Atotputernicia divină

Neînsemnată este puterea unui rege pământean faţă de atotputernicia divină. Regele normanzilor, Kanut, şi-a aşezat tronul la ţărmurile mării în localitatea Southampton. Odată, încurajat de suita sa, s-a apropiat de mare căreia i-a spus: tu şi uscatul sunteţi împărăţia mea, linişteşte-te şi urmează-mi poruncile mele.
 Valurile însă se ridicau sus, tot mai sus şi se rostogoleau vuind până la picioarele regelui. Atunci a înţeles şi s-a convins Kanut cât de mică este puterea unui rege pământean, în comparaţie cu a Aceluia care, guvernează întreg Universul.
 Sub impresia acestei convingeri, regele Kanut şi-a luat de pe cap coroana şi a aşezat-o deasupra crucii din Southampton.
 A vrut să spună: Tu Doamne eşti adevăratul Rege, adevăratul Împărat, numai tu eşti Atotputernic, numai de Tine ascultă valurile şi toată creaţia... Şi când te gândeşti câţi oameni se cred dumnezei...
 Rugaciunea facuta cu dragoste are putere.
 Sa va povestesc acum o intamplare minunata petrecuta cu un ucenic al Sfantului Ioan, pe nume Moise.
Intr-o zi, Sfantul l-a trimis pe Moise sa aduca pamant hranitor pentru gradina. Fara lene, Moise a facut ascultare, dar pe la amiaza, fiind foarte cald, s-a asezat la umbra unui bolovan si a adormit.
 In acest timp, Cuviosul Ioan statea in chilie si se ruga. Deodata i s-a aratat un barbat luminos care i-a spus: - Moise este in primejdie. Atunci, Sfantul Ioan a inceput sa se roage fierbinte pentru Moise.
 Catre seara, ucenicul s-a intors de la lucru si staretul l-a intrebat: - Ti s-a intamplat ceva rau si neasteptat ? - Parinte, daca nu erai tu, s-ar fi intamplat ! - Cum asa ?
 De la caldura, adormisem langa un bolovan mare. In somn te-am auzit strigandu-ma. M-am trezit si m-am ridicat. Atunci am vazut cum bolovanul s-a rostogolit peste locul unde dormeam. Daca nu ma strigai, muream. - Mare este Domnul !, a spus Sfantul Ioan. Apoi au laudat amandoi pe Dumnezeu.

O,Iisuse, a mea Cruce
Sa-mi ajuti a o purta!
Orice-ar fi, sa o pot duce
Ascultand de voia Ta.
Sa-Ti urmez, Iisuse, Tie pan'
La capat, orice-ar fi!
Toti de-ar fi sa ma condamne,
Tu nu ma vei parasi.
Eu voiesc, la fel ca Tine
Sa fiu mort de orice rau;
Tine-ma de mana bine,
Ispitit cand sunt mereu!
Parasit chiar de prieteni,
Tu-mi ramai prieten bun;
Stiu ca-ncrederea nu-mi clatini:
Deci, nadejdea-n Tine-mi pun.
In furtunile vietii,
Calauza Tu imi esti;
Chiar si nourii tristetii,
Prin Cuvantu-Ti risipesti.
Cine poate-a ma desparte o
De iubirea Ta, Isus?
De necazuri cand am parte,
Numai Tu imi esti de-ajuns.
AMIN!

"Si dacă orb pe orb va călăuzi, amândoi vor cădea în groapă."