Îl păzeau cu sârg soldaţii pe Hristosul îngropat
Zi şi noapte cu stricteţe, să nu poată fi furat
Că nu-I unul oarecare lipsit de însemnătate
Trebuind a-şi face treaba, cu zel tot şi cu dreptate
Necrezând măcar o vorbă, dintre-atatea prorociri
Socotind a fi venite dintr-a minţii născociri
Unor vise de mirific ce-ar face din oameni zei
Ridicând învăţătorii, la rangul de Dumnezei
Tot în glume şi-n derâderi sfătuind şi-n acea seară,
Uitând că Ziua a Treia, lasă noaptea ce coboară
Spre a fi îndeplinită Prorocirea lui Hristos
Că Se Va scula din Moarte., purtând chipu-I Luminos
Ce prin Marea-I Strălucire va zdrobi priviri deşarte
Celor care n-or să creadă că-i Stăpân şi peste Moarte
Precum au păţit soldaţii când piatra s-a ridicat
Şi mormânt deschis de îngeri, să se vadă au lăsat
O Lumină nefirească, cum pătrunde în Mormânt
Viaţa iar să-I dăruiască Celui Veşnic, Celui Sfânt
Cor de îngeri prin cantare, au umplut pământ şi cer
Nefirească Auzire, plină toată de mister
Împlinind vremea venită dintr-a Tatălui Voire
I-au sărit spre Închinare, Celui Veşnic spre Slăvire
Iar acei ce-s păzitorii slugi plătite cu simbrie
Intru tot pătrunşi de Slavă şi de-atâta Armonie,
La pământ cazând cu fete, tremurând în ei de frică
Au strigat spre EL Hristoase, Mila ta! Spre noi, o Pică
Ca noi nu avem vreo vină, că am stat să te păzim!
Şi vrem într-a Ta lumină peste Veac să locuim...
Şi-a plecat apoi Hristosul, purtat de Ceresc Alai
Unde?.. nimeni n-o să ştie, dar eu cred că înspre Rai
Lăsând piatra ridicată de pe Sfântul Sau Mormânt
Mărturia Învierii pentru oameni pe pământ
Dar soldaţii prin constrângeri, cu bani daţi la fiecare
Au fost puşi ca să trădeze pentru -a vieţii lor scăpare
Şi au spus că peste noapte ucenicii l-Au luat
După ce pe ei soldaţii, i-au ţinut şi i-au legat
Să ascundă o dovadă ce-n istorii să se scrie
Dar avem în Evanghelii, Vorbe scrise -n Mărturie
Cărora le dăm crezare că sunt multe şi prin toate
Este scris despre-'Nviere, adevărul spre a-l scoate
Prin femei Mironosiţe, ce s-au dus cu mir să-L ungă
Avem marea Mărturie, cât Credinţei să-i ajungă
Şi un înger le întreabă chiar naintea negrei porţi
De ce-L căutaţi pe Viul? Ce-A plecat dintre cei morţi
Dar trecând totuşi de poartă ca să vadă la Mormânt
Au găsit pe toate vraişte fără Trupul drag şi Sfânt
Legături cum au fost puse doar zăcând împrăştiate
Precum giulgiuri răspândite, lângă uşi neferecate
Ca şi piatra prăvălita, ce stătea drept mărturie
Lângă toate cele spuse care mintea să le ştie
Şi Iisus, ce nu mai este în mormânt, ci a plecat
Ne dă dreptul de a spune AZI..! - HRISTOS A ÎNVIAT -!
Hai să ne luăm Lumină, din Cerească -I Înviere
Cum e datina Creştină, şi cum sufletul ne-o cere
Paştele să ne tihnească, ca o Sfântă Sărbătoare
Dăruirea-I Nelumească ce-i de Viaţă Dătătoare
HRISTOS A ÎNVIAT DIN MORŢI.! Cu Moartea pre Moarte calcând
Şi celor din morminte Viaţa Dăruindu-le..!
Cu pace şi iubire în suflet, către voi..!
ANDREI BOTOSANU...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu