Fericirea, arta inimii!

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

  De-a lungul timpului cuvântul fericire a fost definit de mai mulţi oameni : filozofi, psihologi ,neurologi dar nici unul dintre ei nu au dat o  definiţie concretă. Ea este unul din acele concepte pentru care există nenumerate interpretări  şi pentru care nu există un consens. Oamenii dintotdeauna s-au străduit să definească fericirea sau ce ne face ca să fim fericiţi. Din această căutare “ce înseamnă fericirea” vom avea doar de câştigat.

Când eşti fericit ai nevoie doar de starea de pace şi linişte dinăuntru ca să poţi contempla  frumuseţea dimprejur. Fericirea este starea care te face mai bun, care te face tolerant, care te face împlinit. Când eşti fericit şi cobori în sufletul tău îl găseşti zâmbind şi luminând. Lumina lui se transmite în gânduri şi în inimă. Gândurile se împletesc armonios unul cu altul, cu fiecare fior , cu fiecare respiraţie, cu fiecare bătaie a inimii. Când eşti fericit braţele se transformă în aripi de înger ,iar vorbele tale se transformă în adieri de linişte. Când eşti fericit lumina ta se transmite mai departe proiectând în sufletul celui de lângă tine o mică parte din fericirea ta. Când eşti fericit  eşti împăcat cu tine însuţi şi cu cei din jur. Când eşti fericit pur şi simplu vezi fericirea în orice lucru indiferent de cât de mărunt pare el. Când eşti fericit ai puterea de a crea cu mai mult talent şi de a dezvolta talentul cu care ai fost înzestrat.Când eşti fericit priveşti cu drag spre trecut şi cu speranţă spre viitor conştient că totul se petrece aici şi acum. Nimic nu este mai dulce decât fericirea. Dacă fericirea noastră devine fericirea altora trebuie să ne dăm seama că suntem pe drumul cel bun al iubirii. Fericirea este o artă a inimii, este viaţă şi din ea poţi gusta aici pe pământ şi mai departe în veşnicie.

Dacă călătorim în jurul lumii şi întrebăm oamenii ce înseamnă fericirea toţi vor răspunde în moduri separate ce înseamnă ea. 

Pentru unii fericirea reprezintă lucrurile mărunte pe care ţi le oferă viaţa: să vezi un copac cum înverzeşte, să vezi un flutere cum zoboară, să vezi un copil cu zâmbet frumos, să vezi un animăluţ care vrea să fie mângâiat. Pentru unii fericirea înseamnă momentul când vorbeşti cu ei. Întrebând pe altul acesta îţi va răspunde că fericirea înseamnă haine noi şi drăguţe, sănătate  pentru sine şi pentru familie. Intrebând pe altul acesta îţi va răspunde că fericirea înseamnă bani şi călătorii în jurul lumii pe apă sau pe uscat. Fericit poate fi şi un flămând care mănâncă o bucată de pâine. Fericit poate fi şi un om care vine la biserica şi stă până la sfârşitul liturghiei.

Câţi oameni există atâtea fericiri există. Fiecare om poate fi fericit indiferent dacă este bogat sau sărac, rege sau cerșător. Starea de fericire poate porni de la lucrurile mărunte. Adevărata fericire nu porneşte de la lucrurile din exterior ,adevărata fericire porneşte de la lucrurile din interior. Viaţa din exterior, alegerile şi obiceiurile proaste de cele mai multe ori ne tulbură. Deci tot ceea ce trebuie să facem este să înlocuim toate aceste acţiuni ale noastre cu acţiuni pozitive pentru viaţă. Fericirea depinde cu cât suflet ieşim în întâmpinarea realităţii.

Dumnezeu a creat tot ce ne înconjoară pentru toţi oamenii dar fiecare om are modul lui personal de a percepe realitatea care îl înconjoară. Lumina, răsăritul de soare sau ploaia pot fi percepute de oameni în mod diferit. Fiecare vede sau simte în funcţie de percepţia sa. Mulţi deşi le privesc cu ochii nu le conştientizează şi asta datorită opacităţii sufletului. Realitatea transformă starea unui om în fericire atunci când el conştientizează cu ochii sufletului. Pentru cei cu suflet curat şi luminos fericirea există la tot pasul.

Dumnezeu a creat omul ca să fie fericit în această lume. Deşi de cele mai multe ori condiţiile exterioare par că ne condamnă la nefericire, trebuie să ne gândim că această condamnare este înşelătoare. Lucrurile depind de cum ne simţim în interior, de gândurile pe care le avem şi de sentimentele pe care le putem cultiva sau adăposti.

