Cele două cizme

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...






          Din timpul marelui război de pe frontul italian un ofiţer îmi
spunea o întâmplare cu mult folos sufletesc. Oştile austro-ungare
stăteau într-un loc, faţă în faţă cu oştile italiene; între ele fiind
numai o mică distanţă. Soldaţii austro-ungari se gândiră să facă o
glumă de batjocură la adresa italienilor. Cum Italia, pe hartă, are
forma unei cizme, soldaţii luară o cizmă şi umplând-o cu fel de fel
de murdării, o aruncară în tranşeele italienilor. La asta italienii
răspunseră cu un gest foarte potrivit şi frumos. Luând şi ei o cizmă
nouă, o umplură cu portocale, smochine, lămâi şi alte bunătăţi, care
se fac în ţara cea dulce a Italiei. Legară apoi de cizmă o notă, pe
care era scris: „Fiecare dă ce poate şi ce are“ şi o aruncară în
tranşeele austro-ungare, de unde li se aruncase batjocura. Îşi poate
închipui oricine ce efect a avut acest potrivit răspuns. Batjocoritorii
rămaseră jenaţi şi ruşinaţi şi desigur că n-au mai aruncat cu
murdării în tranşeele italienilor.
              Pilda italienilor ne poate fi de învăţătură şi nouă tuturor
creştinilor. Ce bine ar fi dacă şi creştinii tot aşa ar răspunde la
batjocurile şi hulele ce vin asupra lor! Când li se aruncă câte o
„cizmă” de batjocuri şi hule, ei să răspundă cu altă cizmă plină de
roadele cele dulci ale dragostei şi iertării creştine, dânduli-se şi
prin aceasta celorlalţi să înţeleagă, că „fiecare dă ce poate şi ce
are“. În acest înţeles zicea şi Mântuitorul să aruncăm cu pâine, ca
răspuns celor ce aruncă după noi cu pietre. Aceasta nu e numai
răbdare, ci e şi o biruinţă a Sfintei Evanghelii. Pe cel rău cu nimic
nu-l poţi aduce la Mântuitorul decât aruncând după el – ca răspuns
la gunoaiele lui – cu pâinea cea dulce a dragostei evanghelice


0