara l-a condus pe Arsenie chiar la Serafim.

Nu exista alt secret al mantuirii decat Iubirea.

Dumnezeu pune iubire in inimile voastre pentru cei mai mari decat voi atunci cand trebuie sa primiti binecuvantarea si calauzirea lor si pentru cei mai mici atunci cand trebuie sa le dati acestora binecuvantare si calauzire. Si pentru cei egali cu voi pentru ca sa deveniti una si sa va bucurati de Dumnezeu

Dumnezeu nu se poate revarsa in voi decat prin iubire, de aceea aprindeti-va inimile degraba si ardeti pentru El.

Oricand iubiti sunteti una cu cel pe care il iubiti sau cu duhul Lui. Iubirea se aseamana si cu o mareee. Ea poate fi tot timpul dar uneori este mai intensa si alteori se retrage pentru a reveni apoi iarasi.

Iar aceasta iubire nu se poate revarsa in noi decat daca ne unim si vointa , nu numai inima cu cea a lui Iisus.

Dumnezeu il iubeste si pe ingerul cazut dar nu se poate revarsa in el deoarece acesta nu-si uneste vointa cu vointa divina.

De ce sunteti oare copii, acestea au fost regulile si legile spirituale dintotdeauna.

Nu se poate sa faceti ce vreti si sa urcati in cer. Dumnezeu trebuie sa coboare in voi si sa va purifice facandu-va instrument al Lui si abia apoi urmeaza mantuirea.

Dumnezeu nu glumeste si nici nu se joaca cu voi. Daca stiti ca un mesaj vine de la El si ati fost avertizati in acest sens, El va trece la metode mai sigure si la semne mai ferme, pentru ca de relatia cu El depinde totul si cu siguranta ca il deranjeaza sa il alsati sa astepte cu bratele intinse si mai ales daca nu il ascultati. Neascultarea este sursa si originea dezastrului infernului. Iar orgoliul este cel care a provocat neascultarea. Pentru ca este fascinant pentru ingerul cazut sa il puna in incurcatura si sa il determine chiar pe Cel care este Causa Causorum. Din acest orgoliu se hraneste vointa lui rea.

Nu luptati impotriva cui nu trebuie. Iata profetiile acestui frate calugar Alexandru care si ele spun ca va fi o federatie a tuturor statelor lumii.

V-ati gasit voi mari apostoli sa luptati impotriva Uniunii Europene si impotriva celor care se straduiesc sa faca sa functioneze aceasta uniune. Sa ii multumim lui Dumnezeu ca suntem in Uniune si sa ii multumim mai ales daca suntem ultimii din Uniune, intr-adevar acest loc este privilegiat deoarece ai nevoie de multa umilinta ca sa fii ultimul si sa nici nu iti doresti macar sa fii primul.

Profetiile unui calugar.

Dupa un razboi pustiitor, “Noul Ierusalim” va fi in Romania

Fratele Alexandru a prorocit inca din 1955 caderea comunismului, revolutia din '89, atentatele din 11 septembrie si aparitia monedei unice in Europa.

“Rapit cu duhul”

“In toata tara sunt numai patru exemplare, dactilografiate dupa manuscrisul original al fratelui Alexandru”, spune femeia, scotand dintr-un dulap un vraf de coli ministeriale legate si prinse in coperti. Veronica Holhos, sau sora Veronica, sustine ca prin 1985 a intrat in posesia unei copii a prorocirilor scrise de un misterios calugar roman. “N-as da cartea asta pentru o casa!”, marturiseste ea. Cel caruia i se spunea “fratele Alexandru” a fost un mistic ortodox, despre care se stiu foarte putine. A facut puscarie politica in timpul comunismului, iar dupa eliberare nu ar mai fi fost primit in randul clerului. Se pare ca ar fi continuat sa slujeasca, acasa sau in locuintele oamenilor. A murit prin 1995, ultimii ani din viata petrecandu-i la Bucuresti, in garsoniera pusa la dispozitie de o credincioasa. Pe prima pagina a prorocirilor sale, el relateaza ca, la 1 iunie 1955, in timpul rugaciunii de dimineata, a fost “rapit cu duhul”. In aceasta stare i s-ar fi aratat Sfantul Serafim de Sarov, care i-a comunicat ca are misiunea de a transmite un “mesaj intregului neam omenesc”. Viziunile fratelui Alexandru ar putea starni zambete daca unele din profetiile sale nu s-ar fi adeverit. Cine ar fi indraznit, in anii ‘50, sa spuna ca “Rusia se va prabusi ca putere si poporul rus se va elibera prin credinta”? Sau ca “deasupra Bucurestiului va flutura drapelul sfartecat, iar poporul se va rascula”?