Călătorind în jurul lumii putem observa oameni foarte bogaţi dar nefericiţi şi oameni care deşi trăiesc într-o sărăcie lucie poartă lumina pe chip. Este foarte important să ştim că nu există o scurtătură spre fericire. Trebuie să priveşti înăuntrul tău pentru că acolo undeva se află ea, în interiorul tău. Este foarte important să conştientizezi ceea ce te face fericit dar şi ceea ce te face nefericit. Aşa cum spune Aristotel:” Fericirea este sensul şi scopul vieţii, întreaga finalitate a existenţei”. Fericirea este armonia dintre ceea ce gândeşti, ceea ce spui şi ceea ce faci. Ea nu poate fi amânată spre viitor. Ea se proiectează în prezent. Fiecare om vrea să fie fericit “acum”. Omul fericit trăieşte în armonie cu sine însăşi şi cu ceilalţi. Poţi fi fericit în mai multe feluri şi din mai multe motive.

Trebuie să ne aducem aminte şi ce spunea Ioan Slavici:”Omul să fie mulţumit cu sărăcia sa , căci fie  vorba nu bogăţia ci liniştea colibei tale te face fericit”. În primul rând adevărata fericire se naşte dintr-o inimă plină de pace şi linişte interioară, iar acestea le dă Dumnezeu.

Valeriu Gafencu spune:”De veţi trăi în curăţie sufletească va veni ziua când veţi auzi în voi, glasul conştiinţei, al adevărului, îndemnându-vă să săvârşiţi numai fapte bune şi iubite de Dumnezeu! Atunci veţi trăi suprema fericire. Altfel, viaţa vă va apare ca un calvar fără sens”.

Încă de la naştere fiecare om fuge după fericirea cea statornică dar din păcate puţini ştiu ce înseamnă adevărata fericire , cea statornică. Fericirile din Sfânta Scriptură sunt singura cale spre fericirea cea adevărată şi statornică. Cu cât omul se va îndepărta de aceste fericiri va avea parte doar de acele fericiri “poleite” şi nestatornice. Tot ce produce lumea “străină de Dumnezeu” este o fericire  

secundară, care durează foarte puţin şi la care sufletul simte că  nu se bucură pe deplin.”Adevărata fericire” nu o găsim la cei mai bogaţi sau la cei mai puternici oameni ai lumii ,ci mai degrabă o găsim la oamenii cei mai simplii la acei oameni cu chip frumos şi luminos cu vocea caldă.

În Isaia cap 48.18 se spune”Dacă ai fi luat aminte la poruncile Mele,  fericirea ta ar fi fost asemenea unui râu şi dreptatea ta ca valurile mării”. Fericirile rostite de Mântuitorul la predica de pe munte adună la un loc toate căile spre adevărata fericire. În evanghelia după  Matei (5,3-12) sunt enumerate aceste fericiri, iar acestea sunt:

1.Fericiţi cei săraci cu duhul, că a lor este împărăţia cerurilor.

2.Fericiţi cei ce plâng ,că aceia se vor mângâia.

3. Fericiţi cei blânzi , că aceia vor moşteni pământul.

4. Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetează de dreptate, că aceia se vor sătura.

5.Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetează de dreptate , că aceia se vor sătura.

6.Fericiţi cei curaţi cu inima ,că aceia vor vedea pe Dumnezeu.

7. Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fii lui Dumnezeu se vor chema.

8.Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate că a lor este împărăţia cerurilor.

9.Fericiţi veţi fi voi când  vă vor ocări şi vă vor prigoni şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră minţind pentru Mine.

Iar în concluzie”Bucuraţi-vă şi vă veseliți că plata voastră multă este în ceruri!”

Fericit este omul acela care crede şi urmează lui Hristos întru toate cuvintele sale. Prin urmare fericirile ne îndreaptă nu pe treptele cele mai de jos ale moralei, ci ele ne urcă spre vârf, spre cer. Fericirea este cel mai de preţ dar pe care Dumnezeu l-a făcut pentru om şi de care se poate bucura aici pe pământ dar şi în cer.

Fericirea o cauți pe mare sau pe uscat, mergi după ea până în cele mai îndepărtate locuri. Alergi după fericire ,dar ea este foarte aproape...este chiar în inima ta!

Apopei Roxana