“Pamantul va arde”

Si mai socanta e anticiparea monedei unice europene: “Va fi un cataclism care va zgudui America, apoi, dupa cateva luni, Europa va introduce moneda unica imparateasca”, scrie calugarul. Asa s-a si intamplat. La nici 4 luni dupa atentatele de la 11 septembrie 2001, euro a devenit moneda Uniunii Europene! Toate aceste semne premerg, dupa fratele Alexandru, o catastrofa planetara: “In curand, pamantul va arde, punandu-se in joc cele mai nimicitoare arme din istoria omenirii, iar un sfert din omenire va muri (...). Turcia va pieri in cea mai mare parte, Spania de asemenea, iar multe dintre insulele de pe glob vor fi cautate in zadar. Cetatea Vaticanului va fi amenintata, dar nu atacata. Palestina va fi pradata, dar nu de razboi”.

Fara vrajitorii, fumat si betie

Dupa acest haos se va forma o federatie a statelor lumii, care, dupa mai multe incercari de a-si gasi un sediu, se va instala in... Romania! Liderul acesteia ar urma sa fie un om “credincios, cu respect, corect, muncitor, smerit, bland, bun si intelegator”. La mica distanta de Bucuresti, “din daramaturile trecutului” se va inalta prima capitala a lumii unite, iar centrul ei administrativ si spiritual se va numi “Noul Ierusalim”. Romania va interzice, pe teritoriul sau, vrajitoria, fumatul si betia. Cei care injura de cele sfinte vor fi pedepsiti prin lege, iar duminicile si zilele de sarbatoare vor fi riguros respectate.

Biserica-gigant

Sediul noii ordini mondiale va fi o “cetate circulara impartita in sectiuni, apartinand diferitelor natiuni, pentru a vedea egalitatea si dragostea infaptuita”. In mijloc va trona Biserica Mantuirii Neamurilor, rotunda “asemenea unei coroane imparatesti”, inalta de 300 de metri, in care vor incapea 1.500.000 de suflete. “Planul cetatii se va da prin descoperire divina”. Biserica va fi construita numai din marmura alba, de catre... americani, iar sub imensa cupola va exista chiar un mic orasel. Cele 51 de locuinte ale preotilor “neprihaniti in duh” vor fi adevarate buncare. “Un resort urias va roti aceste locuinte, astfel incat ele sa nu poata fi violate de atacatori”. Poate ca acestea sunt simple scorniri. Insa nu poate sa nu dea de gandit faptul ca multe din prevestirile fratelui Alexandru - prabusirea URSS, revolutia romana sau moneda unica europeana - au devenit deja realitate.

Cine a fost Sfantul Serafim de Sarov

Sfantul Serafim de Sarov s-a nascut in 1759. La zece ani s-a vindecat in mod miraculos, rugandu-se in fata unei icoane a Maicii Domnului. La 19 ani a mers la manastirea Sarov, iar 15 ani mai tarziu a decis sa se retraga in padure. Dupa ce a fost stalcit in bataie de talhari, s-a rugat timp de 1001 zile si nopti, stand in genunchi pe o piatra din fata chiliei sale. A petrecut 13 ani in izolare si tacere absoluta. Se spune ca dupa aceasta a dobandit darul “inainte-vederii”. A murit in 1833 si este considerat ocrotitorul Rusiei.

Intalnirea cu fratele Alexandru

Sora Veronica locuieste la Oradea, e pensionara si si-a dedicat viata credintei. Ea spune ca l-a cunoscut pe fratele Alexandru la Timisoara, in 1990, dupa mai bine de cinci ani de cand ii citise prorocirile. Atunci, calugarul i-a spus ca menirea ei e sa ridice o biserica. Cateva luni mai tarziu, a vizitat-o pe neasteptate. “Stia ca descoperisem locul vechii manastiri de la Voievozi si m-a intrebat de ce nu m-am apucat de lucru”, isi aminteste femeia. El a avertizat-o ca ii e dat sa construiasca manastirea, dar nu se va bucura de munca ei. Asa s-a si intamplat. La scurt timp dupa zidirea primelor chil

ii, sora Veronica a fost fortata sa paraseasca lacasul.